ASISTENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Clarificări conceptuale.
Date statistice

Obiectivele lecției:
Cunoaşterea, înțelegerea conceptelor de „dizabilitate”,
„deficiență”, „handicap”, „invaliditate”, „capacitate de
muncă” etc. și utilizarea lor adecvată în activitatea
profesională.
Cunoașterea principalelor date statistice (la nivel
internațional și național) în ceea ce privește
dizabilitatea.
 Clarificări conceptuale
1) „handicap” = un fenomen complex, care rezultă din interacțiunea dintre
caracteristicile fizice ale unei persoane și caracteristicile societății în care
trăiește (OMS). Pentru a depăși dificultățile cu care se confruntă persoanele
cu handicap, sunt necesare intervenții în vederea ridicărilor barierelor
sociale și de mediu.
Referitor la abordările oficiale românești, există într-o formă distinctă
definiții pentru „handicap”, „dizabilitate” și „persoanele cu handicap”.
Astfel, „handicapul” însemnă pierderea sau limitarea șanselor unei persoane
de a lua parte la viața comunității la un nivel echivalent cu ceilalți membri.
Atenția este concentrată asupra deficiențelor de mediu și a unor sisteme din
societate, care împiedecă persoanelor cu handicap să participe la viața
societății în condiții de egalitate.
Conform Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu dizabilităţi, republicată, gradele de handicap sunt: grav,
accentuat, mediu şi uşor.
 Clarificări conceptuale
Etimologia cuvântului „handicap”
Din punct de vedere etimologic cuvântul „handicap” - hand in cap - care desemna un
joc de noroc în care partenerii își disputau diverse obiecte personale după un preț
fixat de un arbitru. Obiectele erau puse într-o căciulă (cap) și extrase la întâmplare cu
mâna (hand). Prin contractare lingvistică consoana „n” a dispărut, iar sintagma a
devenit un cuvânt de sine stătător: handicap, indicând o inegalitate a „obiectelor”
aflate în competiție.
În secolul al XVIII-lea, cuvântul „handicap” începe să fie folosit și la cursele de cai. În
cazul „curselor de cai cu handicap”, șansele inegale ale cailor erau, în principiu,
egalizate, prin obligația cailor mai buni de a purta o greutate în plus.
Extensia ulterioară a termenului „handicap” a continuat în cazul oamenilor.
Numai că deplasarea semantică a termenului „handicap” de la semnificația originală
(restrânsă) la semnificația actuală (extinsă) a fost însoțită de o deplasare a
dominanței lexicale de la „egalitatea în concurență” la „dezavantajul în concurență” ≈
limitarea capacităților umane și consecințele acestor limitări.
 Clarificări conceptuale
2) „persoanele cu handicap” = acele persoane cărora mediul social,
neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale sau mentale, împiedecă
total sau le limitează accesul cu șanse egale la activitățile cotidiene
și la viața societății, necesitând măsuri de protecție în scopul
recuperării, integrării și incluziunii sociale.
3) „dizabilitatea” = termen general utilizat pentru a desemna
pierderile sau devierile semnificative ale funcțiilor (fizice sau
mentale) sau ale structurilor organismului față de normă, în
contextul interacțiunii dintre individul, care are o problemă de
sănătate, și factorii de mediu în care acesta trăiește. Dizabilitatea
este o condiție ce poate fi cauzată genetic, de un accident, de o boală
sau o traumă, condiție care poate limita abilitățile unei persoane,
precum vederea, auzul, vorbirea, mobilitatea sau funcția cognitivă.
 Clarificări conceptuale
În literatura de specialitate a început să fie utilizat și promovat termenul de
„dizabilitate”, ca substitut, de regulă pentru „handicap” și „persoană cu handicap”,
termeni considerați drept o etichetă, având o natură stigmatizantă și fiind
înlocuiți în terminologia internațională, așa cum reiese din „Clasificarea
Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății”, adoptată de OMS în 2001.
Prin această definiție, OMS a pus în legătură directă aspectul clinic și cel
funcțional cu contextul social în care este nevoită să trăiască persoana cu
handicap.
4) Exteriorizarea aspectului clinic este dată de termenul „deficiență”, înțelegând
prin aceasta orice pierdere sau anomalie permanentă la nivelul unei structuri
anatomice sau al unei funcții psihice.
5) În prezent OMS nu mai vorbește despre „dizabilitate” sau „handicap”, ci despre
„activități personale și participare socială diferită”, despre limitările pe care
le suferă o persoană în desfășurarea acestor activități, din cauza unor deficiențe
structurale și funcționale.
 Clarificări conceptuale
De exemplu, persoanele cu handicap/dizabilități, ce nu
au împlinit vârsta de pensionare, dar care și-au pierdut
capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau
a unor accidente care nu au legătură cu munca, pot
beneficia de „pensie de invaliditate”, dacă acestea sunt
încadrate în „gradul I sau II de invaliditate”, chiar dacă
nu au muncit niciodată. Decizia de încadrare este emisă
de medicul expert al asigurărilor sociale, iar în cazul
personalului militar, de comisiile de expertiză medico-
militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare
națională, ordine publică și siguranță națională.
 În concluzie…
Dizabilitatea face parte din experiența umană, fiind o
dimensiune a umanității. Ea este cea mai puternică
provocare la acceptarea diversității pentru că limitele
sale sunt foarte fluide.
În categoria persoanelor cu dizabilități poate intra
oricine, în orice moment, ca urmare a unor împrejurări
nefericite, cum sunt unele boli sau accidentele.
Statistici internaționale
 Statistici naționale
La 30 iunie 2020, numărul total de persoane cu dizabilităţi,
comunicat Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu
Dizabilităţi, Copii și Adopții din cadrul Ministerului Muncii şi
Protecției Sociale, prin direcţiile generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, a fost de 853.465 persoane.
Dintre acestea, 97,96 % (836.074 persoane) se află în îngrijirea
familiilor şi/sau trăiesc independent (neinstituţionalizate) şi 2,04 %
(17.391 persoane) se află în instituţiile publice rezidenţiale de
asistenţă socială pentru persoanele adulte cu dizabilităţi
(instituţionalizate) coordonate de Ministerul Muncii şi Protecției
Sociale prin Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu
Dizabilităţi, Copii și Adopții.
 Statistici naționale
Pe judeţe/municipii, numărul cel mai mare de persoane cu
dizabilităţi se înregistrează în municipiul Bucureşti (72.811
persoane) urmat de judeţul Prahova (38.061 persoane), iar cel mai
mic număr se înregistrează în judeţul Covasna (6.371 persoane).
În județul Maramureș, în primul semestru al anului 2020, au fost
înregistrate 20.214 persoane cu handicap, spre deosebire de statisticile
din 2013, care indicau 17.408 persoane cu handicap în județul nostru.
Conform Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea
drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, republicată, tipurile de
handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic,
mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
 Numărul persoanelor cu handicap pe județe,
la 30 iunie 2020 (Ministerul Muncii și Protecției Sociale)
Numărul persoanelor cu dizabilități pe tipuri de
handicap, la 30 iunie 2020
Numărul persoanelor cu dizabilităţi, pe grupe de vârstă
şi sex, la 30 iunie 2020
Numărul persoanelor cu dizabilităţi, pe grupe de
vârstă şi sex, la 30 iunie 2020
Femeile reprezintă 53,14% din totalul persoanelor cu
dizabilităţi.
Numărul persoanelor cu vârsta de peste 50 ani
reprezintă 72,69% din totalul persoanelor adulte cu
dizabilităţi.
Din centralizarea datelor pe grupe de vârstă rezultă că
53,23% sunt persoane cuprinse între 18-64 ani (417.221
persoane) şi 46,77% au peste 65 ani (366.619
persoane).
Ponderea persoanelor cu dizabilităţi, pe grupe de vârstă,
la 30 iunie 2020
Numărul persoanelor cu dizabilități, pe tipuri și
grade de handicap, la 30 iunie 2020
 Numărul persoanelor cu dizabilități,
pe tipuri și grade de handicap

La 30 iunie 2020, numărul persoanelor cu handicap

grav reprezintă 39,95% din total (faţă de 39,39% la 30
iunie 2019), cele cu handicap accentuat 48,65% (faţă
de 49,39% la 30 iunie 2019), iar cele cu handicap
mediu şi uşor 11,40% (faţă de 11,22% la 30 iunie 2019).