Biserica Evanghelică

Proiect realizat de :
 Murariu Marcela
 Țiganașu Georgiana
 Dumitraș Denis-Ștefan
 Manolache Darius-Teodor
 Istoric:
 Biserica Evanghelică Română este o mişcare creştină evanghelică, născută pe pământul României în anii 1920 ‑1924 prin
tinerii teologi ortodocşi Dumitru Cornilescu (traducătorul Bibliei folosită de cultele evanghelice) şi Teodor Popescu (fost
preot la biserica „Sfântul Ştefan” din Bucureşti). Prin lucrarea acestora, câteva sute de credincioşi construiesc pe Str.
Carol Davila nr. 48 din Bucureşti, în anul 1926, o biserică creştină de 1.000 locuri, care avea să devină centrul unei noi
mişcări.

 La solicitarea autorităţilor, pentru a fi deosebiţi de alţi credincioşi, din anul 1927, noua mişcare creştină a purtat numele
de „Creştinii după Scriptură”, organizată oficial sub formă de asociaţie. În foarte scurt timp, s ‑au deschis biserici în
Ploieşti, Câmpulung, Târgovişte, Rucăr, Buzău, Piteşti, Bârlad, Braşov şi alte locuri.

În anul 1939, asociaţia „Creştinii după Scriptură”, constrânsă de regimul vremii, a fuzionat cu asociaţia „Creştinii după
Evanghelie” şi astfel, deşi erau deosebiri din punct de vedere dogmatic şi al practicilor de cult, au alcătuit o unitate din
punct de vedere organizatoric: „Cultul Creştin după Evanghelie”. Interzişi în timpul războiului, odată cu „Creştinii după
Evanghelie” şi împreună cu aceştia, li se permite, în 1946, să ‑şi reînceapă activitatea.

 După decembrie 1989, „Conferinţa generală a reprezentanţilor bisericilor”, care a avut loc la Bucureşti (27 ianuarie 1990),
a hotărât desprinderea din „Cultul Creştin după Evanghelie” şi funcţionarea ca un cult independent, sub numele de
„Biserica Evanghelică Română”.
Generalități
Biserica Evanghelică Română, după pilda primilor creştini, practică botezul casei creştine, deci
şi a copiilor, prin cufundare în apă. Mântuirea şi trăirea unei vieţi după voia Domnului nu se
capătă prin botez, ci prin credinţă personală în Domnul Isus Hristos.

În Biserica Evanghelică Română toţi credincioşii sunt fraţi. Nu există cler sau ierarhi. Iisus
Hristos este conducătorul Bisericii.

La nivel central este un Sfat de Fraţi pe ţară, ales dintre credincioşii cei mai reprezentativi, care
supraveghează şi coordonează buna desfăşurare a vieţii bisericilor şi un comitet de conducere
care reprezintă interesele Bisericii în relaţiile cu statul.

În biserică se practică cântarea comună, neexistând cor sau instrumente muzicale.

Credincioşilor nu li se impun taxe pentru susţinerea bisericii.

 Biserici Evanghelice din România
1. Biserica Evanghelică Sfânta Maria ( Sibiu)
Biserica Evanghelică este una dintre cele mai impresionante clădiri gotice din Transilvania. A fost ridicată în sec XIV pe locul unde
exista o veche biserică încă din secolul 12. Clădirea este dominată de turnul pe şapte nivele cu cele patru turnuleţe pe colţuri, semn
că oraşul avea dreptul de condamnare la moarte (în latină ius gladii, literal „dreptul sabiei”).
Biserica este un amplu edificiu în stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o
sacristie; urmează spre vest un transept, apoi nava centrală şi cele două laterale; în vest a fost construit turnul masiv, înglobat în cele
din urmă într-un nartex format, la rândul său, din trei nave.
Începând cu anul 1496, timp de 300 de ani, Biserica a servit şi ca loc de înmormântare pentru primari, comiţi sau alte personalităţi
sibiene. În anul 1796 se interzic înhumările în biserică, dar cu toate acestea, se va mai face o excepţie în anul 1803, când trupul
neînsufleţit al baronului Samuel von Brukenthal va fi depus în cripta amenajată lângă amvon. Pietrele funerare care acopereau
mormintele au fost demontate din nava bisericii în anul 1853 şi încastrate în zidurile ferulei, obţinându-se astfel o galerie de 67 de
lespezi funerare, unică în România.
Ferula este compusă din trei travee susţinute de două perechi de coloane masive. Pe latura sudică este o mică tribună. Pe peretele
vestic al acestei tribune se prezintă ‘Cronica pictată’ cu principalele evenimente din viaţa oraşului.
2. Biserica Evanghelică din Bistrița
Biserica Evanghelică, aflată în centrul orașului Bistrița, este un monument de arhitectură reprezentativ pentru
tranziția de la stilul gotic la cel al Renașterii în Transilvania. Turnul bisericii, cu o înălțime de 75 m, este cel mai
înalt turn medieval din România, fiind cu puțin mai înalt decât turnul Catedralei Evanghelice din Sibiu.

Nava bisericii este formată din șapte travee, de dimensiuni inegale. Acestea sunt acoperite de bolți stelate în nava
centrală și deasupra tribunelor, respectiv bolți în cruce pe ogive în colaterale, sub tribune.

Tribunele dispuse simetric pe cele trei laturi ale navei, caracterizate de parapetul decorat cu pilaștri și baluștri
renascentiști, datează din perioada intervențiilor întreprinse de atelierul lui Petrus Italus da Lugano.Stranele
Bisericii

Evanghelice din Bistrița sunt o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania. Ele au fost realizate de
meșterul Johannes Begler în secolul al XVI-lea. Stranele de la Bistrița sunt prevăzute cu un amplu coronament în
formă de baldachin și sunt decorate cu intarsii geometrice.
Biserica Evanghelică din Sibiu
Biserica Evanghelică din Bistrița