PSIHOFARMACOLOGIA

INTRODUCERE

• necesitatea evaluarii si întelegerii pacientului prin

integrarea abordarilor psihologic/psihoterapeutic cu cel
psihobiologic.
• Rezultatele optime ale tratamentului se obtin prin reducerea
simptomaticã alãturi de promovarea capacitãtii individului
de a se adapta la cerintele vietii.
• Psihotropele nu reusesc adesea, în ciuda efectelor benefice,
sã modifice procesele psihopatologice fundamentale, care
sunt susceptibile la stresori psihosociali, interpersonali sau
intrapsihici.
 CLASIFICARE

• trei categorii, dupa efectul fundamental asupra stãrii

psihice:
• – medicatia psiholeptica (medicamente care scad global
activitatea psihica)
• – medicatia psihoanaleptica (medicamente care cresc global
activitatea psihicã)
• – medicatia psihodisleptica (medicamente care tulbura
activitatea psihica).
 REGULI DE BAZA

• regulile de baza din farmacologie sunt valabile și în

psihofarmacologie, cu specificul ca în ultima se cere puțină
flexibilitate, nuanțare și adaptare la subiectivitate, adica aici
factorul psihoterapic, de sugestie, „placebo“, se dovedește
important
• pentru a menține o judecată clară asupra controlului
eficacității se recomandă a folosi cât mai puține
medicamente concomitent.
PSIHOLEPTICELE : HIPNOTICE, TRANCHILIZANTE, NEUROLEPTICE.

• HIPNOTICELE: barbiturice si nebarbiturice.

• Primii agenti utilizati: cloral hidratul, barbituricele si
glutetimidul. Utilizarea acestora a fost asociata cu
dependenta, depresie respiratorie, afectare hepatica si chiar
morti subite.
 HIPNOTICELE BARBITURICE

• dintre cele mai utilizate substante folosite în scop suicidar

• se pot produce si morti accidentale datorate asocierii
barbituricelor cu alcoolul.
• pot da dependenta si de aici spectrul de la violenta paradoxala
pana la scaderea timpilor de reactie ce predispune la accidente.
• Sindromul de abstinenta -problema medicala serioasa.
• Fenobarbitalul este utilizat în continuare în tratamentul
epilepsiei. Are eficacitate ca sedativ si posibil anxiolitic la
doze de 15 – 30 mg pe zi.
 EFECTE SECUNDARE ALE
BARBITURICELOR

• fenomene neplacute la trezire (somnolenta, obnubilare,

apatie, greturi, stare generala neplacuta)
• modifica fazele somnului
• risc vital în caz de supradozare
• pericol de dependenta
• inductie enzimaticã
• pot induce porfiria sau agraveaza evolutia celor preexistente
 HIP NO TICE LE BE NZ OD IAZ EP INIC E
S I ALT E H IPN OIN DU CTO AR E

Primul aparut - flurazepam-ul.

Ate metode:
• administrarea de antidepresive pentru insomnie. Dintre acestea, unele
sunt reputate ca favorizând somnul- Trazodona este un antidepresiv ale
cãrui proprietati sedative deriva din proprietatile sale antihistaminice
cât si de antagonizare a receptorului 5- HT2
• administrarea unor antihistaminice, ale cãror proprietati sedative derivã
din antagonizarea receptorilor H1 centrali. Cele mai frecvent folosite
sunt diphenhydramina si hidroxizina
• Medicina alternativa: extractul de valerianã ,ginseng, kava kava,
hameiul si pasiflora.
DOZELE UZUALE PENTRU HIPNOTICELE NEBARBITURICE
HIPNOTICE NEBARBITURICE DOZA (MG/ZI)

• flunitrazepam (Rohypnol) 1-2

• flurazepam (Dalmane) 15-30
• glutetimid 250
• midazolam (Dormicum) 5-50 (parenteral)
• nitrazepam 2,5-10
• temazepam (Restoril) 15-30
• triazolam (Halcion) 0,125-0,5
• zolpidem (Stilnox, Ambien) 5-10
• zopiclone (Imovane) 7
 REGULILE GENERALE DE UTILIZARE ALE
H I P N O T I C E L O R S U N T:

• Individualizarea dozei pentru fiecare pacient

• Prescrierea dozei celei mai mici eficiente
• Scãderea dozei de hipnotic dacã e utilizat cu un deprimant al SNC sau cu alcool
• Scãderea dozei la vârstnici ºi la pacienþii cu tulburãri hepatice
• Evitarea utilizãrii noapte de noapte
• Limitarea duratei de utilizare sau utilizare intermitentã
• Reducerea treptatã a dozei la întreruperea tratamentului
Cele mai cunoscute efecte adverse ale hipnoticelor sunt sedarea rezidualã, amnezia
anterogradã, insomnia de rebound.
 ANXIOLITICE

• Sunt cele mai utilizate si prescrise psihotrope de cãtre medici de

toate specialitatile.
• Pot fi: benzodiazepinelor si nonBZD cum este buspirona ssi
meprobramatul
• Indicatiile BZD cuprind anxietatea, tensiunea muscularã, status
epilepticus (diazepam), insomnia, epilepsia mioclonicã
(clonazepam), anestezia preoperatorie, sevrajul la alcool.
Alprazolam si lorazepam sunt uneori indicate în anxietatea
asociatã cu depresia. Alprazolam este socotit ca având un efect
antipanicã fiind indicat, pe lângã lorazepam si clonazepam, în
tulburarea de panicã cu sau fãrã agorafobie.
• Întreruperea BZD este în general dificil de fãcut. Se recomandã scãderea cu nu mai mult de
10% din dozã pe zi. Fenomenele de sevraj sunt în general mai importante la cei care au luat
tratamentul mai multe luni ºi în cazul compuºilor cu timp scurt de înjumãtãþire. O parte
dintre pacienþi pot simþi simptome asemãnãtoare cu anxietatea pe care au avut-o înainte de
tratament (anxietate de rebound). Aceste fenomene sunt tranzitorii ºi dureazã 2-3 zile.
Numeroºi pacienþi nu respectã programul de reducere treptatã a dozelor ºi au convingerea
puternicã asupra necesitãþii continuãrii tratamentului. Factori care contribuie la dificultatea
de a întrerupe BZD includ titrarea rapidã, timpul de înjumãtãþire scurt, durata lungã a
tratamentului, dozele mari.
• Simptome comune de sevraj la BZD:
• activare greaþã
• anxietate confuzie
• palpitaþii hiperestezie vizualã ºi auditivã
• transpiraþii convulsii (rareori)
 A N T I P S I H O TI C EL E ( N EU RO L EP TI CE LE )

• Acest tip de medicamente au acþiune de control asupra

simptomatologiei psihotice dar nu vindecã. Sunt indicate în
tratamentul schizofreniei ºi a altor tulburãri psihotice. Sunt de
asemenea utilizate în caz de comportament violent, în tulburarea
Tourette, manie, depresia psihoticã.
• Toate neurolepticele au acþiune de blocare asupra sistemelor centrale
dopaminergice (nigrostriat, mezolimbic, mezocortical,
tuberoinfundibular); la aceasta se adaugã o acþiune anticolinergicã,
noradrenergicã, antihistaminicã, antiserotoninergicã. Acest spectru de
acþiune, diferit în funcþie de antipsihotic, duce la o serie de efecte
neurologice, neurovegetative, neurohormonale ºi în special creºterea
prolactinemiei ºi efecte cardiovasculare.
 REGULI

• Antipsihoticele acþioneazã destul de lent. Puþini pacienþi au rãspuns rapid, majoritatea se vor
ameliora lent iar o parte nu vor rãspunde la tratament. Acest tip de rãspuns face ca sã se tindã
la creºterea dozelor ceea ce aduce ºi efecte secundare importante. Ameliorarea tinde sã se
producã între sãptãmânile 1-6 de tratament, cu ameliorare ulterioarã modestã peste nivelul
atins în urmãtoarele douã luni. Odatã atinsã ameliorarea, este dificil de hotãrât care sã fie doza
de întreþinere, odatã ce nu existã criterii reliabile.
• Regula generalã este ca doza de menþinere sã fie jumãtate sau o treime din doza atinsã în
tratamentul acut. Reducerea dozei de antipsihotic se va face cu 20% la fiecare 6 luni pânã la
atingerea dozei de menþinere. Unele studii recente recomandã ca doza care aduce ameliorarea
sã fie ºi doza de menþinere. Prevenirea recãderii este mai importantã decât riscul efectelor
secundare (se socoteºte cã majoritatea efectelor secundare sunt reversibile iar consecinþele
recãderii sunt ireversibile). Se recomandã cel puþin 1-3 ani de tratament dupã primul episod
din cauza riscului înalt de recãdere ºi a posibilitãþii deteriorãrii sociale date de recãderi. Pentru
cei cu episoade multiple, se recomandã cel puþin 5 ani de tratament sau chiar tratament
cronic. Pacienþii sub tratament de menþinere pot avea recãderi (30%) dar la procente de douã
ori mai mici decât cei care nu iau tratament.
•  
• Cura neurolepticã se începe în spital – cuprinde o etapã de acomodare, apoi de
creºtere ascendentã, pentru a ajunge la doza optimã în câteva zile. Scãdem puþin,
sã vedem dacã se menþine efectul terapeutic ºi atunci va continua cu acel nivel
ultim. Etapa de „platou“ dureazã aproximativ 4 sãptãmâni, dupã care urmeazã
etapa de descreºtere, de acomodare cu întreþinerea. Tratamentul poate începe în
situaþii acute – atunci se administreazã antipsihotic clasic injectabil plus BZD
pentru a obþine o tranchilizare rapidã. Deci un bolnav începe o curã neurolepticã
în spital, pentru ca sã evitãm o serie de complicaþii neplãcute, sã-l avem în
observaþie ºi sã putem acomoda bolnavul la numeroasele incidente inevitabile.
• Dacã pacientul nu rãspunde la tratament, se încearcã schimbarea antipsihoticului.
Nu în ultimul rând, meritã atenþia redistribuirea dozelor peste zi, reconsiderarea
diagnosticului sau urmãrirea complianþei.
 NEUROLEPTICE CLASICE

• Neurolepticele clasice sedative (de potenþã joasã) au acþiuni mai importantã decât cele incisive pe
receptorii colinergici muscarinici, histaminergici ºi alfaadrenergici (alfa 1) de aceea în cazul lor se
produc mai frecvent sedarea, hipotensiunea ortostaticã ºi efectele anticolinergice.
• Doze neuroleptice
• Medicament Doza uzualã (mg)
• clorpromazinã (Clordelazin) 150-400
• levomepromazinã (Nozinan) 150-200 mg
• tioridazin (Melleril) 150-400
• propericiazina (Neuleptil) 10-60
• tioproperazinã (Majeptil) 40-80
• trifluoperazinã 10-60
• 15-30 im
• haloperidol (Haldol) 10 – 30
 ANTIPSIHOTICE ATIPICE

• Deosebirea principalã constã într-un profil mai favorabil de

efecte secundare fata de NL clasice, mai ales în scãderea
sau evitarea sindromului extrapiramidal. Atipicele se pare
cã ar avea efecte favorabile asupra simptomelor negative
din schizofrenie si si-au demonstrat utilitatea în tulburarea
bipolarã, în tratamentul maniei si depresiei bipolare.
• Clozapina (Leponex) (cpr. 25mg, 100 mg) poate scãdea în
mod periculos numãrul leucocitelor, de aceea se indicã
monitorizarea leucogramei ºi se indicã întreruperea dacã
acestea scad sub 4000. Doza se creºte progresiv de la 50 –
100 mg ºi se poate ajunge la 600 – 700 mg pe zi, pânã se
obþine o ameliorare, dupã care se coboarã la un tratament de
întreþinere, care e de obicei la 100 – 400 mg pe zi, acesta
putând fi utilizat ani de zile. Clozapina este un tratament al
cazurilor redutabile, care au eºuat la celelalte terapii, al
cazurilor de diskinezie tardivã ºi la ei cu efecte
extrapiramidale importante la alte preparate.
• Risperidona (Rispolept) (cpr. 1mg, 2mg, 3mg, 4mg) în dozã de 4
– 8 mg s-a dovedit un medicament eficace în debuturi ºi bun
pentru întreþinere în dozã de aproximativ 4 – 6 mg; dozele mai
mari nu oferã avantaje. Iniþierea cu doze mai mari duce la
apariþia hipotensiunii posturale datorate blocãrii alfa1 de aceea se
recomandã creºterea treptatã a dozelor. Alte efecte secundare
includ insomnia, hipotensiunea, neliniºtea, cefaleea, rinita.
• Rispolept Consta (25, 37,5 ºi 50 mg pe flacon pentru administrare
IM) reduce, conform cu studiile efectuate, ratele de internare pe
parcursul unui an. Dozele sunt crescãtoare, cu titrare pe parcursul
a 8 sãptãmâni ºi administrare la fiecare douã sãptãmâni
• olanzapina (Zyprexa) (cpr. filmate 2,5mg, 5mg, 10mg,
20mg) nu dã fenomene extrapiramidale, produce crestere in
greutate si modificarea profilului lipidic si glucidic.Nu dã
creºteri mari ale PRL ºi e asociatã cu o incidenþã scãzutã a
efectelor sexuale faþã de alte antipsihotice. Dozele de 10-20
mg sunt cele mai eficiente.
• Zyprexa RIMA este un preparat injectabil pentru urgenþe
psihiatrice ca agitaþia schizofrenã sau maniacalã. Dupã trei
zile de administrare a preparatului injectabil ( de la 10 la 30
mg pe zi ) se trece la preparatul cu administrare oralã.
• Quetiapina (Seroquel) (cpr. filmate 25 mg, 100mg, 200mg) - nu dã creºteri
importante ale PRL sau simptome extrapiramidale. Este relativ specificã pe regiunile
mezolimbice dar necesitã creºterea treptatã a dozelor, asemãnãtor risperidonei.
Utilizat si in tulburarea afectiva bipolara
• Ziprasidona (Zeldox) (cpr. filmate 40mg, 60 mg, 80 mg)Eficacitatea este similarã
haloperidolului, tolerabilitatea este bunã – creºteri mici ale PRL ºi cel mai mic efect
pe creºterea ponderalã dintre atipice. Este demonstrat mai eficace decât
haloperidolul în tratametnul simptomelor negative.
• Amisulprid (Solian) (cpr. 50,200 mg) Aparþine benzamidelor substituite, alãturi de
sulpirid (Dogmatil, Eglonyl). Dozele de 400 – 800 mg asigurã un profil general
favorabil, cu efecte pe simptomele pozitive ºi negative ºi cu o mai bunã tolerabilitate
ºi acceptabilitate decât antipsihoticele incisive clasice. Nu dã sedare, efecte
anticolinergice sau hipotensiune posturalã dar produce creºteri ale PRL. Dozele
terapeutice ar acþiona de asemenea pe simptomele depresive din schizofrenie.
• aripiprazolul (Abilify), Profilul farmacologic indicã efecte
antipsihotice, antimaniacale ºi antidepresive. Are o acþiune de
stimulare a receptorilor de dopaminã dar la un nivel inferior
dopaminei endogene. Ocuparea totalã a receptorilor de
dopaminã cu aripiprazol duce la blocare alegãrii dopaminei
endogene ºi astfel activitatea D2 este redusã cu aprox. 30%.
Rezultatul acþiunii aripiprazolului este astfel diferenþiat. Dacã
activitatea dopaminergicã este înaltã o va reduce (ºi în
consecinþã manifestãrile psihotice) iar dacã e scãzutã o
amplificã. Efectele pe alþi receptori sunt minimale. Pare bine
tolerat, fãrã efecte pe PRL sau efecte extrapiramidale.
 AGENTI ANTICOLINERGICI

• pentru tratarea efectelor secundare extrapiramidale induse de neuroleptice. Efectele

extrapiramidale induse de antipsihotice sunt explicate printr-o ipotezã care pune în
discuþie echilibrul dopaminergic-colinergic.
• S-a presupus cã anticolinergicele acþioneazã prin diminuarea sau eliminarea
simptomelor extrapiramidale prin restabilirea echilibrului dopaminã – acetilcolinã prin
blocarea acetilcolinei la nivelul corpului striat. Unele date mai recente indicã ºi o
acþiune dopaminergicã indirectã prin blocarea recaptãrii presinaptice ºi favorizarea
eliberãrii de dopaminã. În plus, ar mai avea efecte agoniste pe sistemele noradrenergic
ºi serotoninergic ºi efecte antagoniste pe glutamat.
• trihexifenidil (Romparkin, Artan) cp. 2 ºi 5 mg, doza – 2-30 mg pe zi
• biperiden (Akineton) tb. 2 mg, f.5 mg, doza – 2-40 mg pe zi
• altele:
• amantadinã (Viregyt, Symmetrel) cps. 100 mg, doza 200-300 mg pe zi
 PSIHOANALEPTICELE: PSIHOSTIMULANTE,
P S I H O TO N I C E S I A N T I D E P R E S I V E .

• Psihostimulantele (trezitoarele) sunt produse cu cofeinã, teinã, care dau un

bombardament al sistemului reticulat ºi menþin trezia, veghea (arousal), ca ºi atenþia
ºi concentrarea. Aici sunt incluse ºi amfetaminele. Au deci un regim aparte deoarece
sunt folosite în scopuri de dopaj. Dau subiectului impresia de forþã, de creºtere a
performanþelor psihice ºi fizice, dar care îl fac finalmente dependent. Indicaþia clinicã
ar fi în stãrile de torpoare, de somnolenþã, astenie, apatie, mai rar în astenie ºi
neurastenie.
• Psihotonicele susþin memoria . Se indicã în oligofreniile psihoorganice, în sechele
dupã accidente vasculare, în toate manifestãrile de involuþie. De asemenea se aplicã
în tulburãri funcþionale ale nevroticilor intelectuali care acuzã scãderea concentraþiei
ºi a memoriei. În aceastã grupã intrã glutaromul, cerebrolizina, lecitina, piracetam
(Pyramem) ºi mai nou Pramiracetam (Pramistar; cp. 600 mg) acþioneazã prin
inhibarea neuropeptidazelor cerebrale, accelerarea turnoverului acetilcolinei. Piritinol
(Encephabol), Pirivin (Piritinol + Vincamina, care e vasodilatator cerebral) sunt
medicamente metabolice.
 ANTIDEPRESIVELE

• indicaþia principalã a AD este tratamentul depresiei, aceste

substanþe ºi-au demonstrat utilitatea în alte tulburãri ca faza
depresivã a tulburãrii bipolare, tulburarea obsesiv-
compulsivã, tulburarea de panicã, tulburarea de stres
posttraumaticã, tulburãrile de alimentaþie, fobia
socialã,enurezis, dureri cronice.
 PRINCIPII DE APLICARE.

• În iniþierea tratamentului se pot avea în vedere o serie de factori („cei patru D“ –

diagnosticul, drogul – AD utilizat, doza, durata tratamentului). Totuºi, natura ºi mãrimea
efectului unui medicament depind de locul de acþiune, de afinitate ºi concentraþia la nivelul
locului de acþiune. Dacã standardul presupune un efect obiºnuit al medicamentulu la un
pacient obiºnuit ºi la doze uzuale, în practicã lucrurile de complicã din cauza variabilitãþii
interindividuale.Cele trei variabile importante care determinã în cele din urmã efectele unui
medicament sunt farmacodinamica, farmacocinetica ºi variaþia interindividualã. Chiar dacã
alegerea AD se faceîn primul rând pe baza profilului de efecte secundare, aceastã indicaþie
însã nu este exclusivã. Selectarea celei mai bune medicaþii se bazeazã pe balanþa dintre
factori legaþi de paceint cum ar fi subtipul de depresie, vârsta, genul, starea somaticã cu
factori legaþi de substanþa utilizatã cum ar fi siguranþa, tolerabilitatea (efectele secundare),
eficacitatea, preþul ºi simplitatea în administrare. Dozele de tratament trebuie sã asigure cea
mai mare probabilitate de rãspuns optim în termenii eficacitãþii, tolerabilitãþii ºi
siguranþei. Aproximativ 60% dintre pacienþi vor rãspunde la primul tratament administrat,
iar din cei 40% care nu vor rãspunde, majoritatea vor rãspunde la alte AD, ceea ce va duce
la o probabilitate de rãspuns generalã de aproximativ 90%.
• Doza optimã a unui AD este cea mai micã dozã eficace care dã cele mai puþine efecte
secundare. Din nou se vorbeºte de balanþa dintre eficacitate ºi efectele secundare. Dacã la 4
sãptãmâni de aplicare nu existã semne de ameliorare la o anumitã dozã, e puþin probabil sã
existe ulterior o ameliorare. Dacã însã existã un rãspuns parþial în aceste 4 sãptãmâni, e posibil
sã existe ameliorare mai importantã dacã se menþine doza încã 4 sãptãmâni.Tolerarea dozei dar
lipsa efectului la 4 sãptãmâni presupune creºterea dozei înainte de a ne gândi la alt medicament.
• Durata tratamentului. Chiar dacã studiile iniþiale menþionau 4 sãptãmâni, în prezent standardul
ar fi aplicarea pentru 6 – 12 sãptãmâni. Rareori este posibil sã evaluãm eficacitatea uniu AD
într-un interval de pânã la 4 sãptãmâni. Acest interval nu ne permite nici timpul necesar
evaluãrii unor doze superioare la pacientul dat. Cei care rãspuns la o anumitã dozã, vor continua
tratamentul (tratament de menþinere) pentru urmãtoarele 6 – 12 luni cel puþin pentru a micºora
substanþial riscul recãderii. O parte dintre pacienþi s-ar putea sã se opunã acestor tratamente
prelungite sau în general nu acceptã sã ia medicamente, cu argumente ca ‚sã iau medicamente ar
fi un semn de slãbiciune“ sau de „nebunie“, cã medicamentele ar da dependenþã. Astfel de
probleme ar trebui rezolvate prin educarea pacientului ºi a aparþinãtorilor. Tratamentul de lungã
duratã pune problema complianþei. Creºterea complianþei presupuneeducarea pacientului
arãtând latenþa rãspunsului antidepresiv, riscul recãderii, necesitatea continuãrii tratamentului
chiar dacã pacientul se simte bine, urmãrirea efectelor secundare.
• Inhibitorii de monoaminoxidazã (IMAO).
• rar utilizate
• Acþioneazã prin inhibiþia monaminoxidazei, enzimã care
metabolizeazã tiramina, serotonina, noradrenalina ºi
dopamina.
• nu sunt folosite pentru cã în lipsa unei diete riguroase poate
provoca accese de hipertensiune arterialã cu accidente
vasculare chiar letale.
 AD TRICICLICE.

• Antidepresivele de primã generaþie se referã la substanþele triciclice cum sunt imipramina ºi

amitriptilina
• Pot fi letale in doze mari (aritmii ventriculare)
• Efecte adverse AD triciclice
• • anticolinergice – tulburare de acomodare vizualã, retenþie urinarã,
• constipaþie, gurã uscatã
• • cardiovasculare – hipotensiune ortostaticã, etc.
• • dermatologice – vasculitã cutanatã, urticarie, fotosensibilitate
• • hematologice
• • hepatice
• • metabolice, endocrinologice
• • neurologice, psihiatrice – atenþie la „viraj“ din depresie în manie sau
• hipomanie, tremor, scãderea pragului convulsivant
 AD TETRACICLICE.

• A doua generaþie de antidepresive se referã la medicamente

tetraciclice, care au succedat primelor triciclice, pentru cã
sunt mai bine tolerate ºi au o eficacitate antidepresivã
uneori mai mare. Aici intrã ludiomil (maprotilina) ºi
miansan (mianserina) Acestea sunt folosite mult în
tratamentul actual al depresiei.
 I N H I B I TO R I S E L E C T I V I A I
R E C A P T Ã R I I S E R O TO N I N E I ( I S R S ) .

• Este un grup mai nou de antidepresive, cel puþin la fel de

eficace ca ºi antidepresivele de referinþã obiºnuite ºi având
mai puþine efecte adverse decât acestea. Aceastã clasã
include un grup heterogen de substanþe, grupate pe baza
acþiunii principale (de blocare a recaptãrii serotoninei) –
fluoxetina, fluvoxamina, sertralina, paroxetina, citalopram,
escitalopram.
• În utilizare clinicã la noi se aflã fluoxetina (Prozac, Fluctin, Floxet,
Magrilan), fluvoxamina (Floxyfral, Fevarin, Maveral), paroxetina
(Deroxat, Seroxat, Sereupin), sertralina (Zoloft, Asentra), escitalopram
(Cipralex).
• Sunt indicate în tratamentul diferitelor tulburãri depresive (depresie
unipolarã, bipolarã, depresii reactive, depresiile vârstnicului, în depresii cu
risc suicidar crescut, ºtiut fiind cã existã o corelaþie între suicid ºi nivelul
scãzut de serotoninã (5-HT) ºi acid 5 hidroxiindolacetic(5-HIAA) la nivel
cerebral), în depresia atipicã, în depresia psihoticã ca adjuvant al
antipsihoticelor.Se mai folosesc în tulburarea obsesiv – compulsivã (la
doze mai mari ºi cu o latenþã mai mare a rãspunsului faþã de depresii), în
bulimia nervosa, alte tulburãri de anxietate (tulburarea de panicã, TAG,
etc.), tricotilomanie, tulburãri de control al impulsului.
• Efecte adverse ISRS
• • efecte cardiovasculare minime
• • pe SNC – cefalee, agitaþie, anxietate, nervozitate, insomnii, tremor,
• manifestãri akatisia-like la creºterea rapidã a dozei
• • sindrom serotoninergic – confuzie, neliniºte, mioclonii, hiperreflexivitate,
• transpiraþii, frison, tremor
• • disfuncþii sexuale
• • gastrointestinale – greaþã, diaree, crampe, etc
• • renal – precipitarea sindromului de secreþie inadecvatã de ADH
• Antagoniºtii receptorului 5HT2 (trazodona).
• Indicaþia principalã este depresia majorã. Are
particularitatea unor efecte anxiolitice, evidenþiabilã mai
devreme decât efectul antidepresiv ºi efecte benefice în
corectarea insomniei. Are efecte secundare gastrointestinale
mai mici decât ISRS. Poate da gurã uscatã ºi hipotensiune
ortostaticã (prin efect de blocare alfa1). Un efect aparte,
cuincidenþã rarã (1 la 6000 de cazuri) este priapismul,
mediat prin cãi adrenergice.
• Reboxetina (Edronax, Davedax) creºte neurotransmisia nA
prin blocarea selectivã a recaptãrii nA. Dacã efectul
antidepresiv s-a arãtat ca fiind echivalent cu cel al unor AD
ca desipramina sau fluoxetina, a arãtat în unele studii o mai
bunã capacitate de ameliorare a funcþionãrii sociale.
Spectrul de efecte secundare este diferit de cel al ISRS. Mai
frecvent se produc gurã uscatã, constipaþie, tulburãri de
micþiune ºi hipotensiune. Efectele cardiovasculare sunt
nesemnificative sau uºoare.
• Blocanþii de receptori serotoninergici ºi adrenergici
specifici : Mirtazapina (Remeron SolTab) (cpr. 15 mg, 30
mg)
• Inhibitorii selectivi de recaptare 5HT ºi nA (duali):
venlafaxina (Effexor, Efectin) ºi milnacipran (IXEL).
• Inhibitorii de recaptare de dopaminã ºi nA: Bupropion
este singurul medicament din aceastã clasã aprobat pentru
tratamentul depresiei
 STABILIZATORI DE DISPOZITIE

• Termenul s-a aplicat iniþial sãrurilor de litiu, în urma

observaþiilor eficacitãþii atât în tratarea excitaþiei
maniacale cât ºi în prevenirea recurenþelor tulburãrii
bipolare. Ulterior s-au descris proprietãþi timostabilizatoare
la o serie de anticonvulsivante, cu studii care demonstreazã
superioritatea lor faþã de litiu în anumite subtipuri ale
tulburãrii bipolare. Grupul este denumit timostabilizatoare
(stabilizatoare de dispoziþie) deoarece aceste medicamente
au capacitatea de a stabiliza oscilaþiile de dispoziþie
indiferent de etiologie.
• Litiul (de obicei carbonat, mai rar citrat) este utilizat mult în psihiatrie.
• Reacþiile adverse au impus observaþia clinicã ºi monitorizarea nivelului plasmatic
al litiului. O litemie eficace presupune valori de aproximativ 0,8 mEq/l (0,6 – 1,2
mEq/l). Clinicienii utilizeazã doze de peste 0,8 mEq/l în tratamentul maniei acute,
iar pentru profilaxie se utilizeazã niveluri de ordinul 0,8 mEq/l. Unii pacienþi se
simt bine ºi nu au recãderi ºi în cazul menþinerii pe niveluri de 0,4 – 0,8 mEq/l. Se
pare cã scãderea rapidã a nivelurilor de litiu este mai puternic corelatã cu recãderea
decât nivelul absolut sanguin al acestuia. Se recomandã iniþierea tratamentului cu
250 – 300 mg de douã ori pe zi, cu creºterea cu 300 mg la 3-4 zile. Instalarea
acþiunii devine aparentã dupã 5 – 7 zile.
• Litiul este indicat în tratamentul maniei, în profilaxia tulburãrii bipolare, în
tulburarea schizoafectivã, potenþator al antidepresivelor în depresiarezistentã la
tratament cu antidepresive, în controlul agitaþiei psihotice, în iritabilitatea episodicã
ºi alte modificãri comportamentale.
• Efecte adverse litiu
• • tulburãri digestive – gastralgii, greþuri, diaree
• • sindrom poliuro-polidipsic – frecvent la debut, apoi scade
• • creºtere ponderalã
• • tremor digital – intenþional ºi în repaus, rezistând adesea la
• antitremorice, asociat sau nu cu dizartrie
• • astenie – fatigabilitate muscularã
• • mici tulburãri sexuale
• • scãderea creativitãþii
• Incidente ºi accidente – guºã hipotiroidianã, accidente confuzionale,
• rãsunet pe funcþiile psihice, intoxicaþie acutã – gravã, care implicã o litemie
• de urgenþã, oprirea tratamentului, internare în urgenþã.
 ANTICONVULSIVANTELE

• Valproatul: Indicaþiile actuale cuprind mania acutã,

pacienþi bipolari cu stãri mixte si cu cicluri rapide (mai
puþin efect pe depresia din ciclurile rapide), în profilaxia
tulburãrii bipolare (mai bun pe prevenirea decompensãrii
maniacale), în depresia majorã refractarã la tratament, ca
adjuvant în depresia cu agitaþie accentuatã, în agitaþia din
demenþe. Se mai încearcã aplicarea unor doze mici în
ciclotimie ºi în tulburarea de panicã refractarã
• Carbamazepina: Se pare cã are un efect mai bun decât litiul
la cei cu tulburare bipolarã cu cicluri rapide (mai mult de
patru episoade afective pe an). Chiar dacã se menþioneazã
astfel de rezultate, oricum acest tip de pacienþi este dificil de
tratat indiferent de medicamentul folosit. Carbamazepina
acþioneazã mai bine la pacienþi cu manie mai severã, cu
elemente paranoide, sau de irascibilitate decât în cea
euforicã, cu logoree, hiperactivitate, hipersociabilitate. Altã
indicaþie este tulburarea bipolarã circularã, unde nu apar
perioade de eutimie între episoadele bipolare. În aplicarea în
manie, existã o latenþã de apariþie a efectului de 5-7 zile.
• Lamotrigina: Indicaþia principalã este în depresia bipolarã
cât ºi la cei cu cicluri rapide.
• Topiramat : Are efecte timostabilizatoare ºi e utilizat în
tratamentele asociate din tulburarea bipolarã, tulburarea
schizoafectivã, ciclotimie pe lângã utilitatea ca
antiepileptic. Se pare cã este singurul timostabilizator
asociat cu o scãdere ponderalã.
 PSIHODISLEPTICELE

• (mescalina, psilocibina, LSD 30). Aceste medicamente s-au

utilizat pentru obþinerea unor psihoze experimentale ºi au
fost folosite ºi ca droguri.Interesul pentru psihodisleptice
vine din motivul cã astfel s-ar putea descifra ceva din
mecanismul psihozelor ºi s-a crezut chiar cã substratul
biochimic al acestor psihoze experimentale este asemenea cu
cel al schizofreniei, dar diferenþa este mare, deoarece s-a
observat cã în psihozele experimentale tulburarea este acutã
ºi reversibilã, în timp ce la schizofrenie este invers. Unele
clinici le-au folosit nu pentru obþinerea unor psihoze
experimentale ci pentru activarea psihozelor apato-abulice.
 COMPLIANȚA LA
TRATAMENT.

• Sã nu uitãm cã prescrierea psihotropelor nu e totul ºi e

condiþionatã de fenomenul de complianþã. Complianþa e legatã
la rândul ei de insight (conºtiinþa bolii) cât ºi de fenomenul de
transfer pozitiv sau negativ. Pacientul poate aprecia
medicamentul nu doar pentru acþiunea sa eficace în tulburarea
pe care o are dar ºi prin efectul pe care acesta îl are în termenii
efectelor secundare. Un medicament adecvat dar care este
presupus de cãtre pacient ca fiind periculos va duce la
noncomplianþã. Se combate atât cu psihoterapia obligatorie cât
ºi cu controlul familial. Oricum, tratamentul de întreþinere
presupune o luptã extraordinarã atât a medicului cât ºi a familiei.
 TEC

• inducerea repetată a unei convulsii epileptiforme majore „procedura chirurgicala a psihiatrului”

Terapie biologica neconventionala
• Indicaţii: tulburarea depresvă majoră, în special cele cu risc suicidar cu inhibitie psihomotorie
(melancoliforma) cea cu risc suicidar la adolescent tulburarea afectivă bipolară, atât episoadele
depresive, cat şi cele maniacale; schizofrenie: catatonie in care negativismul alimentar pericliteaza
viata pacientului, unele forme de debut, cele rezistente la chimioterapie; parafrenii; TOC rezistenta
si invalidanta stări psihotice care pun în pericol pacientul/pe cei din jur care nu cedează la alte
terapii; sarcină (la o pacientă cu oricare din tulburările anterioare).
• Contraindicaţii
• relative: HTA/ hTA IM recent, aritmii , afectiuni febrile perioada menstruală, sdr organice
cerebrale, anemii grave, ischemie coronariană; varsta inaintata; boli pulmonare, boli sistem osteo-
articular (decalcifieri mari, fracturi recente) – se poate face TEC dacă se instituie protecţie prin
curarizare – nu mai există contraindicaţii ale aparatului locomotor; pacienţii diabetici
insulinodependenţi – atenţie deosebită; 
• absolute: sdr HIC (tumori cerebrale), anevrisme cerebrale/aortice, istoric AVC epilepsie nu se
foloseşte la cei sub tratament cu Li şi IMAO;
 TEC

• Efecte adverse:depind direct de cantitatea de curent (tensiune, intensitate, durată);

• osteoarticular: fracturi, luxaţii, tasări vertebrale;
• tulburări de orientare, confuzie tranzitorie, TEC poate fi urmată de anxietate, cefalee;
• tulburări de memorie: amnezie retrogradă, pierdere memorie pentru cel mult 30 min după
acces; dacă TEC se repetă, amnezia se extinde; frevent nu sunt modificări permanente de
memorie;
• tulburări cardiovasculare: aritmii benigne/severe (stop, fibrilaţii) – datorită hipertoniei
vagale (prevenite cu atropină);
• alte efecte adverse: greaţă, vertij, rar mialgii mai ales la nivelul inferior faţă, rar leziuni
dinţi, limbă, buze; rar embolie pulmonară, pneumonie prin aspiraţie, AVC, apnee prelungită
• TEC are siguranţă crescută: accidentele letale reprezintă 0,002-0,003%; una din cele mai
sigure terapii, mulţi apreciază că la bătrâni TEC este mai utilă decât antidepresivele
triciclice; rar se foloseşte la copii.