ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

ÎN SECOLELE XIX-XX
Marea Unire, aniversată în ziua de 1 decembrie 1918, este cea mai
importantă sărbătoare a românilor de pretutindeni. În această zi, prin
efortul oamenilor de rând, a politicienilor, precum şi a unei conjuncturi
internaţionale favorabile, Transilvania s-a unit cu patria mamă, România.
Astfel, pentru prima dată în istoria românilor provinciile istorice
( Transilvania, Muntenia, Moldova, Banat, Crişana, Bucovina, Basarabia )
duceau la îndeplinire visul atâtor înaintaşi ai spaţiului românesc, exprimat
metaforic prin: "Unirea în cuget şi simţire".

Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul încununării

victorioase a lungului șir de lupte și sacrificii umane și materiale pentru
făurirea statului național unitar. Ziua de 1 Decembrie este stabilită ca
sărbătoare naţională în urma Adunării Generale de la Alba Iulia din anul
1918. În acel an, sub conducerea Regelui Ferdinand I, românii de
pretutindeni s-au unit într-un singur stat. Mihai Viteazul, Alexandru Ioan
Cuza, Ion I.C. Brătianu, Regele Ferdinand, Carol I, toţi aceştia reprezintă
figuri importante pe scena istorică a ţării noastre.
Acest proces istoric desfășurat pe întreg spațiul românesc,
a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848, ca și
evenimentele cardinale cum ar fi: Marea Unire a lui Mihai
Viteazul de la 1600; Unirea Moldovei și Munteniei în 1859
sub domnia lui Cuza; proclamarea Independenței
absolute a tării de sub dominația otomană , consființită pe
câmpul de luptă de armata română în războiul din 1877-
1878, precum și Adunările reprezentative,democratice
alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânirea
străină de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia din 1918.
Formarea statului național unitar român s-a realizat într-un
context internațional favorabil, în condițiile în care Antanta ,
alături de care România luptase din anul 1916 , obține o serie de
victorii asupra Puterilor Centrale în primul război mondial . Pe de
altă parte afirmarea principiului autodeteminării și destrămarea
imperiilor multinaționale este un prilej pentru provinciile
românești aflate sub dominație străină de a-și proclama
autonomia și a cere unirea cu patria mama România.
 Prima provincie care s-a
unit cu România a fost
BASARABIA care, pe
fondul revoluției
comuniste din Rusia , din
octombrie 1917, își
proclama mai întâi
autonomia , apoi
independența .
La 27 martie 1918, Sfatul
Țării, organ suprem
conducător, prezidat de
Ion Inculeț, se întrunește
la Chișinău și votează
unirea Basarabiei cu
România.
A doua provincie care s-a unit cu România a fost BUCOVINA, revendicată de habsburgi cât și de
ucrainieni. În octombrie 1918 se constituie la Cernăuți , Consiliul Național Român condus de Iancu
Flondor care cere dreptul la autodeterminare. La 28 octombrie 1918 Congresul General al
Bucovinei format din reprezentanți ai românilor, polonezilor, germanilor și ucrainienilor decide
unirea Bucovinei cu România.
TRANSILVANIA a fost a treia provincie
care s-a unit cu patria-mamă. Unirea Declar
aț
Transilvaniei cu România de la 1 renunț ie de
ar
decembrie 1918 reprezintă evenimentul împăra e a
tu
principal al istoriei României şi totodată al Aus lui Carol I
triei
realizarea unui deziderat al locuitorilor
graniţelor vechii Dacii. În Transilvania,
în toamna anului 1918 se întrunește
Comitetul executiv al PNR la Oradea
care adopta o declarație ce proclama
independența națiunii române.
În octombrie împăratul austro-ungar
Carol I, propune federalizarea Austriei
printrun manifest ‘’către popoarele
mele credincioase’’. Manifestul
preconiza transformarea Austriei într-un
stat federativ, ''în care fiecare popor să
formeze o comunitate de stat proprie, în
cuprinsul teritoriului lui'‘.
Alexandru Vaida Voievod citește în Parlamentul maghiar declarația de independență a românilor din Transilvania . Se
constituie Consiliul Național Român Central din membri PNL și ai PSD cu sediul la Arad . Acest organism politic a convocat
Marea Adunare de la Alba Iulia în care s-a hotărât unirea Transilvaniei , Banatului , Crișanei și Maramureșului cu România. La 1
decembrie 1918 a fost citită ‘’REZOLUȚIA UNIRII’’ de Vasile Goldiș.
La 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment
din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între
râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918
Ca principii fundamentale în alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclama următoarele :

1. Deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra
şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în
corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egala îndreptățire și deplina libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc,
direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârsta de 21 de ani la
reprezentarea în comune, județe ori parlament.

4. Desăvârșita libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În
baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora dupa trebuința
latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (pășune, pădure) cel puțin atât cât o să
poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea
nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producţiunii.

6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai
avansate state industriale din Apus.
DELEGAȚII PARTICIPANTE LA MAREA ADUNARE DE LA ALBA IULIA

ARAD BISTRIȚA POIANA SIBIULUI

BRAȘOV BUCUREȘTI
SIBIU
Tot la 1 decembrie 1918 s-au
înființat și Consiliul Dirigent,
instituție cu rol executiv,
condusă de Iuliu Maniu și
Marele Sfat Național care avea
rol legislativ și era condus de
Gheorghe Pop de Băsești.
Miron Cristea (viitorul Patriarh
al României) înmânează
regelui Ferdinand I declaraţia
de la Alba Iulia.
Integrarea provinciilor românești s-a realizat prin adoptarea mai multor legi și a unei noi constituții.
Constituția din 1923 s-a numit ‘’Constituția unificării’’ .
În ziua aceea, clopotele bisericilor anunţau adunarea
românilor la Alba Iulia, a românilor transilvăneni – săracii,
robii, umiliţii – care voiau să fie stăpâni în ţara lor. Pentru
suferinţa lor de veacuri, Dumnezeu le-a răsplătit credinţa şi
jertfa, transformând iadul asupririi austro-ungare într-un rai
românesc, unde şi-au dobândit libertatea şi
demnitatea. Atunci, în Transilvania românească, cerul a fost
mai albastru, soarele a strălucit mai intens. Atunci, românii au
spus: „Până aici! Ce este românesc este al românilor!”.
Atunci, aici, la Alba Iulia, bătea o inimă românească, pentru că
i se schimbase ritmul vieţii, atunci s-a schimbat demnitarul,
ocupant al tronului Transilvaniei. „…numai la Alba Iulia
trebuia şi era drept să se împlinească izbânda naţională, căci
Alba Iulia era străvechiul şi strălucitul Apulum al strămoşilor
daci şi romani şi era oraşul măreţiei lui Mihai Viteazul, primul
unificator al pământului românesc. Alba Iulia era nu numai
simbolul gloriei străbune, ci şi acela al suferinţei naţiunii,
locul în care s-a săvârşit cumplitul supliciu al martirilor
Horea, Cloşca şi Crişan şi a fost umilit de vrăjmaşi Mândrul
Crai al munţilor, Avram Iancu”. (Ioan I. Şerban)
Carte poştală emisă cca. 1918–1919 pentru a sărbători Unirea. Observaţi traseul ciudat al
graniţei de vest a ţării: este cuprins întreg Maramureşul, o parte mai mare a Crișanei, cu
posibilitatea extinderii Banatului până la Tisa și Dunăre. Granițele defi nitive vor fi
stabilite abia în 1920.
Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi
votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.
La Alba Iulia a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand și a 
Reginei Maria ca suverani ai României Mari…
Ziua Națională a României a fost sărbătorită și pe 10 Mai - o zi cu triplă semnificație
Ziua Naţională a României a fost sărbătorită între anii 1866 şi 1947, la data de 10 Mai, dată care are o triplă semnificaţie.

1. La 10 mai 1866, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen sosea la Bucureşti şi depunea, în faţa Parlamentului,
jurământul de credinţă, fiind proclamat Domnitor al României, sub numele de Carol I.

2. La 10 mai, în 1877, Carol I promulga Legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă, în urma proclamării
Independenţei de Stat a României care avusese loc la 9 mai 1877, în cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaţilor.

3. La 10 mai 1881, era proclamat Regatul României. În 1947, la 30 decembrie, regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947)

abdica, în urma presiunilor regimului comunist, şi părăsea ţara, în ianuarie 1948, împreună cu familia .
8 Iunie, Ziua Restaurației
Începând din 1931, a început a fi sărbătorită, cu mult
fast, și sărbătoarea națională a Restaurației, dar
legiferată a fost abia din 1932. Dintr-o falsă modestie,
în calendare, ziua de 8 Iunie era trecută mai întâi
drept Ziua Tineretului, abia apoi menționată și ca
Ziua Restaurației. Serbările oficiale durând, de regulă,
trei zile, Ziua Restaurației a întrecut în însemnătate
Ziua Regalității.
 În comunism, Ziua Națională a României a fost sărbătorită pe 23
august

Începând cu anul 1948 şi până în 1989, anul

prăbuşirii regimului comunist în România,
data de 23 august a fost Ziua Naţională a
României.
La 23 august 1944, în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, România ieşea din
alianţa cu Puterile Axei (Germania, Italia şi
Japonia), declara încetarea unilaterală a
războiului împotriva Aliaţilor (Franţa,
Imperiul Rus, Marea Britanie, Statele Unite
ale Americii) şi declara război Germaniei
naziste şi Ungariei horthyste.
În anul 1989, după căderea regimului comunist, 1 Decembrie a devenit zi națională.
1 Decembrie este Ziua Naţională a României, potrivit Constituţiei din 2003, articolul 12, alineatul 2.
Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu
şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, fiind o sărbătoare publică a României.
 
 BIBLIOGRAFIE:

1. Gheorghiu, I. & Nuțu, C. (1968). Adunarea Națională de la Alba Iulia. 1 decembrie 1918. București:
Editura Politică.
2. Lascu , V. & Știrban, M. (1978). Consiliul Național Român din Blaj. Protocoale și acte (noiembrie 1918-
ianuarie 1919). Cluj Napoca: Editura Dacia.
3. Popeangă, V. & Mureșianu, I. B.(1991). Aradul cultural în lupta pentru înfăptuirea Marii Uniri (1908-1918).
Arad: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului.
4. Roz, Al. (1993). Aradul — cetatea Marii Uniri. Timișoara: Editura Mirton.
5. Șerban, I.I. (2003). Dictionarul personalitatilor Unirii. Alba Iulia: Muzeul Național al Unirii.
6. 1 Decembrie 1918 Ziua Națională a României. Preluat (31 martie 2021 ) de pe
https://www.youtube.com/watch?v=RozQk-BTSuA.
 Realizat de :
Student NECULAI FLORENTINA NICOLETA( PĂUN)