Perioada

postoperatorie

Elaborat: Maleș Dina

 ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE
A BOLNAVULUI
Postoperator bolnavul este un traumatizat care poate să dezvolte în acestă
perioadă complicaţii locale sau generale care pot să-i pună în pericol viaţa.

Îngrijirile postoperatorii por fi:

 Îngrijiri postoperatorii generale

 Îngrijiri postoperatorii specifice

 Îngrijiri postoperatorii generale
În general perioada post operatorie durează de la câteva zile în cazul
chirurgiei laparoscopice, la 7-10 zile pentru bolnavii operaţi prin chirurgia
clasică. În această perioadă trebuie luate o serie de măsuri care să
favorizeze o însănătoşire rapidă şi completă a pacientului.

1. MOBILIZAREA BOLNAVULUI LA PAT

Poziţia bolnavului în pat va fi adaptată tipului de anestezie şi de
intervenţie chirurgicală. Se va supraveghe trezirea bolnavului cu
revenirea stării de conştienţă.
Se face cu infirmierul şi de preferinţă însoţit de medicul anestezist
 2. COMBATEREA DURERII

Durerea de la nivelul plăgii şi din jurul ei este de intensitate mare,

inducând bolnavului un disconfort deosebit şi întreţinând un tonus simpatic
crescut. Pentru cuparea durerii se folosesc:

 Analgetice majore- opiacee şi derivate ale morfinei. Pot fi

administrate injectabil sau oral. Sunt analgeticele de elecţie pentru
combaterea durerii postoperatorii imediate

 Analgetice minore- Algocalmin, AINS. Sunt indicate după

intervenţiile chirurgicale cu traumatism operator mic sau 24-48 de
ore după intervenţiile chirurgicale mari
 3. TERAPIA SEDATIVĂ

Opiaceele pe lângă analgezie asigură şi o sedare a bolnavului

Frecvent însă după trecerea la analgeticele minore, bolnavul va primi şi o medicaţie
sedativ- hipnotică de tip barbituric sau benzodiazepine

4. COMBATEREA VĂRSĂTURILOR ŞI PAREZEI INTESTINALE

Postoperator datorită receptorilor alfa şi beta de la nivelul tubului digestiv se

instalează o pareză gastro- intestinală.
Expresia clinică este oprirea tranzitului şi apariţia vărsăturilor.
Prima funcţie care se reia este de resorbţie a intestinului subţire şi apoi apariţia
motilităţii acestuia.
Pentru a preveni aceste efecte se plasează o sondă de aspiraţie gastrică şi asociere
de blocante H2 şi anticolinergice, acestea din urmă protejând şi mucoasa. Dacă
pareza se prelungeşte, bolnavul poate primi şi antiemetice.
 5. PROFILAXIA BOLII TROMBO- EMBOLICE POSTOPERATORII

Profilaxia bolii trombo-embolice este începută în preoperator şi continată

postoperator. În mod normal în timpul intervenţiei chirurgicale are loc o
reacţie hipercoagulantă.
La bolnavii cu risc trombo- embolic crescut, pentru profilaxie se folosesc
heparine cu greutate moleculară mică de 2 ori pe zi. La restul bolnavilor,
fără risc trombo-embolic important de poate administra medicaţie
antiagregantă.
De reţinut că această profilaxie cuprinde şi mobilizarea precoce a bolnavului.
 6. URMĂRIREA TEMPERATURII BOLNAVULUI

- În timpul operaţiei se poate instala hipotermia datorită pierderilor de

căldură. De exemplu în laparotomiile mari, când sunt exteriorizate în afara
abdomenului viscere ( intestin, mare epiplon ). Este posibil ca la sfârşitul
intervenţiei să apară un frison ce trebuie combătut prompt pentru a evita
complicaţiile posibile.

- Hipertermia:

 Exogenă se întâlneşte rar

 Endogenă sau febră postoperatorie imediată, este întâlnită aproape

constant

Dacă persistă după a 3-a zi postoperator sau creşte valoarea, trebuie

să ne gândim la complicaţii supurative locale sau la distanţă
 7. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE
a) Aparatul respirator

Pot exista efecte reziduale ale medicamentelor anestezice ce pot produce

depresie respiratorie. Pentru aceasta postoperator se recurge pentru o
perioadă de timp la ventilaţie mecanică.
După suprimarea acesteia se va administra oxigen umidificat pe sondă
endonazală şi se va evita decubitul dorsal prelungit.
Se vor monitoriza gazele sangvine şi echilibrul acido- bazic.
 b) Aparatul cardiovascular

Se vor urmări:

 Pulsul central şi periferic

 Tensiunea arterială
 Aspectul extremităţilor ( reactivitatea capilară la nivelul patului
unghial )
 EKG de câte ori este indicat

c) Aparatul digestiv

Se va combate pareza gastro- intestinală prin plasarea unei sonde de aspiraţie

gastrică şi prin medicaţie specifică. Se va relua treptat alimentaţia per os,
începând cu lichide.
 d) Aparatul urinar

Se vor urmări:
 Diureza; În caz de retenţie acută de urină se va plasa o sondă
uretrală
 Ureea şi creatinina
 Sumarul de urină
 8. TERAPIA ANTIMICROBIANĂ

Se poate face:
 Preventiv în chirurgia abdominală, imunodeprimaţi, iradiaţi,
intervenţii pe viscere deschise potenţial infectate
 Curativ în complicaţii septice locale sau la distanţă ( pneumonii,
infecţii urinare, etc. )

9. ÎNGRIJIREA REGIUNII OPERATE

La nivelul plăgii operatorii pot apare complicaţii imediate sau precoce de tip:
 Hemoragic
 Supurativ ( abcese parietale, gangrene parietale, etc. )
Dacă au fost instalate tuburi de dren, se va urmări cantitatea şi aspectul
drenajului.
La plăgile cu evoluţie necomplicată, firele sau agrafele se scot la 5-6 zile după
intervenţiile mici şi 10-12 zile după laparotomiile mari.
 Îngrijiri postoperatorii specifice
1.TIROIDA
Postoperator pacientul va fi transportat în secţia de terapie intensivă şi aşezat
în poziţie semişezândă cu capul uşor flectat. Elemente obligatorii în
chirurgia tiroidei:
 Monitorizarea pulsului, TA, EKG
 Aport hidric
 Supravegherea drenajului din loja tiroidiană
Apariţia febrei sau tahicardiei, extrasistolelor, HTA poate fi un semn de
declanşare a crizei.
Dacă tubul de dren este neproductiv, se poate suprima după 24-48 ore iar
firele după 5-6 zile.
 2. GLANDA MAMARĂ

Beneficiază de îngrijiri specifice numai mastectomia simplă sau radicală.

Bolnavul este transportat în secţia de terapie intensivă şi aşezat în
decubit dorsal.
Foarte important este:
– Supravegherea drenajului
– Mobilizarea activă şi pasivă a membrului superior de aceeaşi
parte cu intervenţia
– Pansament compresiv pentru combaterea acumulării de secreţie
limfatică
 3. JONCŢIUNEA ESO-GASTRICĂ
Importanţă deosebită o au intervenţiile pentru neoplasm.
Se vor monitoriza:
 Volemia
 Echilibrul acido-bazic
 Tuburile de dren toracic şi abdominal ( racordate la un sistem de
drenaj închis )
 Alimentaţia care va fi reluată pe sonda naso-gastrică sau jejunală
4. ULCERUL GASTRO- DUODENAL
Este necesar a se monitoriza:
 Funcţiile vitale
 Starea de hidratare
Se va efectua aspiraţie gastrică pentru protejarea anastomozei, evidenţierea
unor complicaţii hemoragice şi aprecierea funcţionalităţii gurii de anastomoză.
 5. RECTO- COLONUL
Cele mai importante îngrijiri postoperatorii sunt:
– Compensarea pierderilor lichidiene
– Corectarea anemiei
– Stimularea peristalticii cu ulei de ricin şi apoi amestec alfa-
beta blocant
– Supravegherea tuburilor de dren
– Montarea aparatului de protezare a anusului iliac
 6. HEPATO- BILIAR

Pentru intervenţiile pe ficat se va urmări:

– Combaterea hipoxiei
– Combaterea hipovolemiei
– Aportul caloric şi azotat corespunzător
– Evitarea administrării de sedative şi analgetice opiacee

Pentru intervenţiile pe colecist se va monitoriza:

– Aspectul abdomenului coroborat cu starea generală
– Tubul de dren ( Kehr ):
 Biliragia ce se opreşte brusc are semnificaţie benignă. Dacă se
menţine se va reinterveni.
 Dacă drenajul diminuă progresiv, tubul se va pensa în ziua 8-9
iar în ziua 10-12 se va scote
 Îngrijirea postoperatorie a bătrânului

Bătrânul are mare sensibilitate la hipoxie, hipercapnie, temperatură, etc.

Este necesar:
 Aşezarea în poziţie semişezândă

 Ventilaţie artificială prelungită

 Prevenirea escarelor

 Evitarea hiperhidratării

 Monitorizarea diurezei

 Prevenirea bolii trombo- embolice