CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,RAISA PACALO’’

CATEDRA DISCIPLINE FUNDAMENTALE

DISCIPLINA ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

Date generale despre encefal-

compartimente, structură şi funcţii.
 Plan
1. Encefalul – generalităţi.Părţile componente şi
segmentele encefalului.
2. Bulbul rahidian – structură şi fiziologie.
3. Metencefalul - parţi component structura şi
funcţii.
4. Mezencefalul - Structura şi funcţii
5. Diencefalul - parţi componente, structură şi
funcţii.
6. Telencefalul - structură şi funcţii.
7. Fiziologia encefalului.
 Anatomia si fiziologia creierului
Sistemul Nervos Central se poate împarți din
punct de vedere anatomic în doua elemente:

Maduva spinarii
și Encefal
 Encefalul este alcatuit din cinci
segmente:
1. Mielencefalul sau bulbul rahidian.
2. Metencefalul sau creierul posterior
3. Mezencefalul sau creierul mijlociu
4. Diencefalul sau creierul intermediar
5.Telencefalul (consta din două emisfere
cerebrale).
 Bulbul rahidian
-Este situat între Metencefal și Măduva
spinării.
-În partea superioară bulbul rahidian
trece în puntea lui Varolio, iar părţile
lui laterale se prelungesc în
pedunculii inferiori ai cerebelului
-Pe faţa ventrală a bulbului, de fiecare
parte a fisurii mediane anterioare se
află două cordoane reliefate –
piramidele, iar lateral de ele - olivele.
-În bulbul rahidian se află nucleele
perechilor
IX – XII ale nervilor cranieni
 Fiziologia Bulbului rahidian
Îndeplineşte două funcţii - reflexă şi de conducere.
1) de protecţie: tusea, strănutul, clipirea, lăcrimarea, voma;
2)alimentare: sugerea, deglutiţia, eliminarea sucului glandelor
digestive;
3) cardiovasculare, care reglează activitatea inimii şi a vaselor
sangvine;
4) în bulbul rahidian se află centrul respirator, care
funcţionează în mod automat şi asigură ventilaţia
plămânilor;
5) în bulbul rahidian şi punte sunt situate nucleele vestibulare.
 Funcția de conducere
Prin bulbul rahidian trec căile de conducere,
care prin legături bilaterale unesc scoarţa,
diencefalul, mezencefalul, cerebelul şi
măduva spinării.
Căi piramidale și extrapiramidale.
 Metencefalul
Include puntea lui Varolio şi cerebelul.
Puntea (puntea lui Varolio) superior se învecinează
cu mezencefalul (cu pedunculii cerebrali), inferior cu
bulbul rahidian.

În partea ventrală a punţii se află concentraţii de substanţă

cenuşie – nucleele proprii ale punţii Varolio, iar în cea
dorsală se află aglomerări de substanţă cenuşie – nucleii
perechilor V, VI, VII, şi VIII de nervi cranieni.
În partea posterioară a punţii trec sistemele de fibre
ascendente şi descendente.
 
 Cerebelul
Cerebelul este situat posterior de punte şi de partea
superioară a bulbului rahidian şi se află în fosa
posterioară a craniului.
Cerebelul este format din două emisfere şi porţiunea
mediană, numită vermis.
Scoarţa cerebelului este alcătuită din substanţă
cenuşie, care formează circumvoluţii înguste
despărţite prin fisuri care împarte în lobuli.
Porţiunea centrală a cerebelului este alcătuită din
substanţă albă, în care se află conglomeraţii de
substanţă cenuşie – nucleii cerebelului
 Fiziologia Cerebelului
Spre cerebel se îndreaptă căile conductoare aferente,
care conduc impulsurile nervoase de la
proprioreceptorii muşchilor, tendoanelor, ligamentelor,
de la nucleele vestibulare ale bulbului rahidian,
nucleele subcorticale şi scoarţa emisferelor mari.
La rândul său, cerebelul trimite impulsuri spre toate
regiunile SNC.
Consecinţele extirpării cerebelului este celebra triadă de
A – astazie, atonie şi astenie. Cercetătorii ulteriori au
mai adăugat– ataxia.
• Ventriculul IV reprezintă cavitatea
rombencefalului (a bulbului rahidian şi a
metencefalului).
• Peretele anterior sau planşeul ventriculului IV se
numeşte fosă romboidă.
• Fosa romboidă are o importanţă vitală deosebită,
deoarece aici sunt localizaţi nucleii perechilor de
nervi cranieni V-XII.
 
 Mezencefalul
Include pedunculii cerebrali, situaţi ventral, şi
tectul, situat dorsal.
Cavitatea mezencefalului e reprezentată prin
apeductul creierului (apeductul Sylvius).
 Pedunculii cerebrali
reprezintă două coloane longitudinale, care apar
din punte şi pornesc anterior şi lateral spre
emisferele dreaptă şi stângă.
În pedunculul cerebral se evidenţiază substanţa
neagră.
Substanţa neagră este constituită din două
porţiuni :
posterioară– tegmentul mezencefalului
anterioară– baza pedunculului cerebral.
În tegmentul mezencefalic îşi au sediul nucleii
mezencefalului şi tot prin el trec căile
conductoare ascendente.
Baza pedunculului cerebral constă în
exclusivitate din substanţă albă – pe aici trec
căile conductoare descendente.
 Fiziologia mezencefalului
Mezencefalul are un rol important în reglarea
tonusului muscular şi în realizarea reflexelor
posturale datorită cărora este posibilă poziţia
ortostatică şi mersul.
Nucleele senzitive îndeplinesc un şir de funcţii reflexe
importante. Reflexul de orientare , adică întoarcerea
capului spre lumină,are loc schimbarea diametrului
pupilei şi a curburii cristalinului (acomodarea), ceea
ce contribuie la vederea clară a obiectivului.
 DIENCEFALUL
este situat sub emisferele cerebrale şi include
următoarele porţiuni:
• Regiunea talamică (creierul optic), situată în
partea dorsală a diencefalului și include
(talamusul, metatalamusul şi epitalamusul).;
• Hipotalamusul care întruneşte regiunile
ventrale ale diencefalului.
Drept cavitate a diencefalului este ventriculul III.
Talamusul constă din substanţă cenuşie, în care
se disting aglomerări aparte de celule nervoase
(nucleii talamusului), separate prin straturi de
substanţă albă. În prezent se disting până la 40
nuclei, care exercită diferite funcţii.
Metatalamusul – este reprezentat prin
formaţiuni pare – corpii geniculaţi lateral şi
medial.
Epitalamusul - include corpul pineal care se
leagă de talamii optici.
 În componenţa hipotalamusului se disting trei
regiuni fundamentale de aglomerări a unor
grupuri de celule nervoase, diverse ca formă şi
dimensiuni:
regiunea anterioară,
regiunea intermediară şi
regiunea hipotalamică dorsală.
 Telencefalul
Telencefalul constă din:
Două emisfere cerebrale, separate prin
Fisura longitudinală şi unite în profunzimea ei
Corpul calos.
Fiecare emisferă a encefalului constă :
Substanţă cenuşie periferică – SCOARŢA CEREBRALĂ
Substanţă albă, situată în profunzime şi conţine aglomerări
de substanţă cenuşie, care constituie nucleii bazali.
 Fiecare emisferă se împarte în cinci lobi:
Frontal Parietal
Occipital Temporal
Insula – un lob ascuns în
profunzimea şanţului lateral.
Drept linie limitrofă dintre Lobul frontal şi cel
Parietal serveşte ŞANŢUL CENTRAL;
dintre Lobul parietal şi Lobul occipital – ŞANŢUL
PARIETOOCCIPITAL.
Lobul temporal este separat de ceilalţi lobi prin
ŞANŢUL LATERAL.
SCOARTA sau Cortexul emisferele cerebrale-
prezinta un strat de substanța cenușie cu
grosimea de 4 mm și este formata din straturi
de celule nervoase si fibre care sunt aranjate
intr-o anumită ordine.
Distribuirea celulelor nervoase în limitele
cortexului e marcată prin termenul
,, citoarhitectonică.
 SUBSTANŢA ALBĂ a telencefalului
 

constă din mai multe sisteme de fibre nervoase

grupate în:
• FIBRE DE ASOCIAŢIE;

• FIBRE COMISURALE;

• FIBRE DE PROIECŢIE.
• FIBRELE DE ASOCIAŢIE , pornite din
cortexul cerebral (fibre extracorticale ) sunt
amplasate în cadrul unei singure emisfere şi
face legătura dintre diferiţi centri funcţionali ai
săi.
• FIBRELE DE PROIECŢIE sunt fibre
corticopetale şi corticofugale, unind în ambele
sensuri scoarţa cu centrii subiacenţi.
• FIBRELE COMISURALE unesc cele două
emisfere, formând Corpul calos, Fornixul şi
Comisura albă anterioară.
CORPUL CALOS (comisura mare a creierului),
conţine fibre (căi conductoare comisurale),
care trec dintr-o emisferă în alta şi leagă
sectoare de cortex aparţinând emisferelor
dreapta şi stângă în scop de reunire
(coordonare) a funcţiilor ambelor jumătăţi
de creier într-un tot unitar.

Fibrele, care formează CORPUL CALOS,

unesc o emisferă cu alta.
 FORNIXUL

se află sub Corpul calos.

În partea centrală prezintă Corpul fornixului.
Anterior, corpul se împarte în cele Două
columne care se îndreaptă spre cei doi corpi
mamilari, iar
posterior corpul se îndreaptă spre hipocamp,
formaţiune care apar aparţine sistemului
limbic.
 COMISURA ALBĂ ANTERIOARĂ

 
Comisura albă anterioară trece anterior de
columnele fornixului şi se răsfiră în regiunea
anterioară a lobului temporal.
 
 
 Nucleii bazali (subcorticali)

Substanţa cenuşie din fiecare emisferă cerebrală

în afară de scoarţă, care constituie straturile
superioare ale creierului terminal mai
formează îngrămădiri sub aspect de nuclei sau
de noduli, situaţi în profunzimea substanţei
albe, în apropiere de faţa bazală a encefalului.
 NUCLEII BAZALI cuprind:

• CORPUL STRIAT , compus din Nucleul

caudat şi din Nucleul lentiform (Putamen si
Palidus);
• CLAUSTRUM (antezidul);
• NUCLEUL AMIGDALIAN.
 VENTRICULUL LATERAL

Se disting doi ventriculi:

*STÂNG situat în emisfera stângă şi
*DREPT aflat în emisfera dreaptă a
creierului
şi se prezintă ca cavităţile telencefalului.
 VENTRICULUL LATERAL
Compartimentele ventriculului sunt situaţi în toţi
lobii emisferei (cu excepţia lobului insular).
Lobului parietal al emisferei îi corespunde
porţiunea centrală a ventriculului lateral,
Lobului frontal – cornul anterior,
Lobului occipital - cornul posterior (sau
occipital),
Lobului temporal – cornul inferior (cornul
temporal).
 VENTRICULUL LATERAL
În interiorul ventriculului lateral se află plexul
vascular.
În partea anterioară a ventriculului lateral plexul
vascular prin orificiul interventricular, face
legătura cu plexul vascular al
ventriculului III.
 
 Ariile corticale
• Diferențele de structură între zonele
scoarței cerebrale au dus la delimitări de
câmpuri , așa numitele arii corticale .
• Cea mai utilizată hartă este hartă este harta
lui Brodman 52 de arii.
• La nivelul ariilor are loc prelucrarea
informației , primită prin numeroase
conexiuni ale scoarței cerebrale.
 Ariile corticale
Din punct de vedere morfo-funcţional, ariile
corticale se împart în:
• I. Arii senzoriale (receptoare);
• II. Arii motorii (efectoare);
• III. Arii de asociaţie;
• IV. Arii ale limbajului
• V. Arii vegetative.
 I.Arii senzoriale
• Ariile somestezice ( 3, 1,2);
• Ariile sensibilităţii vizuale ( 17, 18, 19);
• Ariile sensibilităţii auditive ( 41, 42, 22);
• Ariile vestibulare (2, girus temporalis
superior);
• Aria sensibilităţii gustative (43);
• Aria sensibilităţii olfactive (girus orbito-
frontalis).
 II. Arii motorii
• Aria motorie primară (4);
• Ariile motorii suplimentare (3,1,2,5,7);
• Aria premotorie (6);
• Câmpul frontal al mişcărilor voluntare ale
ochilor (8).
 Lacalizarea funcțiilor în cortex
Aria Primara A Sensibilității Generale (aria somestezică
primară) localizat – Gyrusul Postcentral.
Organismul se prezintă sub forma unei caricaturi monstruoase, la
care ies în evidenţă buzele, limba şi mâna cu degetele, în special
policele.
Această proiecţie răsturnată a corpului a primit numele de
HOMUNCULUS SENZITIV.
Aria somatomotorie primară corespunde câmpului 4 din
Girul Precentral.
Aceasta proiecţie deformată a organismului a primit numele
de HUMUNCULUS MOTOR.
VĂ MULTUMESC!!!
 Bibliogrfie:
Nr. Denumirea resursei Locul în care poate fi consultată/ accesată/ procurată resursa
crt.
 

1. Sv.Cheptanari, Anatomia si fiziologia omului, Tipografia centrala Bibliotecă CEMF „ Raisa Pacalo ”.
2013.

2. Ştefăneţ M., Anatomia omului. Vol. I – IV. Chişinău, Centrul Bibliotecă USMF „ N. Testemiţanu ”
Editorial – Poligrafic Medicina, 2007. http://www.slideshare.net/Andrei238/anatomie-vol1

3. Sapin M., Anatomia omului. Vol. I Şi II. Chişinău, Universitas, 2000. Bibliotecă CEMF „ Raisa Pacalo ”.
http://library.usmf.md/old/ebooks.php?key=b08

4. Niculescu C.: Anatomia şi fiziologia omului. Compendiu, Bucureşti, Bibliotecă CEMF„ Raisa Pacalo ”.
Corint, 2009.  
 
6. Papilian V.: Anatomia omului. Vol. I-IV. Editura didactică şi Bibliotecă USMF
pedagogică, Bucureşti, 2009. www.rairarubiabooks.com/related-pdf-anatomia-omului-papilian-vol-i.html

9. Ştefăneţ M., Ştefăneţ I., Anatomie preventivă. Chişinău, Centrul http://library.usmf.md/old/elist.php

Editorial – Poligrafic Medicina, 2005. http://library.usmf.md/old/ebooks.php?key=b02

11. Vique – Martin, Atlas al corpului uman. Editura Prut Internaţional, Bibliotecă CEMF
2006. http://www.innerbody.com/indexbody.html.

12. Vorobiova E., Anatomia şi fiziologia. Chişinău, Universitas, 1992. http://library.usmf.md/old/elist.php

CEMF „ Raisa Pacalo ”.

13. www.ms.md  

14. www.sfatulmedicului.ro