Efectul

biologic al
radiației
radioactive
asupra
omului
Radiațiile X, α, β și γ au
proprietatea de a străbate
substanțele, producând
modificări chimice ale
acestora. Datorită efectului
lor ionizant radiațiile modifică
celulele materiei vii cu care
interacționează. Modificările
funcționale care se produc
datorită schimbării structurii
celulelor unui organism, sub
acțiunea radiațiilor, se
numesc efecte biologice ale
radiațiilor.
Sursele de radiații pot fi naturale (de
exemplu radiația cosmică, radionuclizii
cosmogeni, radionuclizii primordiali și
descendenții acestora) sau artificiale (de
exemplu depuneri radioactive, iradiere
în scop medical, teste și accidente
nucleare). În funcție de starea de
agregare sursele de radiații pot fi
clasificate în gazoase, lichide sau solide.
În funcție de prezența/absența
încapsulării, se pot clasifica în surse
închise și surse deschise. Acestea pot
provoca efecte adverse prin expunere
 externă sau contaminare internă
(ingestie, inhalare).
 Surse de radiații radioactive

Radiul este un elemenet metalic radioactiv, produs de

dezintegrare al uraniului. La scurt timp după descoperirea
radioactivității - în absența cunoștințelor legate de efectul
radiațiilor ionizate asupra organismului uman - a fost
utilizat pentru câteva zeci de ani ca vopsea luminescentă,
în produse cosmetice (lapte demachiant, fond de ten,
săpun, creme solare etc.), prezervative.[7] Așa numitul caz
„Radium girls”[8] este un exemplu de iradiere colectivă a
unor persoane expuse profesional în SUA (în jurul anilor
1917-1920), în fabrici în care se pictau ceasuri cu vopsea
luminescentă cu conținut de radiu.
Radonul este un gaz radioactiv incolor și inodor, produs
de dezintegrarea radiului. Acesta este prezent în
majoritatea locuințelor, în special în subsoluri slab aerisite.
Odată inhalat, produșii de dezintegrare radioactivi ai 222Rn 
ionizează materialul genetic, provocând mutații care
uneori pot deveni canceroase,[9] în special la nivelul
plămânilor.[10] Riscul crește cu 8-16 % la fiecare creștere
de 100 Bq/m³ a concentrației de radon. Lucrătorii din 
minele de uraniu sunt cei mai expuși la radon, dar poate fi
cazul și pentru alte ramuri ale mineritului.
Tabelul periodic al elementelor în funcție de timpul
de înjumătățire al celui mai stabil izotop:
Elemente stabile (ce conțin cel puțin un izotop
stabil)

Elemente radioactive: izotopul cel mai stabil are

un timp de înjumătățire superior a 4 milioane de ani

Elemente radioactive: izotopul cel mai stabil are

un timp de înjumătățire de 800-34000 ani

Elemente radioactive: izotopul cel mai stabil are

un timp de înjumătățire de la o zi la 103 ani

Elemente puternic radioactive: izotopul cel mai

stabil are un timp de înjumătățire de ordinul
minutelor până la o zi

Elemente extrem de radioactive: izotopul cel mai

stabil are un timp de înjumătătire mai scăzut de
cateva minute
Radiația cosmică este radiația de
natură corpusculară provenită direct
din spațiul cosmic („radiație cosmică
primară”) sau din interacțiunile
acesteia cu particulele din atmosferă
 („radiație cosmică secundară”). În
plus, radioizotopi precum 14C sunt
produși continuu în biosferă,
contribuind la fondul natural de
radiații.[11] Expunerea prelungită la
radiația cosmică poate crea probleme
pentru personalul liniilor aeriene[12] și -
mai ales - pentru echipajele misiunilor
spațiale.
Mărimi și unități pentru măsurarea efectelor
radiațiilor
Radiațiile, interacționând cu substanța pe care o străbat cedează
acesteia o parte sau toată energia lor. Energia cedată de radiație
unității de masă a substanței cu care interacționează reprezintă
doza absorbită (D).

unde, ΔW este energia cedată masei iar Δ energia cedată de

substanță. Unitatea de măsură în S.I. a dozei absorbite: Gray
(Gy)

Altă unitate de măsură, pentru doza absorbită, folosită în

practică este: rad
 Contaminarea radioactivă cauzată de aplicații militare

Armele nucleare au fost folosite în scop beligerant în anul

1945[13] în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial.
Bombardamentele atomice au constat în două atacuri nucleare
implicând bombardarea de către Statele Unite ale Americii a
orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, fapt care a condus la
capitularea necondiționată a Japoniei. Folosirea acestor două
bombe a dus la moartea imediată a peste 100000 de oameni
(majoritar civili), numărul acestora crescând semnificativ cu
trecerea timpului (ca urmare a efectelor contaminării).
Independent de problemele etice, evenimentul a avut drept
rezultat o contaminare masivă a populației și a mediului
înconjurător.
Submarine nucleare

Mai multe submarine sovietice din seria K (K-8, K-19, K-27, K-140, K-141, K-171
etc.) cu propulsie nucleară au suferit accidente de-a lungul timpului.[15] Pe lângă
victimele omenești (ca urmare a iradierii acute), aceste accidente au condus la
creșteri ale radioactivității apelor prin dispersarea componentelor reactorilor în
oceanul planetar. Din cele 184 submarine nucleare scoase din uz acum circa 20 de
ani, 104 au rămas cu combustibilul ars la bord, iar starea lor precară reprezintă un
mare pericol pentru mediu.

Arma radiologică
Arma radiologică (cunoscută și sub denumirea de „bombă murdară”) este o armă de
distrugere în masă cu rol de dispersie radiologică care combină materialul radioactiv
cu explozivi convenționali, în scopul contaminării radioactive în aria de dispersie a
agentului exploziv convențional. Astfel de dispozitive nu au fost utilizate până în
prezent, dar sunt considerate ca surse potențiale de contaminare radioactivă în
contextul proliferării terorismului.
 Contaminarea radioactivă ca rezultat
al aplicațiilor civile
Sunt cunoscute două accidente nucleare civile majore (Cernobîl,[16] 26 aprilie 1986 și Fukushima-
Daiichi,[17] 11 martie 2011) precum și alte câteva incidente. Contaminarea radioactivă cauzată de către
acestea a afectat lichidatorii și este încă prezentă, în special din cauza unor produși de fisiune precum
90Sr și 137Cs de viață medie (timpi de înjumătțire de circa 30 de ani).

O altă problemă gravă privește stocarea necorespunzătoare a deșeurilor radioactive, practicată în special
la începuturile energeticii nucleare civile. De exemplu, la Mayak (uzină de repocesare a plutoniului din
fosta URSS), deșeurile radioactive erau stocate într-un depozit subteran.[15] Sedimentându-se la baza
cavității, pe 29 septembrie 1957, în absența răcirii, s-a produs o explozie; 800 de km pătrați au fost
contaminați pe termen lung cu 90Sr și 137Cs. Deși guvernul sovietic nu a dat nici o informație despre
cele întâmplate, se estimează că peste 200 de persoane au murit imediat după accident. Cel puțin 22 de
sate au fost afectate de explozie, 10000 de oameni fiind evacuați. Se estimează că 8015 persoane au murit
pe parcursul a 32 de ani după accident ca urmare a efectelor contaminării. Pentru a reduce gradul de
contaminare după accident, solul radioactiv a fost excavat și depus în așa numite „cimitire de pământ”.
Cu toate acestea, contaminarea radioactivă a mediului ca rezultat
al acestor accidente este nesemnificativă raportat la activitatea
eliberată în mediu ca urmare a celor circa 2000 de teste nucleare
efectuate în perioada Războiului rece.[18] Se estimează[19] că
explozia de la Cernobîl a eliberat în atmosferă de 400 de ori mai
mult material nuclear comparativ cu bomba atomică de la
Hiroshima; la rândul lor, testele nucleare realizate în perioada
'50-'60 însumează o eliberare de material nuclear a cărei activitate
ar fi de 100-1000 de ori superioară celei a exploziei de la
Cernobîl.

Este important a se menționa aici că doar 0,2% din expunerea

cumulativă de radiații recepționată de o persoană din public își
are originea în depunerile radioactive rezultate din teste și
accidente nucleare (a se compara cu radonul, care contribuie cu
48% din acestă expunere).[20] Cu toate acestea, numărul și
amploarea testelor și accidentelor nuclear au contribuit la
radiofobia generalizată a populației civile
 Cum pot afecta radiatiile organismul uman?
Radiatia ionizanta poate determina modificari chimice la nivelul celulelor vii. Daca doza de radiatie este
mica sau persoana o primeste de-a lungul unei perioade indelungate de timp, organismul poate, in general,
sa repare sau sa inlocuiasca celulele afectate, fara a se inregistra efecte negative asupra sanatatii. Insa,
expunerea la nivele ridicate de radiatii, asa cum se intampla in cazul unor accidente nucleare precum cel din
Japonia, poate provoca doua feluri de efecte.

Modificari biologice pe termen scurt si lung

In primul rand apar modificari biologice pe termen scurt, consecinta unui incident specific (inrosiri si/sau
arsuri ale pielii, boala de iradiere). Aceste efecte apar doar daca se atinge un nivel prag al dozei absorbite.
Simptomele apar cu atat mai repede si sunt cu atat mai severe cu cat doza de radiatie a fost mai mare.

Cea de-a doua categorie e reprezentata de efectele stocastice, care sunt efecte biologice intarziate, a caror
probabilitate de aparitie depinde de doza totala absorbita si care apar, de obicei, dupa un timp (mai multi ani
sau chiar zeci de ani) dupa un incident sau o expunere cumulativa. Acestea se manifesta prin cresterea
riscului de cancer si boli ereditare, conform site-ului Agentiei Nucleare si pentru Deseuri Radioactive din
Romania.
Efectele biologice ale radiatiilor asupra celulelor vii au trei
posibile finalitati:

1. celulele afectate se refac, fara urme ulterioare asupra

organismului;
2. celulele mor, asemenea altor milioane de celule ale corpului
in fiecare zi, fiind inlocuite prin procese naturale;
3. celulele se repara, insa anormal, rezultand o schimbare
biologica ce afecteaza corpul.
Cei mai afectati in urma unei contaminari sunt copiii

Cu cat dozele de radiatii sunt mai mari, cu atat mai rapid apar efectele iradierii si cu atat mai mare este probabilitatea
de deces. Deoarece radiatiile afecteaza in mod diferit oamenii, nu exista o limita inferioara absoluta a nivelului fatal de
radiatii. Se considera ca jumatate dintr-o populatie ar muri in 30 de zile de la expunerea intregului corp la valori intre
3500 - 5000 mSv pentru o perioada ce variaza intre cateva minute si cateva ore. In dimineata zilei de marti, la cateva
ore dupa dezastrul de la centrala nucleara din Fukushima, Japonia, emisii de pana la 400 mSv pe ora au fost raportate
la centrala nucleara de la Fukushima. Nivelul de emisii care nu afecteaza organismul poate fi de maxim 1 mSv pe an,
conform Agentiei Internationale pentru Energie Atomica citata de HotNews.ro.

Materialele radioactive aruncate in aer de exploziile care au avut loc la Centrala Fukushima din Japonia pot contamina
resursele de hrana si de apa, cei mai afectati urmand a fi copiii, transmite Reuters. Vacile de lapte sunt printre cele mai
vulnerabile animale, daca acestea pasc iarba expusa la radiatii, in conditiile in care laptele este un aliment consumat in
cantitati destul de mari de catre copii. Conditia pentru a nu dezvolta cancer este ca organismul sa-si "repare"
modificarile produse la nivelul celulelor mai repede decat timpul necesar multiplicarii materialului ADN afectat, la
nivel de celule. Majoritatea expertilor sunt de acord ca cei mai expusi riscului sunt copiii, deoarece celulele lor se
divid intr-un ritm mai rapid decat in cazul adultilor.
La cine apelam in cazul unei alerte de pericol
nuclear?

Se stie ca, momentan, nu sunt sanse ca radiatiile

provocate de catre explozia reactorului de la
Fukushima sa ajunga pana in Romania. Insa, daca ar
fi fost cazul, am dorit sa vedem ce institutii pot oferi
informatii cetateanului. Ne-am adresat in primul
rand Directiei de Sanatate Publica. De aici am fost
asigurati ca nu este cazul sa ne ingrijoram si ca, in
cazul unei alerte, populatia va fi informata cu privire
la actiunile necesare. Ministerul Mediului a raspuns
la fel de prompt si concis, asigurandu-ne ca pe site-
ul oficial va posta informatii in clipa in care ar putea
aparea un pericol.