Tema: “Factorii de risc în

apariţia cariei dentare.”

Student: Herța Alina
Profesor: Eșanu Ion
 CARIA DENTARĂ. GENERALITĂȚI.

• Caria dentară este un proces destructiv cronic al

ţesuturilor dentare dure, fără caracter inflamator,
producând necroza şi distrucţia acestora, cu formarea
ulterioară a unei cavităţi coronare sau radiculare.

• Aceasta apare ca o boală multifactorială, caracterizată

printr-o distrucţie localizată a ţesuturilor dure dentare
sub acţiunea microorganismelor. Pentru formarea unei
carii dentare este necesară interacţiunea în timp a unei
microflore bucale cariogene cu alimente fermentabile pe
un teren susceptibil.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 Studiile clinice și exprimentale din ultimele

decenii acreditează ideea că un fenomen atât de
complex cum este caria dentară depinde de
factori cauzali multipli, care trebuie să acționeze
simultan pentru declanșarea procesului de
îmbolnăvire, ceea ce conduce la ipoteza unei
triade de factori etiologici (Keyes):
- terenul,
- flora microbiană,
- alimentația cariogenă.
 Prin teoria multifactorială, în producerea
cariei dentare se incriminează interacțiunea
factorilor cariogeni, care trebuie să
existe/acționeze împreună în anumite perioade
de timp.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

• Deși în anumite situații cu manifestări clinice

particulare rolul factorilor interni nu poate fi negat,
în marea majoritate a cazurilor caria dentară apare
ca rezultat al acțiunii unor factori externi.

• S-a stabilit de asemenea că pe lângă acești factori

principali, în producerea cariei mai intervin și alți
factori, care pot favoriza producerea cariei, cum
este cazul xerostmiei - sau din contra, care pot
favoriza remineralizarea, cum este cazul fluorului.
FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 SUSCEPTIBILITATEA SMALȚULUI ȘI MEDIUL

BUCAL

Rezistenţa smalţului dentar faţă de carie este, în mare parte,

condiţionată de structura sa, care este determinată, la
rândul ei, pe de o parte de influenţele ce s-au exercitat
asupra dintelui în perioada de dezvoltare, iar pe de altă
parte de influenţele exogene şi endogene exercitate asupra
dintelui adult.
Instalarea unor tulburări metabolice produse de o
alimentaţie neraţională, distrofii sau boli intercurente,
influenţa unor factori nocivi, poate avea o serie de
repercusiuni asupra germenului dentar în formare la făt, în
cazul gravidei, sau asupra dezvoltării şi mineralizării
dinţilor permanenţi, în cazul copilului.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

• Gravitatea distrofiilor este în funcţie directă de momentul apariţiei tulburărilor

metabolice în cursul formării smalţului (cu cât mai precoce, cu atât mai grav), de
intensitatea şi durata acestor dismetabolisme, de acumularea mai multor factori
dismetabolici, precum şi însumarea acţiunii acestora de-a lungul mai multor etape de
dezvoltare a dintelui. Din această perspectivă, cunoscând cât mai bine factorii care pot
perturba etapele de formare a smalţului, cresc şi posibilităţile de prevenire a cariilor
dentare.

• Carenţa în vitamina A, numai în formele foarte grave, poate genera leziuni hipoplazice
uşoare ale incisivilor temporari.

• Carenţa în vitamina C, în caz de scorbut infantil, poate produce microchisturi şi

microhemoragii în organul smalţului.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE
 Rolul oligoelementelor.

-Unele oligoelemente, cum ar fi borul, fluorul, molibdenul induc modificări în morfologia coroanelor
dentare prin rotungirea vărfurilor cuspizilor, lărgirea şi reducerea şanţurilor ocluzale şi chiar
micşorarea dimensiunilor lor, defavorizând acumularea resturilor alimentare.

-Seleniul în cantităţi mici favorizează apariţia cariilor, iar aportul mărit de seleniu are un efect
carioprotector.

-Cantităţile exagerate de stronţiu, molibden măresc frecvenţa cariilor.

-Aportul foarte scăzut de calciu reduce cantitativ ţesuturile dure dentare în formare, fără a influenţa
însă conţinutul mineral total, spre deosebire de fosfat, în care nu este afectată cantitatea de ţesut
format, dar scade conţinutul mineral şi este interesată structura dentinei.

-De menţionat, că aceste modificări de structură nu afectează rezistenţa la carie a dinţilor, cu condiţia
că calciul şi fosfatul din alimentaţie să nu coboare sub 0,4%.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

-Rolul fluorului. Captarea fluorului de către smalţ are drept urmare reducerea
solubilităţii în soluţie acidă, deci creşterea rezistenţei la carie.

-Carenţa în vitamina D duce la structurarea unui smalţ hipoplazic, ceea ce favorizează

apariţia cariilor.

-Dereglările hormonale afectează creşterea şi dezvoltarea ţesuturilor dentare, ceea ce

influenţează în special erupţia dentară. Creşterea frecvenţei cariilor apare secundar, datorită
modificărilor de vâscozitate a salivei.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

• Lichidul bucal poate interveni în prevenirea sau favorizarea cariilor

dentare printr-o serie de mecanisme chimice care constau în activitatea
sa enzimatică, capacitatea de tamponare a acizilor organici produşi de
microorganismele bucale precum şi de posibilitatea de remineralizare a
leziunilor carioase incipiente.

• De menţionat rolul vâscozităţii salivare, deoarece o salivă foarte

vâscoasă favorizează reţinerea şi aderarea resturilor alimentare pe
suprafaţa dintelui, generând astfel condiţii optime debutului proceselor
carioase. Saliva umană are un potenţial deosebit de remineralizare a
smalţului cariat, potenţial destul de constant la acelaşi individ, dar
diferit de la unul la altul.

• Mecanismul constă în precipitarea ionilor de calciu şi fosfat din

lichidul bucal sub forma unor fosfaţi de calciu insolubili care se
încorporează în smalţ, desfiinţând defectele incipiente apărute prin
demineralizări incipiente.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 Astfel, rolul cariopreventiv al lichidului bucal se realizează prin:

-remineralizarea cariilor incipiente, necavitare, prin fosfaţii de calciu, proces potenţiat de

fluor;

-saturarea plăcii bacteriene în substanţe remineralizante, care protejează smalţul contra

demineralizării;

-inhibarea adeziunii microbiene;

-diluarea acizilor organici produşi în placa bacteriană;

-scurtarea timpului de clierence salivar al alimentelor fermentabile şi al microorganismelor

odontopatogene prin aglutinarea şi spălarea lor mecanică.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 Substratul alimentar fermentabil

--Caracterul alimentaţiei are o importanţă deosebită asupra dinţilor, influenţând direct formarea
şi dezvoltarea dinţilor şi determinând ulterior carioreceptivitatea sau cariorezistenţa lor.
Echilibrul alimentar presupune aportul optim şi calitativ al substanţelor nutritive şi biologic
active – proteinelor, lipidelor, glucidelor, vitaminelor şi substanţelor minerale.
--Dintre toate alimentele, efectele cariogene cele mai active le au hidrocarbonatele, în special
asocierea dulciurilor cu făinoasele. De obicei aceste efecte apar posteruptiv, la nivelul
interfeţei plăcii bacteriene cu dintele, dar o alimentaţie bogată în glucide poate acţiona şi
preeruptiv, în cursul odontogenezei, pe cale sistemică, influenţând negativ rezistenţa la carie a
ţesuturilor dure dentare.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 Substratul alimentar fermentabil

Relaţia dintre hidrocarbonatele alimentare şi caria dentară este astăzi o dovadă

etiopatogenetică certă, fiind confirmată de numeroase observaţii clinice şi
experimentale. Alimentaţia naturală, spre deosebire de cea rafinată, conţine un factor
protector împotriva cariei care se pierde în procesul de rafinare al alimentelor. Rolul
gradului de rafinare devine la fel de important în producerea cariei ca şi cantitatea
crescută de hidrocarbonate în alimentaţie. Efectul cariogen al hidrocarbonatelor
depinde nu numai de contactul lor cu dintele, dar şi de durata acestui contact. Un rol
important în acest sens îl are consistenţa fizică a alimentaţiei.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 Substratul alimentar fermentabil

Alimentele moi sunt mai cariogene ca acele tari ca şi cele sub
formă de pulbere fine faţă de cele lichide. De asemenea, vâscozitatea şi
adezivitatea unor produse zaharoase (caramelă, jeleuri, alviţă)
favorizează în mod deosebit apariţia cariei dentare prin staţionarea lor
îndelungată în cavitatea bucală, îndeosebi în locurile retentive, unde
autocurăţirea este insuficientă. Asocierea lipidelor în preparatele
zaharoase le reduce timpul de retenţie pe dinte şi deci nocivitatea.

 Hidrocarbonatul cu cel mai înalt potenţial cariogen este zaharoza,

urmată de fructoză, glucoză, lactoză şi maltoză. Pe ultimele locuri se
situează dextrinele şi amidonul. Unele alimente cum ar fi făina din
cerealele nerafinate, grăsimile, brănzeturile, laptele posedă efect
carioprotector.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 Placa bacteriană
• Constituie un sistem ecologic microbian viguros, cu o activitate metabolică intensă,
bine adaptat mediului său. Ea apare sub forma unui agregat de microorganisme unite
între ele şi de suprafaţa dintelui sau a altor structuri din cavitatea orală prin
intermediul unei matrice organice.
• Prin numeroase cercetări s-a demonstrat că în apariţia cariei dentare rolul primordial
îl au bacteriile, în special Streptococcus mutans, care iniţiază caria, iar Lactobacilii
influenţează progresarea procesului carios. Asemenea bacterii ca Veillonela,
Staphylococcus, Neisseria şi alte tipuri de Streptococcus au un rol mai puţin
important în evoluţia cariei dentare.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 Placa bacteriană

• Una din condiţiile necesare este prezenţa în placa bacteriană a

substratului nutritiv, de fermentaţie, necesar pentru activitatea
bacililor. În experienţe pe animale s-a demonstrat că la prezenţa unui
număr mare de germeni ca Str. Mutans, Lactobacillus etc. fără
prezenţa glucidelor caria nu apare. Pe de altă parte, caria n-a fost
depistată la animalele la care germenii lipseau (în condiţii sterile) şi
care erau alimentate cu cantităţi impunătoare de glucide.
• Potenţialul cariogen înalt al Streptococcus Mutans se explică prin:
1. Str. Mutans produce suplimentar polizaharidul zaharoza din
glucoză. Placa se inserează de suprafaţa dintelui, iar Str. Mutans este
legat cu toate straturile ei.
2. Str. Mutans sintetizează un polizaharid suplimentar din fructoză,
care se formează din zaharoză.
3.Str. Mutans produce acizi organici (în special acidul lactic) din
zaharoză, ceea ce duce la demineralizarea rapidă a smalţiului.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

Factorii predispozanți în apariția cariei dentare sunt acei factori ce cresc riscurile de apariție a
acesteia și pot fi clasificați în funcție de perioada sau vârsta când influențează sănătatea orală.

 A. Perioada antenatală - În perioada antenatală următorii factori nocivi pot influenţa

negativ sănătatea orală a gravidei şi fătului:

- patologii ale organelor şi ale sistemelor organismului gravidei: endocrin, gastro-intestinal,

cardio - vascular, nefropatii etc;
- patologii ale gravidităţii: toxicozele gravidelor etc;
- alimentaţia insuficientă şi iraţională pe durata sarcinei;
- conţinutul scăzut de F în apa potabilă;
- condiţiile precare de trai şi de muncă;
- intoxicaţiile (metale, mercur, alcool etc);
- sănătatea orală precară a gravidei;
- numărul sarcinii (odată cu creșterea numărului de sarcini crește și riscul de apariție a
cariei)etc.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 B. Perioada postnatală.

În primul an de viaţă:
- igiena orală precară;
- tipul şi caracterul alimentaţiei (naturală, artificială, mixtă);
- frecvența alimentației (creșterea necontrolată a numărului de
mese crește riscul carios);
- maladiile generale ale tractului gastro-intestinal; malnutriția,
hipovitaminosele; rahitismul ş.a;
- eruperea precoce sau tardivă a dinţilor;
- hipoplaziile smalţului sau defectele de dezvoltare a țesuturilor
dure dentare;
- conţinutul scăzut de F în apa potabilă etc.
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 La copii şi adolescenţi:

-hiposalivaţia, mediul acid al lichidului bucal;

-carenţa ionilor de Ca, P, F ş.a., a fermenţilor, a imunoglobulinelor etc;
- maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrin, cardio-
vascular, etc;
- alimentaţia iraţională: surplus de glucide, insuficienţa proteinelor, a vitaminelor A, D,
C, gr. B ş.a.
- anomaliile de poziţie a dinţilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
- hipoplaziile dentare sau defectele de dezvoltare a țesuturilor dure dentare;
- igiena bucală precară;
- conținutul scăzut al F în apa potabilă;
-experiența carioasă anterioară;
- eruperea precoce sau tardivă a dinţilor;
 FACTORII DE RISC AI CARIEI DENTARE

 La adolescenți în perioada pubertară:

- igiena bucală precară;

- anomaliile de poziţie a dinţilor, a ocluziei, aparate ortodontice etc.;
- hipoplaziile dentare sau defectele de dezvoltare a țesuturilor dure dentare;
- greutatea peste limitele normei a nou-născutului – factor predispozant de apariție a cariei
dentare la adolescenți;
-obezitatea;
-experiența carioasă anterioară;
- hiposalivaţia, mediul acid al lichidului bucal;
-carenţa ionilor de Ca, P, F ş.a., a fermenţilor, a imunoglobulinelor etc;
- maladii generale ale diferitor sisteme: tractului gastro-intestinal, endocrin, cardio-
vascular, etc;
- alimentaţia iraţională: alimente moi și lipicioase, băuturi carbogazoase,surplus de glucide,
insuficienţa proteinelor, a vitaminelor A, D, C, gr. B ş.a.