UTILIZAREA ENERGIEI

APELOR
Titular curs: Şef lucrări dr. ing. Liana-Ioana VUŢĂ

l_vuta@yahoo.com

Acordare punctaj:
50 p./ Laborator: 4 lucrări de laborator efectuate în sală !

50 p./ Examinarea finală :

grilă 30 întrebări – nota 5
grilă 20 întrebări – nota 6 - 8
problemă – nota > 8

Suport curs:
http://energ.curs.ncit.pub.ro/
 ISTORIA UTILIZĂRII
ENERGIEI APELOR:

DE LA ROŢILE DE APĂ LA
TURBINELE HIDRAULICE
 ROŢILE DE APĂ
Roata de apă (water wheel): transformă energia
hidraulică în energie mecanică
Roată de apă cu admisie Roţi de apă cu admisie
inferioară: superioară, de tip:
undershot wheel sau noria
overshot wheel
(în contracurent)
Randament 70%

backshot wheel, sau

pitchback wheel
Randament 90%
Descrisă de arhitectul roman
Marcus Vitruvius Pollio,
secolul I î.Hr.
Randament < 20%
Roţile de apă au fost utilizate încă din Antichitate:

 Grecii antici → au inventat roata de apă, ca să preleveze apa

din râu şi s-o ridice până la o cotă superioară râului (de
exemplu, pentru alimentarea unui viaduct)

 Imperiul Roman → au apărut morile de apă (watermills):

arborele roţii de apă învârtea piatra de moară; se generalizează
tipurile fundamentale ale morilor de apă:
– cu roata orizontală: cu transmisie directă (de tip oriental)
– cu roata verticală: cu angrenaj pentru multiplicarea vitezei
(de tip occidental sau "vitruvian“: prima sa descriere
amănunţită a făcut-o arhitectul roman Vitruvius)

 China antică (secolul II î.Hr.) → mori pentru măcinat grâne,

acţionate cu roţi mari de apă, orizontale
• Dacia → a cunoscut moara cu apă, cel puţin la nivelul
marilor oraşe şi reşedinte de legiuni, încă din secolele II-III
e.n., asa cum dovedesc pietrele de moară descoperite la
Apulum, Napoca şi Micia, care prezintă analogii cu
descoperiri similare din întreg Imperiul roman

• Evul Mediu → morile de apă se răspândesc în Europa. Prin

generalizarea morilor de apă, între secolele X-XII, în întreaga
Europă, inclusiv în ţara noastră, morăritul devine, dintr-o
mai veche îndeletnicire gospodărească, o importantă
industrie feudală, la început, monopol al marilor feude laice
şi ecleziastice şi al domnilor de ţară sau al principilor

• Morile de apă au fost larg folosite până în secolul 19 e.n.

Informaţii intersante la Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului:

http://www.muzeulastra.ro/galerie/mori.php?indice=8
Perioada islamică medievală: au fost descoperite resturi de
roţi de apă datând din secolul VII e.n. În prezent, pot fi văzute
în Siria câteva roţi de apă care alimentau viaductele

Triple Norias în Hama pe râul Orontes, Siria. Cea mai mare

roată are 20 m diametru şi 120 pale. Noria = roată de apă
În ultimii 900 de ani, energia apelor a fost utilizată
şi în alte domenii:

 De la începutul secolului 12 e.n. → îndesirea ţesăturilor în

apă caldă (fulling cloth in hot water) în mori denumite în
engleză fulling-mills

 De la mijlocul secolului 13, răspândite apoi pe larg în secolul

16 → tăierea lemnului în mori denumite în engleză sawmills

 Evul Mediu târziu → roţi de apă utilizate în minerit, pentru a

pompa apa din mine, pentru a măcina minereul, pentru
acţionarea hidraulică a ciocanului în fierării etc

 Sfârşitul secolului 18 → mori pentru fabricarea bumbacului

Alt exemplu de utilizare a energiei apelor:
Încă de la începutul secolului I e.n. → spălarea şi îndesirea
ţesăturilor din lână (washing and fulling woollen cloth) într-o
instalaţie hidraulică acţionată cu roata de apă, instalaţie
denumită stează sau vâltoare (whirlpool)

Moara de la
Sicheviţa, România
Roţi de apă
din România:
Cea mai mare roată de apă
din România: 4.3 m
(moara din Rogojelu, jud. Cluj)

Imagini de la Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului.

Explicaţii complete se găsesc în pagina web:
http://www.muzeulastra.ro/galerie/mori.php?indice=8
Roata de apă de tip roată cu făcaie sau cu ciuturi
(Norse wheel) de la moara din Galeşoaia, jud. Gorj
Prin răspândirea Centralelor hidroelectrice = CHE
(Hydro-Power Plants = HPP) pentru generarea
electricităţii, la sfârşitul secolului 19, turbinele
hidraulice au înlocuit roţile de apă. Astfel:

 Pe la mijlocul secolului 20 → doar câteva roţi de apă mai

erau utilizate

 În prezent → aproape un sfert din electricitatea produsă la

nivel mondial este generată în CHE

 În prezent → Turbinele hidraulice echipează:

CHE cu derivaţie, amplasate în zona montană
CHE amplasate la piciorul barajului pe cursul unui
râu/fluviu
CHE maree-motrice

 Datorită cererii crescânde de energie regenerabilă, sunt

studiate noi concepte de turbine hidraulice
 Dezvoltarea turbinelor hidraulice în România
La sfârşitul secolului 19, turbinele
hidraulice au înlocuit pe scară largă roţile
de apă:

• Prima CHE în România a fost centrala

Grozăveşti (atestată în 1889), pe râul
Dâmboviţa în Bucureşti, echipată cu 4
turbine de 132.35 kW fiecare
• 1896, CHE Sadu 1 (jud. Sibiu),
operaţională cu 2 turbine Francis de
192.2 kW fiecare
• 1898, CHE Sinaia, pe râul Prahova, cu
4 turbine Pelton de 265 kW fiecare

În secolul 20, producţia de energie în

centrale hidroelectrice s-a dezvoltat în
România:

• 1930 circa 30 MW în CHE din România

• CHE Dobreşti pe râul Ialomiţa (lângă
Sinaia) operaţională din 1930, cu 4
turbine Pelton de 4 MW fiecare, cu o
cădere de 305 m
 Turbine hidraulice moderne
Principalele CHE din România au fost puse în funcţiune între 1960 şi începutul anilor 90’

1971: 12 turbine Kaplan, de 191.2 MW fiecare, SHEN Porţile de Fier I, pe Dunăre, binaţional Serbia-
România, 9.5 m diametrul rotorului, cădere 28.5 m

1972: 3 turbine Pelton, 170 MW fiecare, CHE Lotru-Ciunget, pe râul Lotru, cădere 809 m

 În 2005,
un an foarte
ploios, a fost
atins recordul
de producere
de energie în
CHE în
România, cu
o producţie
de 20.1 TWh
(33.7% din
totalul
producţiei de
energie)
SHEN Porţile de Fier I
CHE Lotru-Ciunget
 RESURSELE DE APĂ

Constau în apa existentă sub diverse stări de agregare (apa lichidă,

gheaţă sau vapori de apă) la suprafaţa planetei, în subsol şi în
atmosferă (hidrosferă).
 
Caracteristici:
-caracter limitat în spaţiu (ca valoare medie a volumului disponibil la
un moment dat) şi timp (pe o perioadă de timp, de exemplu anual);
-inepuizabile, refăcându-se în mod ciclic (circuitul apei în natură)
-distribuţie neuniformă în spaţiu şi timp (aproximativ 2/3 din volumul
anual de apă dulce se realizează în timpul viiturilor, iar 1/3 din volum
este asigurat în tot timpul anului)
-posibilităţi de transport limitate
-regim puternic influenţat de către om, atât sub aspect cantitativ, cât
şi calitativ
-resursă refolosibilă
-important factor de mediu
Resursele de apă ale planetei
Volumul de apă

Rezervorul [km3] % din total % din apa dulce

Total TERRA 1.400.000.000 100

din care:

Oceanul planetar 1.362.200.000 97,3

Apa dulce 37.800.000 2,7 100
din care:

calotele de gheaţă şi gheţarii 29.182.000 77,20

apa subterană 8.467.000 22,40
lacurile şi mlaştinile 132.100 0,35
vaporii de apă din atmosferă 15.120 0,04
cursurile de apă 3.780 0,01
 Resursele de apă dulce
• Reprezintă potenţialul hidrologic format din apele de suprafaţă şi subterane, în
regim natural şi amenajat, inventariate la sfârşitul anului, indiferent de destinaţia
utilizării acestora.
 
• Resursele de apă dulce ale României sunt constituite din apele de suprafaţă
(râuri interioare, lacuri naturale şi artificiale, fluviul Dunărea) şi într-o măsură mai
mică (cca 10%) din apele subterane.
• În România, partea din resursele de apă corespunzătoare râurilor interioare este
limitată la 1700 m3/(anlocuitor). Dacă se consideră şi Dunărea (fluviu
internaţional), se ajunge la cca 3250 m3/(anlocuitor), cu mult sub valorile întâlnite
în alte ţări bogate în ape, cum sunt ţările nordice, Austria, Elveţia, Franţa etc.
• Raportat la populaţia actuală a ţării, resursa de apă specifică utilizabilă este de
cca 1.700 m3/(anlocuitor), faţă de media europeană de 4.000 m3/(anlocuitor),
ceea ce situează ţara noastră pe poziţia 20 în Europa.

• În România, consumurile de apă au scăzut drastic în ultimii ani, la cca 50% faţă de
consumul din 1989, din cauza reducerii activităţilor industriale şi reducerii
activităţilor agricole.