Aspecte generale și locale a pacienților

supuși intervenției de implantare dentară.

Evaluarea clinico-anatomică a arcadelor
dentare, ofertei țesuturilor moi și dure.

Studenta: Bantuș Alexandra, Grupa 1606

Profesor: Mostovei Andrei
 Structura osoasă a maxilarului superior şi
inferior.Modificările legate de vârstă

La nivelul mandiblei resorbția crestelor osoase în zona frontală

este de 4 ori mai rapidă decât cea de la maxilar. De asemenea,
este mai accentuată lingual, modelul de resorbție mandibular
fiind unul centrifug, în comparație cu cel maxilar unde este
centripet.
Canalul mandibular situat în mod obișnuit la nivelul apexului
dinților, consecutiv resorbției va fi situat tot mai superior,
afectând dimensiunea verticală a corpului mandibulei (oferta
osoasă verticală).
La maxilarul superior prezența sinusului maxilar afectează oferta
osoasă vericală, în special după extracția dentară când sinusul
poate trimite anumite prelungiri corespunzătoare zonelor din
care au fost extrase dinți – golfuri sinusale.
Principiile biologice ce ţin de implanturile dentare endoosoase

Sunt niște principii fundamentale în implantologie și

prevede ca orice metodă de tratament sau intervenție să
aibă o influență pozitivă asupra organelor și tesuturilor,
atât a sistemului stomatognat cât și a întregului organism.
. Din acest considerent la finisarea examenului
clinic al pacientului, medicul trebuie să fie ferm convins
de raționalitatea metodelor de tratament alese și că ele nu
vor duce ulterior la consecințe negative. Medicul trebuie
să prevadă și să evite influența atât pe parcurs cât și după
finalizarea tratamentului.
Principiile biomecanice ce ţin de implanturile
dentare endoosoase
• Un echilibru eficient al raportului de rezistență dintre
substratul biologic al structurii osoase si implant. În vederea
cu succes a acestui principiu trebuie cunoscute legitățile
influenței forțelor ce se dezvoltă în timpul funcției implantului
și elementelor protetice și mecanismul de transmitere a acestor
forțe substratului biologic al câmpului protetic.
• Ca substratul biologic să suporte aceste acțiuni este necesar ca
materialul din care va fi confecționată structura protetică să
posede însușiri mecanice și fizice respective
(duritate,elasticitate,rezistență).
Factorii locali ce pot influenţa asupra contraindicaţiilor în implantologia orală

 Relativi:
1. Igienă bucală nesatisfăcătoare;
2. Prezenţa unor resturi radiculare în grosimea crestei alveolare;
3. Afecţiuni ale mucoasei bucale;
4. Procese inflamatorii locale;
5. Ofertă osoasă insuficientă ;
6. Pat osos slab din punct de vedere calitativ;
7. Spaţii interdentare mărite și migrări dentare;
8. Ocluzie patologică.
 Absoluți:
1. Tumori maligne regionale;
2. Metastaze tumorale;
3. Afecţiuni ale mucoasei bucale (lupus eritematos difuz).
Coraportul diametrului implantului faţă de
oferta osoasă.
Diametrul se va alege în concordanță cu zona
topografică în care se vor insera respectivele implanturi.
Astfel, în edentațiile frontale mandibulare se aleg
implanturi mai înguste,cu diametrul de 3,3 sau 3,5 mm,
iar în edentațiile din zonele laterale ale arcadei
mandibulare și în cele ale arcadei maxilare cu diametru
mediu, de 4,2 sau 4,5 mm, în funcție de sistemul de
implanturi utilizat.
La pacienții cu bruxism în antecedente se vor alege
implanturi cu diametrul mai mare cu 1mm, dacă oferta
oasoasă permite acest lucru.
 Planificarea numărului de implanturi în
dependenţă de breşele dentare.

Numărul implantelor trebuie să fie în

concordanță atât cu întinderea restaurării
protetice cât și cu particularitățile câmpului
protetic. Se indică înlocuirea prin câte un
implant a fiecărui dinte lipsă pentru a se
asigura o distribuție a forțelor pe o suprafață
cât mai mare.
 .

Vă mulțumesc pentru atenție!