Curs 3 Biofiz

Intensitatea liniilor
spectrale
1 Conf.dr. Mirela PRAISLER

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE.
Fiecare tranzitie de pe un nivel energetic
inferior pe un nivel energetic superior are loc
prin absorbtia unei cuante E k , i  h k , i
Numarul tranzitiilor de absorbtie ce au loc
intr-un interval de timp dt este dat de relatia
dNk,i = Ak,i ρ(k,i) Ni dt
Energia totala absorbita de la radiatie de
catre sistemul de microparticule este egala cu
dE k ,i  h k ,idNi  A k ,i  k ,i  Ni h k ,idt
DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE.
 Intensitatea liniei spectrale Ik,i este
direct proportionala cu puterea Pk,i a
radiatiilor absorbite. Notand cu 
constanta de proportionalitate, avem:
I k ,i  Pk ,i  dE k ,i /dt
I k ,i  A k,i  k,i  N i h k,i

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE.
Ej
Ek
Ei
DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE.
In cazul a doua linii spectrale
corespunzatoare tranzitiilor sistemelor
atomice dintr-o stare de energie mai mica
Ei in doua stari energetic superioare Ej si
respectiv Ek, raportul intensitatilor celor
doua linii spectrale devine :

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE.
I J ,i A J ,i  J ,i   J ,i

I k ,i A k ,i  k ,i   k ,i

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE.
Densitatea spectrala de energie a campului
electromagnetic este data de relatia
Factorul exponential depinde de temperatura T si

de diferenta dintre energiile nivelelor intre care au loc
tranzitiile.
DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
Sa presupunem ca E k ,i  h k ,i este
mult mai mica decat energia termica
kBT. In aceste conditii, raportul E k , i / k B T
tinde catre 0, iar exponentiala catre 1.
In aceasta ipoteza, exponentiala
poate fi aproximata cu:
E / k BT E k ,i h k ,i
e  1  1
k BT k BT
DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
iar expresia densitatii spectrale
devine:
8 2
  k ,i   3 k BT k ,i
c
care constituie legea lui Rayleigh
-Jeans.

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
Deci pentru tranzitii de frecventa joasa, in
cazul unui sistem de microparticule mentinut la
temperatura constanta, densitatea spectrala de
energie a campului electromagnetic creste
proportional cu patratul frecventei radiatiei.
Pentru o frecventa data, densitatea spectrala de
energie creste liniar (deci mai lent) cu
temperatura sistemului.

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 Sa consideram ca cele doua tranzitii de
absorbtie pura Ei → EJ si Ei → Ek au loc
simultan, deci la aceeasi temperatura T a
sistemului de microparticule. Atunci
raportul intensitatilor liniilor de absorbtie
devine:
I J ,i A  3
 J ,i J ,i
I k ,i A  3
k ,i k ,Ii
DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
Se observa ca raportul intensitatilor
celor doua tranzitii de absorbtie pura
depinde de raportul probabilitatilor de
tranzitie si de puterea a treia a raportului
frecventelor corespunzatoare. Masurand
experimental intensitatile celor doua linii
spectrale si frecventele la care apar, se
poate calcula valoarea raportului celor
doua probabilitati de tranzitie.

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
A J ,i I J ,i  3
  k ,Ii
A k ,i I k ,i  3
J ,i

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
In cazul in care nivelele energetice

sunt distantate astfel incat E k , i  h k , i .
este mult mai mare decat kBT, valoarea
exponentialei din expresia densitatii de
energie a radiatiei electromagnetice
este mult mai mare decat 1.
In aceasta aproximatie:
8 h 3
  k ,i   3 e k ,i k ,i / k BT
c
care constituie legea lui Wien.
DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 In domeniul frecventelor mari, densitatea
spectrala de energie a radiatiei
electromagnetice depinde atat de frecventa
radiatiei, cat si de temperatura sistemului.
Dependenta este cu totul diferita fata de
domeniul frecventelor joase: la temperatura
constanta, densitatea spectrala de energie
tinde exponential catre zero odata cu cresterea
frecventei radiatiei. Pentru o frecventa data,
densitatea spectrala de energie creste foarte
rapid odata cu temperatura.

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 Pentru tranzitiile intre nivele
energetice excitate inalte, intre care
diferenta energiilor este mare,
raportul intensitatilor a doua tranzitii
concomitente de absorbtie pura
devine:
DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
I J ,i A  3
 h   J ,i   k , i  / k B T
 J ,i J ,i
e
I k ,i A  3
k ,i k ,Ii
 Deci si raportul intensitatilor a doua
tranzitii concomitente de absorbtie pura
depinde pronuntat de temperatura de
echilibru a sistemului de microparticule
cu radiatia electromagnetica.

 Raportului probabilitatilor de tranzitie
poate fi calculat pe baza valorilor
masurate experimental a frecventelor si
intensitatilor liniilor de absorbtie
corespunzatoare acestor tranzitii,
precum si a temperaturii sistemului de
microparticule (temperaturii la care au
avut loc tranzitiile).
A J ,i I J ,i  h  
4
  k ,i  / k B T
  e k ,i J ,i
A k ,i I k ,i  4
J ,i
DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 Pentru a determina expresia raportului

intensitatilor a doua linii spectrale de
emisie spontana pura, consideram
neglijabile fenomenul de
autoabsorbtie si de difuzie a radiatiilor
in elementul de volum al sistemului
cuantic.

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 Energia emisa spontan in intervalul
de timp dt , cu ocazia unei tranzitii de
pe nivelul energetic excitat superior
EJ pe nivelul energetic inferior Ei
este:
dE i ,J  h i ,J dN J  Bi ,J N J h i ,J dt

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 iarintensitatea liniei spectrale
corespunzatoare este:
Ii ,J  Bi ,J N J h i ,J

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 Reluand exemplul nivelelor deja
analizate, raportul intensitatilor a doua
linii corespunzatoare tranzitiilor de
emisie spontana EJ → EK si EJ →Ei
este deci:

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 In cazul emisiei spontane, raportul
intensitatilor a doua linii depinde numai
de raportul probabilitatilor de tranzitie si
de cel al frecventelor radiatiilor emise.
Raportul este independent de
temperatura sistemului de
microparticule indiferent de valoarea
frecventelor radiatiilor emise.

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
 Raportul probabilitatilor tranzitiilor de
emisie spontana pura poate fi determinat
masurand experimental IK,J ,K, J , I i, J si
 I, J.

DETERMINAREA
PROBABILITATILOR DE
TRANZITIE
Bk, J I k , J  i, J
 
Bi , J I i , J k , J

COEFICIENTI DE
ABSORBTIE
LEGEA ATENUARII RADIATIEI

ELECTROMAGNETICE PRIN
SUBSTANTA.

SUBSTANTA.
Un flux radiant orientat poate fi
atenuat din cauza absorbtiei sau
imprastierii. In cele ce urmeaza ne vom
ocupa de atenuarea acestuia datorita
absorbtiei, fenomen caracterizat prin
intermediul marimii fizice denumita
coeficient de absorbtie μ.

SUBSTANTA
 Astfel,fie un flux radiant monocromatic,
de frecventa ٧, orientat pe directia Ox,
perpendicular pe o suprafata unitate a
unui mediu absorbant (substanta). Fie Iv
valoarea fluxului prin aceasta suprafata
(energia radianta care cade normal pe
unitatea de suprafata in unitatea de
timp).

SUBSTANTA
Datorita interactiei cu substanta, dupa
parcurgerea unui strat dx din grosimea
mediului absorbant, intensitatea fluxului
scade proportional cu intensitatea fluxului
incident Iv si distanta dx parcursa prin
substanta.

SUBSTANTA
Figura 1.7. Absorbtia luminii intr-un volum unitar de substanta

SUBSTANTA
 Atenuarea fluxului radiant este:

SUBSTANTA
 Coeficientul de proportionalitate μ se numeste
coeficient de absorbtie si este deci egal cu
atenuarea relativa dlv I Iv a fluxului radiant
incident pe unitatea de lungime. Suprafata de
incidenta considerata fiind egala cu unitatea,
la parcurgerea unei unitati de lungime prin
substanta, fluxul radiant incident este atenuat
datorita interactiunii cu o unitate de volum din
substanta.

SUBSTANTA
 Ca atare, coeficientul de absorbtie mai
poate fi definit ca fiind fractiunea de
energie absorbita de unitatea de volum
de substanta in unitatea de timp.
Unitatea de masura a coeficientului de
absorbtie este cm-1

SUBSTANTA
 Pentru definirea coeficientului de absorbtie am ales
arbitrar directia de orientare a fluxului luminos. Se
pune intrebarea fireasca daca valoarea coeficientului
de absorbtie are aceeasi valoare atunci cand acelasi
flux incident normal interactioneaza cu aceeasi
substanta, dar se iradiaza substanta din directii
diferite. Experimental se poate evidentia ca, atunci
cand substanta este izotropa, valoarea coeficientului
de absorbtie a fluxului incident normal este
independenta de directia de iradiere.

SUBSTANTA
 Coeficientul de absorbtie al unei substante este o
constanta de material, adica depinde de natura
mediului absorbant. Radiatia incidenta este atenuata
de substanta datorita faptului ca fluxul radiant
cedeaza energie substantei in timpul traversarii
acesteia. Aceasta energie este folosita de catre
substanta pentru a efectua tranzitii de absorbtie.
Energia absorbita este cu atat mai mare cu cat
tranzitiile generate de fluxul incident au o probabilitate
de producere mai mare.

SUBSTANTA
 Diferitele tranzitii permise ale unei substante
date se produc cu probabilitati diferite, ca
atare substanta atenueaza (absoarbe) diferit
radiatii incidente de frecvente diferite. Acest
lucru ne indica faptul ca la interactiunea dintre
aceeasi substanta cu un flux orientat
policromatic, diferitele fluxuri monocromatice
componente vor fi atenuate diferit, functie de
frecventa lor si de intensitatea lor initiala.

SUBSTANTA
 Radiatiile incidente cu o energie a fotonilor hv
diferita de orice diferenta dintre nivelele
energetice specifice structurii (naturii)
substantei nu pot fi absorbite de catre
substanta si in acest caz, coeficientul de
absorbtie al substantei respective, la
frecventa v data, este nul. Se spune ca
substanta respectiva este transparenta pentru
radiatia electromagnetica data.

 Consideratiile de mai sus pot fi
demonstrate folosind faptul ca puterea
de absorbtie de volum raportata la
intervalul unitate de frecvente este:
dPk ,i dN i
 A k ,i h k ,i  A k ,i h k ,i n i
d  dV dV
unde ni este numarul de microparticule
aflate in starea energetica Ei in unitatea
de volum de substanta (concentratia).
Conf.dr. Mirela PRAISLER 40
 Pe de alta parte, puterea de absorbtie
de volum poate fi exprimata ca fiind
produsul dintre coeficientul de absorbtie
si viteza luminii
dPk ,i
 c
 d  dV 
A k , i h k , i n i
 
c
 Daca se considera si emisia indusa, se
obtine expresia coeficientului de
absorbtie redus :
' h k ,i (A k ,i n i  A i, k n k )
 
c

 Pe langa fenomenul de absorbtie, poate
avea loc si imprastierea luminii. In acest
caz, atenuarea totala a fluxului radiant,
de catre substanta este:
abs imp
 dI   dI   dI     I  dx    I  dx
 dI          I  dx  I  dx

 dI         I  dx  I  dx
imp
dI  1
   
imp dx
I
      

      
unde
 βν este coeficientul de impastiere ,
  este coeficientul total de atenuare
Ambii depind si ei de natura substantei

si de frecventa radiatiei incidente
 Sa consideram ca la suprafata de intrare
in substanta (x =0), fluxul incident are
intensitatea I0 , iar dupa parcurgerea
unei grosimi x din stratul de substanta,
radiatia este atenuata la valoarea I <
I0.
 Separand variabilele in expresia
coeficientului de absorbtie si integrand
se deduce legea atenuarii radiatiei
electromagnetice prin substanta prin
absorbtie:

dI 
   dx 
I
I x
 ln I  dI       xdx
I 0 0 
  x
I  I 0e
  x
I   I 0e
 Legea atenuarii ne arata ca o radiatie
monocromatica este atenuata
exponential la trecerea printr-o
substanta.

  x
I   I 0e
 Intensitatea fasciculului dupa
parcurgerea unei lungimi x prin
mediul absorbant creste direct
proportional cu intensitatea
fasciculului incident si scade
exponential cu distanta strabatuta
prin substanta.

  x
I  I0e
 Intensitatea fasciculului depinde de
lungimea de unda a radiatiei prin
intermediul coeficientului de
absorbtie: radiatii incidente de egala
intensitate ce parcurg aceealasi drum,
prin aceeasi substanta, sunt atenuate
diferit functie de lungimea lor de
unda.
 In cazul in care fenomenul de
imprastiere a luminii se manifesta
suficient de puternic, atunci legea
atenuarii devine:
      x  x
I   I 0e  I 0e

     x  x
I   I 0e  I 0e
 Se observa ca in acest caz scaderea
exponentiala a intensitatii radiatiei
transmise este mai rapida decat atunci
cand are loc numai absorbtia, o parte
din radiatia incidenta fiind imprastiata.

Determinarea coeficientului
de absorbtie
 Cunoasterea valorii coeficientului de
absorbtie prezinta importanta atat din
punct de vedere aplicativ, cat si din
punctul de vedere al cercetarii
fundamentale .

de absorbtie
 Din punct de vedere practic, fiind o
constanta de material, determinarea
dependentei coeficientului de absorbtie
de frecventa radiatiei incidente μ = μ
(٧) este o modalitate foarte accesibila
de a caracteriza si identifica
substantele.

de absorbtie
 Aceasta dependenta este specifica
fiecarei substante in parte, pentru ca
nivelele energetice ale unui sistem de
microparticule sunt o amprenta unica si
tipica a naturii constituentilor
sistemului.

de absorbtie
 Din punctul de vedere al cercetarii
fundamentale, cunoasterea valorii
coeficientului de absorbtie prezinta
importanta pentru ca, pe baza acestuia
se pot determina nivelele energetice ale
unui sistem de microparticule, marimi
ce nu pot fi masurate direct.

de absorbtie
 Cunoasterea dependentei μ = μ () poate
conduce la determinarea valorilor absolute a
probabilitatilor de tranzitie pentru
constituentii substantei analizate. Dupa cum
am aratat, prin masuratori de intensitate a
liniilor spectrale se poate determina numai
raportul (valoarea relativa) dintre
probabilitatile de producere a doua tranzitii
date.

de absorbtie
 Pentru determinarea experimentala a
coeficientului de absorbtie a unei
substante date, la o frecventa data a
radiatiei incidente, se procedeaza dupa
cum urmeaza:

Determinarea experimentala
a coeficientului de absorbtie
1. Se masoara intensitatea initiala a

fluxului radiativ orientat (incident)
monocromatic I0 cu ajutorul unui
detector (o fotocelula, un fotoelement
etc).

2. Se prelucreaza substanta de interes

sub forma unei probe ce prezinta doua
fete paralele. Se masoara distanta
dintre aceste fete (grosimea d a probei)
prin metode mecanice sau optice.

3. Se aseaza proba intre sursa de
radiatii si detector astfel incat
suprafetele plane sa fie perpendiculare
pe axa de orientare a fluxului radiativ.
4. Se masoara valoarea intensitatii

fluxului radiativ transmis de proba Id.

 Valoarea coeficientului de absorbtie se
calculeaza cu formula
1  I 0 
   ln 
d  I d 
 Limitele acestei metode de masura sunt

generate de caracteristicile tehnice ale
sursei de radiatii electromagnetice si ale
detectorului.

1. Daca grosimea stratului absorbant
este prea mica, este posibil ca fotonii sa
parcurga substanta fara a avea timp sa
fie absorbiti de substanta, desi au
energia proprie declansarii unei tranzitii
de absorbtie. In acest caz spunem ca
nu exista echilibru intre radiatie si
substanta.
2. Daca grosimea probei d este prea
mare, intensitatea radiatiei transmise de
proba este prea mica. Daca aceasta
scade sub pragul de sensibilitate al
detectorului, acesta indica Ivd = 0 si
valoarea coeficientului de detectie nu
mai poate fi determinata.

Solutie:
Se mareste intensitatea radiatiei
incidente I0. In caz ca valoarea maxima
a I0 nu este suficienta pentru a obtine
un fascicul transmis de intensitate
nenula, proba trebuie refacuta la
dimensiuni d mai mici.

Filtre optice
 Invers, daca se doreste eliminarea
radiatiei de o anumita frecventa pe o
anumita directie, se poate aseza in
calea fasciculului luminos o substanta
cunoscuta, care are tranzitii de
absorbtie permise la frecventa data.

Filtre optice
 Grosimea stratului de substanta minim
necesar se calculeaza functie de procentul de
radiatie Id / I0 dorit.
 Cu cat probabilitatea tranzitiilor de absorbtie a

substantei date este mai mare, cu atat
coeficientul de absorbtie este mai mare si
grosimea stratului absorbant necesar atenuarii
este mai mic.
Filtre optice
Substanta actioneaza ca un filtru
optic.
 Am aratat ca aceeasi substanta,

prelucrata sub forma unui strat
absorbant de aceeasi grosime,
atenueaza radiatii de diferite frecvente
in mod diferit.

Filtre optice
 Daca fasciculul luminos incident este
policromatic, substanta folosita poate absorbi
complet anumite fascicule monocromatice din
componenta radiatiei policromatice incidente
si concomitent, sa transmita restul de
fascicule.
Substantele pot actiona ca filtre optice

selective.
Filtre optice
 Atunci cand fenomenul de imprastiere a
luminii nu este neglijabil, aplicand
metoda de mai sus se determina de
fapt coeficientul total de atenuare.
Coeficientul total de atenuare poate

fi asimilat deci cu un coeficient de
absorbtie aparent.

Filtre optice
 Lantul experimental descris mai sus

poate sta si la baza unei metode optice
de masura a grosimii unui strat de
substanta.

Metoda optica de masura a
grosimii unui strat de substanta.
MOD DE LUCRU:
1. Se masoara:
 intensitatea fasciculului incident Iv0 ,
 intensitatea Ivd a fasciculului transmis de o
proba de grosime cunoscuta d, obtinuta din
aceeasi substanta ca si proba a carei grosime
vrem sa determinam
 intensitatea Ivx a fasciculului transmis de
catre proba de analizat.

MOD DE LUCRU:
2. Grosimea x a acesteia din urma se
calculeaza dupa cum urmeaza:
  d
I d  I  0 e
  x
I x  I  0 e =>
I d   x d 
e 
I x
1 I d
xd ln
  I x 
.
 ln I d  ln I x 
x  d1  
 ln I 0  ln I d 

I.11. PARCURSUL
RADIATIEI PRIN
SUBSTANTA.

I.11. PARCURSUL RADIATIEI
PRIN SUBSTANTA.
 Fie σ distanta la care un flux radiant
monocromatic de frecventa v se atenueaza
de e ori datorita absorbtiei radiatiei de
catre substanta. Tinand cont de legea
atenuarii,

PRIN SUBSTANTA.
 Distanta σ este denumita parcursul
radiatiei prin substanta.

PRIN SUBSTANTA.
 Parcursul radiatiei prin substanta
este o marime fizica analoaga cu
parcursul liber al particulelor dintr-
un gaz si reprezinta valoarea medie
a drumului pe care-l strabat fotonii
prin substanta pana la absorbtia
lor.

PRIN SUBSTANTA.
 Fractiunea de fotoni absorbita la traversarea
stratului de la o grosime x la x + dx este
egala cu probabilitatea de absorbtie a unui
singur foton in intervalul dx:

PRIN SUBSTANTA.
 Valoareamedie a drumului parcurs x
pana la absorbtie este:

PRIN SUBSTANTA.
 Se observa ca valoarea parcursului

radiatiei, ca si cea a coeficientului de
absorbtie, depinde de natura substantei si
de frecventa radiatiei cu care aceasta
interactioneaza.
PRIN SUBSTANTA.
 Sensul fizic al acestei marimi este
urmatorul:
Daca grosimea substantei ce absoarbe
fotonii incidenti este mult mai mare
decat parcursul lor prin substanta,
atunci in interiorul volumului de
substanta sunt absorbiti toti fotonii si
se stabileste un echilibru total intre
radiatie si substanta.
PRIN SUBSTANTA.
 Daca insa parcursul radiatiei este mare

in raport cu dimensiunile volumului de
substanta, atunci exista o probabilitate
nenula ca fotonii sa traverseze stratul
de substanta fara a fi absorbiti.

PRIN SUBSTANTA.
 Datorita dependentei parcursului de
frecventa radiatiei incidente, acelasi
volum de substanta poate fi
concomitent in echilibru cu o anumita
radiatie si in neechilibru cu o alta de
frecventa diferita. In acest caz spunem
ca avem un echilibru partial.

Curs 3 Biofiz

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 3 Biofiz

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Intensitatea liniilor

1 Conf.dr. Mirela PRAISLER

I k ,i  Pk ,i  dE k ,i /dt

I k ,i  A k,i  k,i  N i h k,i

5 Conf.dr. Mirela PRAISLER

6 Conf.dr. Mirela PRAISLER

Factorul exponential depinde de temperatura T si

9 Conf.dr. Mirela PRAISLER

1 Conf.dr. Mirela PRAISLER

1 Conf.dr. Mirela PRAISLER

1 Conf.dr. Mirela PRAISLER

In cazul in care nivelele energetice

1 Conf.dr. Mirela PRAISLER

1 Conf.dr. Mirela PRAISLER

 Pentru a determina expresia raportului

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

LEGEA ATENUARII RADIATIEI

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

2 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

Figura 1.7. Absorbtia luminii intr-un volum unitar de substanta

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

3 Conf.dr. Mirela PRAISLER

Conf.dr. Mirela PRAISLER 42

Conf.dr. Mirela PRAISLER 43

Conf.dr. Mirela PRAISLER 44

Ambii depind si ei de natura substantei

Conf.dr. Mirela PRAISLER 46

Conf.dr. Mirela PRAISLER 48

Conf.dr. Mirela PRAISLER 49

Conf.dr. Mirela PRAISLER 51

Conf.dr. Mirela PRAISLER 52

Conf.dr. Mirela PRAISLER 53

Conf.dr. Mirela PRAISLER 54

Conf.dr. Mirela PRAISLER 55

Conf.dr. Mirela PRAISLER 56

Conf.dr. Mirela PRAISLER 57

Conf.dr. Mirela PRAISLER 58

1. Se masoara intensitatea initiala a

Conf.dr. Mirela PRAISLER 59

2. Se prelucreaza substanta de interes

Conf.dr. Mirela PRAISLER 60

4. Se masoara valoarea intensitatii

Conf.dr. Mirela PRAISLER 61

 Limitele acestei metode de masura sunt

Conf.dr. Mirela PRAISLER 63

Conf.dr. Mirela PRAISLER 65

Conf.dr. Mirela PRAISLER 66

Conf.dr. Mirela PRAISLER 67