Sunteți pe pagina 1din 44

PATOLOGIA

APARATULUI LOCOMOTOR
LA VÂRSTNICI

Curs: Gerontologie, Geriatrie și nursing specific


AMG III B
Elevi: Anghel Gabriela
Banhazi Orzan Gina
Irimia Gina-Cătălina
Stan Andreea Simina
Cuprins
I. Îmbătrânirea fiziologică
II. Îmbătrânirea aparatului locomotor
III. Îmbătrânirea mușchilor: Sarcopenia
IV. Îmbătrânirea oaselor - Osteoporoza de involuție
a) Fractura vertebrală prin compresie
b) Fractura proximală a femurului
V. Îmbătrânirea articulațiilor:
a) Artroze superioare: scapulo humerală și a mâinii
b) Artroze inferioare: coxartroza și gonartroza
VI. Profilaxia afecțiunilor aparatului locomotor la vârstnici
Îmbătrânirea fiziologică

3
Îmbătrânirea osoasă include La articulații prin îmbătranire sunt
Sistemul muscular, ca parte a
modificări cantitative (diminuarea afectate toate structurile: capsula, aparatului locomotor, este afectat de
volumului osos, depunerile de lichid sinovial, cartilaj, discuri procesul de îmbătrânire, suferind o
calciu, fisuri osteo-cartilaginoase) și intervertebrale, tendoane. serie de modificări, precum
calitative (reducerea structurii Modificări ce apar odată cu scăderea debitului circulator
proteice și a sărurilor minerale).
înaintarea în vârstă: deteriorarea intramuscular, reducerea capacității
Modificările sunt mai evidente la
cartilajului articular, creșterea de lucru mecanic și o scădere
femei, după menopauză la nivelul
stratului calcificat al cartilajului la semnificativă a pragului de
vertebrelor (reduceri ale corpilor
nivelul suprafeței articulare și oboseală musculară = hipotrofii sau
vertebrali, tasări vertebrale =
atrofii musculare, sarcopenia.
postura cifotică). apariția osteofitelor.
Îmbătrânirea aparatului locomotor
• La vârstnici, îmbătrânirea aparatului locomotor este favorizată și de malabsorbție, imobilizări prelungite,
tulburări circulatorii sau administrarea unor medicamente cum ar fi barbituricele sau corticoizii.
• Acestea determină o involuție senilă normală, care include: cifoza dorsală, hiperlordoza cervicală și lombară,
4 hipomobilitatea articulației coxofemurale, cracmente la articulația genunchiului, picior plat.
Îmbătrânirea mușchilor
Sarcopenia
Reprezintă un status sau o condiție obișnuită, dar nu
obligatorie, a bătrâneții și îmbătrânirii, caracterizată prin
scăderea masei musculare, a forței musculare și a performanțelor fizice.

Ea afectează mersul, echilibrul și slăbește abilitatea de a face lucruri normale precum deplasarea, urcatul
scărilor, ridicatul și mutatul obiectelor.
Conform Fundației Internaționale pentru Osteoporoză (IOF), masa musculară începe să se deterioreze
începând cu vârsta de 40 de ani, iar situația se înrăutățește după 60 ani.
Cauze:
-activitatea fizică redusă de-a lungul vieții. După vârsta de 30 de ani,
inactivitatea fizică poate duce la pierderea masei musculare cu de la 3% la
5%, la fiecare zece ani. Deși mai puțin frecvent, și unele persoane active
pot fi diagnosticate cu sarcopenie.
-obiceiurile alimentare nesănătoase reprezintă un factor de risc în
declinul masei musculare la o vârstă mai înaintată. Mâncatul puțin poate
duce la malnutriție. Conform IOF, până la 41% dintre femeile și 38% dintre
bărbații cu vârsta peste 50 de ani mănâncă, zilnic, mai puține proteine decât
este recomandat să o facă. Fundația recomandă consumul a 1,0-1,2 grame
de proteine per kilogram, zilnic.
-reducerea celulelor nervoase care comunică mesajele din partea
creierului către mușchi
-slăbirea abilității corpului de a transforma proteinele în energie
-obezitatea și creșterea nivelului de grăsime din corp
-scăderea nivelului de hormoni din organism
-un stil de viață sedentar
-declinul neurologic
-boli cronice
-malnutriție
-fumatul
Simptome:
-activitățile care necesită efort fizic sunt mai greu de îndeplinit
-probleme cu menținerea echilibrului
-senzația de slăbiciune fizică
-scăderea rezistenței fizice
-mersul devine greu

Diagnosticul:
Medicii diagnostichează sarcopenia în funcție de simptomele pe care le prezintă
pacientul, în urma unei examinări individuale.
În unele cazuri, poate fi recomandat examenul de Osteodensitometrie (DXA), care
măsoară densitatea oaselor și rezistența acestora, dar și analiza de impedanță
bioelectrică (BIA) și cea de impedanță bioelectrică spectroscopică (BIAS)

Tratament și prevenție:
În prezent, nu există un consens în ceea ce privește definiția oficială a sarcopeniei, de
aceea, va mai dura ceva timp până când Agenția pentru Alimente și Medicamente
(FDA) a Statelor Unite va aproba vreun tratament farmaceutic. Recomandările
medicale se limitează, deocamdată, la un program constant de mișcare fizică și
îmbunătățirea regimului alimentar.
Îmbătrânirea oaselor
Osteoporoza de involuție

Osteoporoza este o tulburare metabolică a osului determinată de scăderea progresivă a


masei osoase. Deși este o afecțiune întâlnită mai ales la femei, și bărbații pot suferi de această
boală.

Densitatea osoasă este influențată de:


 factori genetici
 factorii de mediu
 medicamente (anticonvulsivante, corticosteroizi și hormonii tiroidieni)
 restrângerea activității fizice, normală la persoanele vârstnice
 factorii nutriționali prin carențele de calciu și vitamine
 factori hormonali: estrogenul are un rol important în menținerea densității osoase la femei și, de
aceea, scăderea nivelului acestui hormon odată cu instalarea menopauzei duce la accelerarea
pierderilor osoase. Aceasta constituie cauza cea mai comună a osteoporozei la femei. De
asemenea, și la bărbați, nivelul scăzut de testosteron poate să accelereze demineralizarea oaselor.
 anumite afecțiuni: malabsorbția intestinală, acromegalia, hiperparatiroidismul, sindromul
Cushing
Diagnosticul se pune pe:

 Anamneză
 Examenul fizic
 Investigații paraclinice
• examenul radiologic - osteodensitometria DEXA
• tomografia computerizată cantitativă a coloanei vertebrale - cea mai sensibilă metodă pentru
diagnosticul inițial; nu pentru măsurători repetate datorită costului ridicat și dozei mari de radiații
• absorbțiometria unifotonică la nivelul antebratului proximal – puțin sensibilă în stadiile precoce
• absorbțiometria bifotonică la nivelul coloanei vertebrale și șoldului - limitată de numeroasele
artefacte
• dubla absorbțiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a șoldului - metoda de preferat
Complicații:

Cele mai frecvente și serioase complicații sunt fracturile, localizate cu predilecție la nivelul
coloanei vertebrale și șoldului, și care apar mai ales după căzături.
Fracturile coloanei vertebrale se produc prin tasarea vertebrelor care devin fragile în urma
scăderii densității osoase. Fracturile prin tasare produc dureri severe și presupun o perioadă lungă
de recuperare.
Tratamentul:

Măsurile generale de tratament vizează prevenirea


fracturilor, menținerea densității osoase și a
capacității de mișcare.
Profilaxia și tratamentul osteoporozei implică
renunțarea la fumat și alcool, combaterea
sedentarismului, diete bogate în calciu și vitamina D,
administrarea unor suplimente de calciu și vitamine.
Evitarea imobilizării prelungite la pacienții care au
suferit fracturi, precum și mobilizarea precoce,
reprezintă un act terapeutic important.
a) Fractura vertebrală prin compresie

Fracturile prin tasare vertebrală apar la eforturi minime (strănut, aplecare, rotire,
ridicarea unui obiect ușor), mai frecvent în regiunea toracică medie și inferioară sau
lombară superioară. Durerea de spate debutează acut cu iradiere în lateral și în față,
pentru ca apoi să se reducă treptat în câteva săptămâni.
La cei cu mai multe fracturi apare deformarea coloanei vertebrale (cifoza dorsală +
lordoza cervicală), o durere cronică de spate accentuată în picioare și pierderea din
înălțime. Uneori această modificare poate să apară lent și asimptomatic.
Cea mai eficientă metodă de prevenire a fracturilor vertebrale prin compresie este
prevenirea și tratarea osteoporozei.
Tratament:
Un procent semnificativ de astfel de fracturi se vindecă cu un tratament conservator cum ar fi repausul la pat, imobilizarea cu un
corset și medicamente analgezice. Vindecarea (consolidarea fracturii) este un proces care durează în medie 4-6 săptămâni. Odată cu
vindecarea, durerea dispare, însă vertebra rămâne deformată; această deformare (colaps) poate crește în timp. Unele fracturi pot
necesita intervenție chirurgicală, în funcție de gravitatea lor.

Vertebroplastia este un tratament chirurgical minim-invaziv, ghidat imagistic, care se utilizează pentru a consolida o vertebră
fragilizată în urma osteoporozei sau a unei leziuni osteolitice (cel mai frecvent metastază osoasă). O intervenție de vertebroplastie
efectuată cu succes poate crește capacitățile funcționale ale pacientului, permițând restaurarea unui nivel de activitate anterior
existenței fracturii și împiedicând progresia tasării fracturii vertebrale. Frecvent, vertebroplastia poate ameliora durerile coloanei.
Din punct de vedere tehnic, vertebroplastia constă în injecția prin intermediul unor trocare poziționate radiologic în corpul vertebral
a unui polimer chimic (denumit generic ciment osos) într-o formă semivâscoasă în corpul vertebral, urmată de definitivarea
polimerizării în interiorul corpului vertebral.
b) Fractura proximală a femurului la vârstnici
Fracturile femurului pot fi împărțite în:
• Fractura femurală proximală - are loc deasupra trohanterului mic, este în general
menționată drept o fractură de șold.
• Fractura a corpului femural - între capătul proximal și cel distal, se face referire la
fractura corpului femural.
• Fractura supracondilară a femurului - în apropierea articulației genunchiului.

Etiologie:
• Căderile - traumatisme directe și violente ale regiunii trohanteriene;
• scăderea vitaminei D prin insuficienta expunere la soare;
• prezența unor boli demineralizante (osteoporoza, mielom, metastaze osoase, DZ);
• boli care impun imobilizare prelungită;
• afecțiuni neurologice și psihice care prezintă risc de cădere (ex. epilepsie);
• artroze;
Semne și simptome:
• durerea acută localizată la nivelul coapsei sau a abdomenului inferior.
• hematom
• membrul afectat este orientat spre exterior și pare scurtat
• palparea plicii inghinale este dureroasă
3.Diagnostic:
• anamneza
• examenul fizic
• radiografia osoasă (dacă fractura nu s epoate evidenția pe radiografie, se poate apela la CT sau RMN)
4. Complicații:
• coxartroza;
• necroza capului femural și neconsolidarea fracturii;
• escare din cauza imobilizării;
• complicații cardiovasculare: tromboembolii.
Tratament:
Tratamentul pentru fractura proximală de femur se stabilește de către medicul ortoped. Acesta va lua în
considerare vârsta, starea generală de sănătate, gradul de toleranță la medicamente și eventualele afecțiuni
colaterale ale pacientului.
• în cazuri mai puțin grave, tratamentul constă în repoziționarea oaselor, imobilizarea zonală și tratament
medicamentos, perioada de repaus trebuie să fie cât mai scurtă pentru a evita posibilele complicatii.  
• tratamentul chirurgical se poate face prin introducerea de tije, șuruburi sau înlocuirea parțială sau totală
cu proteză de șold.
6.Recuperare: fizioterapie graduală și asistată, pentru a restabili forța musculară, flexibilitatea șoldului și
prevenirea complicațiilor medicale.
• gheață / tratament termic;
• terapie antiinflamatoare;
• exercitiu fizice pentru a întări mușchii;
• hidroterapie și masaj;
• mobilizarea articulației;
• pierderea în greutate la pacienții supraponderali.
Îmbătrânirea articulaţiilor
Artrozele
Artroza este termenul sub care este cunoscut un grup heterogen de afecţiuni, care
Definiție evoluează cu manifestări articulare datorate degenerării cartilajului articular și
modificării consecutive a osului subcondral, cu consecințe la nivelul întregii
articulații.

Sinonime: Artroză/Osteoartrita/Osteoartroză/Artrita reumatoidă/ Reumatism cronic degenerativ


Clasificare:
a) etiopatogenic: 2. Artroze secundare: 3.Degenerescenţa discului
1.Artroza primară c. Displazii și dismorfisme intervertebral
a. Difuză- afectează 3 sau mai d. Traumatisme (discartroza)
multe grupe articulare e. Supraîncarcarea 4. Poliartropatia
b. Localizată: noduli Heberden, funcțională din obezitate, hiperostozantă
noduli Bouchard, rizartroza scolioza, dismetria membrelor dismetabolicaă(sau
policelui, artroza digitală erozivă inferioare, suprasolicitări hiperostoza scheletală difuză
profesionale și sportive idiopatic-DISH)
f. Artrite-inflamație a 5. Artropatia acromegalică
membranei sinoviale 6. Condromalacia patelară
g. Boli ereditare ale țesutului
conjunctiv
b) Morfopatologic: h.Condropatii primitive:
- forme hipertrofice, asociate mai condromatoza articulară,
ales cu hiperostoza scheletală osteocondrita disecantă c) topografic
difuză idiopatică şi cu i.Condropatii endocrino - - pe articulații portante sau
condrocalcinoza articulară; metabolice: diabet zaharat, neportante
- forme hipotrofice, în asociere condrocalcinoza, ocronoza etc. - pe articulații periferice
cu depozitarea fosfatului bazic de j.Osteopatii: boala Paget, (diartroze) sau vertebrale
calciu şi cu osteoporoză. osteonecroze aseptice spondilartroza
18
Etiologie Patogenie:

Generali:
 ereditatea  Degradarea cartilajului=
 nutriția osteoscleroză
 statusul hormonal și densitatea subcondrală
osoasă  Formarea osteofitelor=
 metabolismul cartilajului și osului osteofitoza marginală
 Osteoporoza epifizara
Locali (biomecanici) variabilă
 obezitatea
 mediul mecanic al articulației La care se adaugă
 încărcarea cartilajului modificari ale sinovialei
 traumatismul și deformarea si ale capsulei articulare
articulară împreună cu ligamentele
 solicitarea profesională îngroșate prin procesul
 activitățile sportive de fibrozare
 slăbirea musculaturii
 reburnarea și formarea chisturilor
subcondral
19
Tablou clinic general:

A) Simptome/ semne B) Semnele clinice obiective


clinice subiective  sensibilitatea pe linia articulară;
 Durerea de tip „mecanic, în  tumefierea duro-elastică (osoasă)
perioada de acutizare durere datorată hipertrofiei capetelor osoase
nocturnă; și osteofitelor marginale;
 Redoarea de inactivitate <  hidrartroza;
30 minute;  chisturile mucoide, din vecinătatea articulațiilor
 Limitarea mobilității superficiale;
articulare;  Crepitațiile și cracmentele, produse de frecarea
 Instabilitatea articulară. suprafețelor articulare neregulate sau denudate de cartilaj,
evidențiate prin palpare dar și audibile în timpul
mobilizării pasive sau active;
 limitarea mobilității articulare;
 blocarea mișcării prin corpi reziduali (fragmente de
menisc);
 dezaxarea, datorată remodelării și distrugerii capetelor
osoase și slăbirii aparatului capsuloligamentar
 meteorosensibilitatea - accentuată de frig şi vreme umedă
20
Definiție 1. Spondiloza- degenerescență a coloanei vertebrale cu modificări la nivelul
articulațiilor dintre vertebre (discuri vertebrale), la nivelul formei vertebrelor,
astfel încât, prin evoluție, se pot forma ciocuri la nivelul coloanei (osteofite) și
de asemenea spațiile de ieșire a nervilor paravertebrali se pot îngusta, la fel și
canalul medular.
Spondiloza CDL
 Spondiloza cervicală (cervicartroza): dureri de cap, ameţeli, tulburări ale
regimului circulator cerebral, tulburări auriculare, iar la persoanele
vârstnice, chiar stări depresive)
 Spondiloza dorsală (dorsartroza)-  formarea de osteofite sau distrofie a
platourilor cartilaginoase a vertebrelor dorsale cu dureri în regiunea dorsală
a coloanei vertebrale şi uneori prin nevralgii intercostale
Contribuie la formarea cifozei la bătrâni, care este favorizată și de tasările
vertebrale.
 Spondiloza lombară (lombartroza)- boala degenerativă a discurilor
intervertebrale, articulaţiilor interapofizare şi modificărilor nucleului
pulpos. Durerea este localizată de obicei la nivelul vertebrelor L 4 – L5 si L5
– S1  și se accentuează la ridicarea și transportarea greutății și la menținerea
timp îndelungat a poziției ortostatice.

21
Definiție 2.Artroza umărului/Osteoartroza - inflamația unei articulații cauzate de uzură, reprezintă
degradarea cartilajului din interiorul articulației umărului.

Artroza umărului poate fi: Semne clinice subiective:


- primară, aparută cu înaintarea în  durerea cu caracter mecanic cu
varsta (> 50 ani) pe un umăr normal iradiere spre gât sau braț, devine
(existând anumiți factori precum sexul permanentă, meteosensibilă.
feminin, obezitatea, suprasolicitarea  impotență funcțională
repetată sau hipermobilitatea articulară  cracmente la mobilizare- percepute
ce pot grăbi debutul sau evoluția), de pacient
- secundară, pe fondul unor
traumatisme (fracturi, luxații
traumatice), tulburări circulatorii Semne clinice obiective:
(ducând la necroză avasculară), boli  deformarea sau umflarea
congenitale sau apărute în copilărie, articulației în stadiu artozic
infectioase (artrita), metabolice (guta, mediu-avansat.
hemocromatoza), endocrine (diabet
zaharat, hiper / hipotiroidism),
autoimune (artrita reumatoidă) etc.

22
Definiție 3. Artroza mâinii- artroza articulațiilor degetelor, articulațiile interfalangiene distale și
proximale, determinând apariția de noduli.

Artroza mâinii. Semnele clinice obiective :


-primară, din cauza  prezenta nodulilor
caracterului ereditar și lipsei artrozici la nivelul
oricarei cauze aparente articulațiilor
interfalangiene
Este mai frecventă la femei în proximale și distale
vârstă și afectează cu  deformările articulare
predominanță articulațiile  hidratroză
interfalangiene distale (noduli  chisturi mucoide în
Heberden) sau/și proximale vecinătatea articulațiilor
(noduli Bouchard) sau prima superficiale
metacarpofalangiana (rizartroza Semne clinice subiective:
policelui), de cele mai multe  disconfort, asociat cu durere – inițial
ori simetric. la mobilizare, apoi și în repaus,
mergând (în absența tratamentului)
până la
 incapacitate funcțională completă:
imposibilitatea prinderii și manipulării
obiectelor. 23
Tratament Nu există tratament care să vindece osteoartrita, dar terapiile disponibile ajută la
reducerea durerii, creșterea mobilității articulare și optimizarea funcționalității.

Terapii fizice Tratament medicamentos


 Scădere ponderală
Terapii
 Kinetoterapie  Acetaminofenul
 Terapie ocupațională
alternative/naturiste
(paracetamolul) – da  Acupunctura.
- modificarea rezultate în durerea  Masajul și fizioterapia
modului de realizare ușoară și moderată  Acizii grași Omega-3
a activităților zilnice  Antiinflamatoare
Tratamente chirurgicale și alte din uleiul de pește
nesteroidiene (AINS)
proceduri
precum ibuprofenul ajută
la reducerea durerii
cauzate de osteoartrită.  Infiltrații cu corticosteroizi.
 Infiltrații cu acid hialuronic –
rol de lubrifiere.
 Osteotomie- realinierea oaselor
 Tratament chirurgical- înlocuire
a articulațiilor din zonele
afectate
Diagnostic
Diagnosticarea artrozei:
pozitiv

Diagnosticul artrozei, implică o serie de etape și anume:


• Evaluarea stării pacientului – se va efectua prin verificarea istoricului
personal și examenul fizic amănunțit.
• Analize de sânge – teste de sânge făcute în scopul de a identifica markerii de
inflamație (VSH, Proteina C reactivă) și infecție.
• Analize imagistice – Radiografia convenţională, Ecografie
musculoscheletală, CT (computer tomograf) RMN (rezonantă magnetică),
Scintigrafie osoasă.
• Analiza lichidului sinovial (leucocite<2000/mmc). Pentru efectuarea
acestui test, este nevoie de prelevare de lichid sinovial, care se face prin
introducerea unui ac în spațiul dintre oase. Lichidul este analizat pentru a se
detecta inflamația sau pentru a se determina daca durerea are alta cauză decât
artrita, precum guta sau o infecție.
Aspecte radiologice principale ale artrozei

● îngustarea spațiului articular- pierdere de cartilaj (subțiere,


ulcerare, dispariție)
● scleroza subcondrală
● îngroșare osoasă reparativă
● osteofitoza marginală
● proliferare osoasă și cartilaginoasă
● pseudochisturi sau geode
● microfracturi subcondrale și irupere de lichid sinovial
● subluxații, condrocalcinoza, corpi reziduali
Artroza
● boală articulară cronică dureroasă, degenerativă, deformantă;
● cea mai frecventă suferință cronică osteoarticulară
● primul motiv de prezentare la medic în Europa, la persoanele de peste 60
de ani;
● etiologie: îmbătrânire, obezitate, predispoziție genetică, traumatisme
sportive și profesionale ;
● zone anatomice afectate : șoldul, genunchiul, mâinile, picioarele,
coloana vertebrală;
● leziunile sunt vizibile radiologic înainte apariția semnelor clinice;
● două treimi din populația de peste 65 de ani și peste 80 % din cei
peste 80 de ani suferă de o boală artrozică
● la femei predomină localizare la șolduri, la bărbați - la genunchi;
● necesită mari costuri medicale, de îngrijire.
Coxartroza- artroza articulației șoldului

• cauza a 90% dintre suferințele șoldului adultului de peste


50 de ani
• poate fi primitivă (idiopatică) sau secundară unei anomalii
a articulației șoldului (cel mai des): malformație
congenitală (displazia/subluxația șoldului) sau dobândită,
urmări ale afecțiunilor reumatologice, ale unui vechi
traumatism;
• forma senilă a coxartrozei (involuția senescentă a
articulației) poate fi asociată cu factori metabolici
(obezitate, diabet)
Coxartroza- fiziopatologie

• În urma schimbării condiţiilor de funcţionare a capului femural şi a


acetabulumului se dereglează funcţia trofică a aparatului neurovascular a
capsulei articulare şi a ţesutului osos subcondral al oaselor ce formează
articulaţia.
• În regiunile capului femural supuse efortului fizic apar fisuri, ulceraţii,
suprafeţe descuamate- dereglează funcţia cartilajului.
• Treptat, procesul progresează: distrucţia şi necroza se produc concomitent
cu reacţiile de adaptare, reparatorii – formarea osteofitelor marginale,
pentru a mări suprafaţa de sprijin, a ţesutului conjunctiv în capsula
articulară etc.
Coxartroza- simptome

• durere mecanică în plica inghinală (la sprijinire, la mers, la aplecare,


la ridicarea unui obiect de jos), iradiază până la genunchi, +/-
șchiopătare; necesită sprijinirea într-un baston ;
• instalarea atrofiei musculare la mușchii coapsei (cvadriceps mai ales);
• redoare, cracmente, impotență funcțională;
• apariția unor poziții vicioase (hiperlordoza, deformări articulare,
scurtarea membrului inferior); mersul descris de Duchenne:
deplasarea trunchiului în direcție opusă șoldului afectat, în timpul
fazei de încărcare unipodală pe piciorul afectat
Indicele algofuncțional Lequesne pentru coxopatii

● durere (coxalgie)
- noaptea, în pat- la anumite mișcări/poziții: 1p, imobil: 2p
- derulaj matinal- sub 15 min.: 1p, peste 15 min.: 2p
- în ortostatism-timp de ½ h: 1p
- în timpul mersului- după oarecare distanță: 1 p., rapid și crescând: 2 p
- în poziția așezată mai mult timp- 1p
● limite de mers- limitat, dar mai mult de 1 km: 1p; în jur de 1 km/15 min. de mers: 2p; 500-900m: 3p; 300-
500m: 4p; 100-300m: 5p; sub 100m: 6p; cu un baston, cârjă: +1p; cu 2 bastoane sau cârje: +2p
● dificultățile vieții cotidiene- să-și pună încălțămintea aplecându-se înainte: 0-2 p; să ridice un obiect de pe
jos: 0- 2 p; să urce și să coboare un etaj:0-2 p; să iasă dintr-o mașină, să se ridice dintr-un fotoliu: 0-2 p (0-
fără dificultate, 1-cu dificultate, 2- imposibil)
Coxartroza- evoluție, tratament

• Evoluție: agravare progresivă, apariția unei atitudini vicioase, cu pusee


inflamatorii, frecvent se bilateralizează, scurtarea membrului inferior,
invaliditate;
- în pusee inflamatorii: punerea în repaus a articulației, AINS (diclofenac,
piroxicam), infiltrații locale cu corticoizi;
- în afara puseelor inflamatorii - tratament ortopedic (osteotomie); tratament
chirurgical: artroplastie de șold- înlocuirea articulației distruse;
- fizioterapie (fonoforeză cu hydrocortizon, electroforeză cu litiu, fototerapie cu
raze laser, băi cu apă ce conţine sulf şi radon, aplicaţii de ozocherită, parafină,
nămol),kinetoterapie;
- reducerea greutății corporale, reducerea distanțelor parcurse, evitarea
ortostatismului., evitarea eforturilor, utilizarea unui baston, cure termale.
Artroza genunchiului (gonartroza)

• cauza cea mai frecventă a durerii la nivelul


genunchiului, mai ales după vârsta de 50 de ani.

• o îngustare a interliniei femuro-tibiale sau femuro-


patelare, însoțită de apariția unei osteofitoze marginale
tibiale sau femurale, inconstant de osteoscleroză

• LEQUESNE: uzura cartilajului femuro-tibial- 0,25


mm/an.

• asociată obezității, suprasolicitării profesionale,


factorilor metabolici, endocrini,climax

• adeseori bilaterală
Artroza genunchiului

• 2 forme: artroza femuro-tibială (între femur și


tibie) și artroza femuro-patelară (între femur și
rotulă); adesea ele sunt asociate

• poate fi primară sau secundară unui traumatism sau


unei proaste poziții externe a rotulei

• des legată de un defect de aliniere a femurului și


tibiei, ce formează un unghi anormal: genu varum-
mai ales la bărbați de peste 50 de ani sau genu
valgum- la femei mai ales, de peste 65 de ani

• poate fi internă sau externă


Gonartroza- simptome

• durere (gonalgie), mai ales la urcarea sau coborârea scărilor, la


mers, în poziție așezat îndelungată, la flexia și extensia
genunchiului, îngenuncherea imposibilă, cracmente,
senzația de blocaj a articulației;
• Evoluție: în pusee
• Radiografic: semnele de artroză+ pensarea interliniei,
osteofite, hidartroză, condensare osoasă subcondrală,
deplasarea rotulei
Indicele algofuncțional Lequesne pentru gonopatii

● Durere/jenă:
- nocturnă- la mișcări/anumite poziții: 1p, fără să se miște: 2p
- derulaj matinal- sub 15 min: 1p, peste 15 min. 2p
- în ortostatism îi crește durerea: 1 p
- durere la mers- după oarecare distanță: 1 p, de la început și în creștere: 2p
- la ridicarea în picioare fără sprijin: 1p
● perimetru de mers maximal: limitat, dar mai mult de 1 km: 1 p; 1km sau 15 min.: 2 p., 500-900m: 3p, 300-
500m: 4 p, 100-300m: 5p, sub 100 m: 6p, folosirea unui baston: +1p, folosirea a două cârje: +2p
● alte dificultăți- poate urca un etaj: 0-2p, poate coborâ un etaj 0-2 p, poate să stea în genunchi: 0-2 p, poate
merge pe teren neregulat: 0-2p (0-ușor, 1-cu dificulate, 2-imposibil)
Tratamentul gonartrozelor

• în impotență funcțională moderată: menajarea genunchiului,


evitarea: drumurilor lungi, pe teren accidentat, urcării, coborârii
scărilor, ortostatismului, purtării greutăților, mersului pe bicicletă;
• odihna, kinetoterapia: gimnastica medicală (reeducarea
cvadricepsului și vastului intern a căror acțiune se opune deplasării
rotuliene externe)
• în pusee congestive: antalgice, AINS, infiltrații cu corticoizi;
intervenții chirugicale: evacuarea revărsatului intra-articular
• în afara puseelor congestive: balneokinetoterapia, crenoterapia:
utilizarea apei termale sulfuroase, talasoterapia (apa de mare)
Profilaxia
afecțiunilor
aparatului
locomotor-
campanii de
informare a
populației
Profilaxia afecțiunilor aparatului locomotor

Prevenția osteoporozei- foarte importantă- nu exista nici o metodă de


restabilire a calității osului atins de osteoporoza.

Modalități de profilaxie primară:

•începerea profilaxiei în perioada copilăriei, cu scopul atingerii masei și


densității osoase maxime pâna la varsta de 20 ani (administrarea de calciu:
carbonat, lactat sau gluconat de Ca 2+)

•identificarea adolescenților/adulților supuși la risc


Profilaxia afecțiunilor aparatului locomotor

•educația pentru sănătate a femeilor între 20 și 30 ani, pentru câștigare


de masă osoasă suplimentară, care ar putea prelungi timpul dinainte de
atingerea pragului osos de fractură, în perioada de post-menopauza
•tratament de substituție estrogenică, calciu, vitamina D,calcitonina,
bisfosfonați, sub strictă supraveghere medicală și individualizat
• stil de viață sănătos, alimentație echilibrată,
•combaterea sedentarismului,
•eliminarea unor factori de risc: fumatul, consumul de alcool
Profilaxia afecțiunilor aparatului locomotor

• combaterea factorilor determinanti și favorizanți (presiunile


mecanice asupra cartilajului, al articulațiilor în cazul în care exista o
solicitare continuă)

• profilaxia îmbătrânirii: mișcare (mers, înot, bicicletă), regim


alimentar cu conținut adecvat de calciu, proteine și vitamine,
expunerea normala la soare

• tratamentul tulburărilor endocrine și al bolilor de nutriție


concomitente (obezitate, diabet)

• îndepărtarea focarelor de infecție: bucale, digestive pentru a evita


complicațiile proceselor degenerative (artroza progresează mai ales
prin crize de artrită )
Bibliografie și webografie

1. Borundel, Corneliu, Medicină internă pentru cadre medii, All, 2016


2. Hary, Stephane, Artroza, Corint, 2003
3. Ciobanu, Elena, ș.a., Măsurile de profilaxie a osteoartrozei, Chișinău, 2012
4. Moldoveanu Monica, Geriatrie și geropatologie pentru asistenti medicali, Ed All, 2012
5. https://www.romedic.ro/sarcopenia
6. http://revistamedicalmarket.ro/articol/despre-sarcopenie-i-mbtrnire
7. https://www.cdt-babes.ro/articole/osteoporoza.php
8. https://www.arcadiamedical.ro/articol/injectarea-de-ciment-osos-vertebroplastia-in-
fracturile-osteoporotice-si-metastazele-coloanei-vertebrale-/