PRICIPIILE

SI ELEMENTELE

TERAPIEI

FUNCTIONALE
• “Forma este corelata cu functia” (Roux, 1883)

• Dispozitive care prin constructia lor actioneaza

asupra activitatii musculare, modificand-o in
vederea obtinerii unui efect terapeutic
 Fortele in ortodontia si ortopedia dento-faciala
a). Forte externe (primare)
- Forte ocluzale
- Forte musculare (limba, buze, obraji)

b). Forte interne (secundare)

- Reactia tesuturilor la fortele primare
- Deformarea produsa de fortele primare
adiacente si modelarea proceselor alveolare
• Principii de actionare a fortelor in ortopedia dento-
faciala:
- Eliminarea fortelor anormale (Lip bumper)

- Aplicare de forte - adaptare secundara la functii (toate

aparatele functionale active)
Parametrii :
- Durata (ritmul de actiune) – forte intermitente
- Directie
- Intensitate – mica; daca intensitatea este mare apare
dificultatea in purtarea aparatelor
• Actiunea fortelor asupra dintilor in eruptie :

- Forte vestibulo-linguale generate de limba, buze,

obraji
- Forte mezio-distale adiacente dintilor

• Forte generate de musculatura:

- Forte pasive - tonus – scazute
- Forte active – activitate musculara – intermitente
Aparatele functionale:
• Transmit, elimina sau ghideaza fortele
naturale ale musculaturii cu scopul de a
corecta Anomalii Dento-Maxilare

• Interceptarea si dirijarea fortelor rezultate in

urma functiilor Ap.D.M. cu scopul modificarii
formei acestuia, in vederea reechilibrarii
morfo-functionale
• Grupe musculare vizate :
- Muschi mobilizatori ai mandibulei
- Complex muscular care formeaza culoarul
dentar (orbiculari ,buccinatori, muschii limbii)

• Modificari vizate :
- ATM
- Repozitionarea mandibulei, a proceselor
dento-alveolare si bazele maxilarelor
 Istoric
• 1879 - Norman Kingsley -
aparat “bite-jumping”

• 1902 - Pierre Robin - monobloc

• 1908 - Viggo Andresen - Activator

• 1934 - Emil Herbst – aparat Herbst

• 1950 - Wilhem Balters - Bionator

• 1950 - Rolf Frankel – aparat Frankel

• 1964 - Hans Bimler – aparat Bimler

• 1977 - William J Clark - Twin Block

 Clasificare aparate functionale
 Literatura de specialitate :

• Dupa Proffit :
- Aparate pasive cu actiune la nivel dentar
- Aparate active cu actiune la nivel dentar
- Aparate cu actiune la nivel muscular

• Dupa Graber and Neumann (in functie de gradul de deplasare al

mandibulei):
- Aparate miodinamice - activator – stimuleaza activitatea
musculara; deplasare terapeutica moderata a mandibulei
- Aparate miotonice – aparat Bimler, activator Harvold, acivator
Herren – se bazeaza pe proprietatile elastice ale muschiului si ale
fasciei ; deplasare terapeutica extrema a mandibulei
• Dupa Graber and Neumann (in functie de modul de
actiune) :
- Grupa I – transmit forta musculara direct asupra dintilor
(plan inclinat)
- Grupa II – repozitioneaza mandibula, iar forta rezultata
este directionata asupra dintilor si a altor structuri
(activator)
- Grupa III – repozitioneaza mandibula, localizare in
vestibul (aparat Frankel)
 Din punct de vedere didactic:
• Dupa relatia cu elementele Aparatului Dento-
Maxilar :
- Aparate mobile – activator

- Aparate fixe – aparat Herbst, aparat Jasper

jumper
• Dupa modul de actiune :
- Aparate de inhibitie – scut lingual, placuta vestibulara

- Aparate active
- Aparate cu actiune combinata
• Dupa adresabilitate, pot actiona preponderent
asupra :
- Muschilor ridicatori ai mandibulei
- Grupului muscular extern (orbiculari , buccinator)
- Grupului muscular intern ( muschii limbii)

• Dupa constructie :
- Aparate integral functionale
- Elemente functionale atasate unor aparate
ortodontice
- Aparate improvizate
PLANURILE INCLINATE
O buna parte a terapiei functionale se desfasoara cu
aparate sau componente ale aparatelor care actioneaza
pe principiul planului inclinat.

Acest principiu confera posibilitatea descompunerii

fortelor verticale dezvoltate prin contractia muschilor
ridicatori al mandibulei sau in cadrul procesului de
eruptie, in scopul utilizarii rezultantei orientata
orizontal.

Aceasta rezultanta este folosita de obicei in vederea

- corectarii pozitiei unui dinte sau a unui grup dentar,
- repozitionarii mandibulei
- stimularii dezvoltarii transversale a maxilarelor.
PLANURILE INCLINATE
O buna parte a terapiei functionale se desfasoara cu
aparate sau componente ale aparatelor care actioneaza
pe principiul planului inclinat.

Acest principiu confera posibilitatea descompunerii

fortelor verticale dezvoltate prin contractia muschilor
ridicatori al mandibulei sau in cadrul procesului de
eruptie, in scopul utilizarii rezultantei orientata
orizontal.

Aceasta rezultanta este folosita de obicei in vederea

- corectarii pozitiei unui dinte sau a unui grup dentar,
- repozitionarii mandibulei
- stimularii dezvoltarii transversale a maxilarelor.
Clasificare:

1. in functie de scopul urmarit:

• ghidarea eruptiei dentare
• realizarea saltului articular
• repozitionarea mandibulei
• stimularea dezvoltarii transversale a maxilarelor
2. dupa modul de solidarizare:
• fixe
• mobilizabile
3. dupa sediu:
• superioare, inferioare
• bimaxilare
• anterioare, laterale, posterioare
4. dupa numar:
• unice
• duble
• multiple
In functie de scopul urmarit.

• Planurile inclinate folosite pentru ghidarea eruptiei dentare

descompun forta generand o rezultanta orizontala, care
corecteaza modificarile in axul dintelui in eruptie. Cel mai usor
sunt corectate inclinarile spre oral dar si cele meziale sau distale.
Planurile inclinate pentru ghidarea eruptiei se adauga unor placi
palatinale sau linguale, respectiv unor aparate bimaxilare. Pentru
realizarea planului inclinat portiunea acrilica care acopera
dintele in eruptie se slefuieste oblic, astfel incat sa realizeze un
contact tangential cu forta verticala a dintelui, opusa directiei de
redresare (forta orala pentru corectarea axului spre vestibular)
• Pentru ca acest plan inclinat sa fie eficient, el
trebuie sa aiba o inclinare potrivita (aprox.60
grade fata de orizontala), iar dintele al carui
ax dorim sa-l corectam trebuie sa aiba locul
pastrat pe arcada si sa nu existe un obstacol in
calea sa (radacina dintelui temporar).
• Planurile inclinate pentru realizarea saltului articular sunt
frecvent folosite in tratamentul angrenarii inverse a unuia sau mai
multi incisivi.

• Prin intermediul lor se realizeaza o alungire oblica a incisivilor

angrenati invers sau a sectorului corespunzator din arcada
antagonista. Astfel, la inchiderea gurii, contactul interarcadic se
face numai la acest nivel, prin prezenta planului inclinat
realizandu-se dezangrenarea verticala si corectarea rapoartelor in
sens sagital. In restul arcadei exista un spatiu de inocluzie.

• Intreaga forta realizata de muschii ridicatori ai mandibulei se

aplica doar la nivelul dintilor aflati in angrenare inversa. Prezenta
planului inclinat permite descompunerea fortei intr-o
componenta orizontala, care actioneaza spre vestibular pentru
incisivii superiori si spre lingual pentru incisivii inferiori, si o
componenta verticala, actionanad in directia ingresarii dintilor
care vin in contact cu planul.
 Actiunea celor doua componente este dirijata de oblicitatea
planului inclinat, corelata cu inclinarea axului dintelui ce urmeaza
a fi deplasat.

• Cu cat inclinarea este mai mica (mai aproape de

orizontala) cu atat fortele verticale de
ingresiune, nedorite, vor fi mai puternice.

• Prin aplicarea planului inclinat trebuie sa se

realizeze o dezangrenare interarcadica cu
inaltarea provizorie a ocluziei.

• Panta planului inclinat trebuie sa fie neteda,

lucioasa.
• Nici o componenta a aparatului nu trebuie sa irite sau sa traumatizeze
parodontiul marginal. O cat de mica senzatie dureroasa determina
intreruperea reflexa a contractiei musculare, planul inclinat devenind
inactiv.
• Pentru realizarea salturilor articulare la nivelul incisivilor sunt indicate
planurile inclinate fixe deoarece permit folosirea momentului masticator
si evita pendularea dintilor in momentul indepartarii sau aplicarii
aparatului. Rezultatele se obtin rapid, criteriul de apreciere in obtinerea
saltului articular fiind micsorarea sau disparitia spatiului de inocluzie din
regiunile laterale.
• Cu cat gradul de supraacoperire al incisivilor angrenati
invers este mai mare, cu atat contentia rezultatelor este
mai sigura (contentie naturala).

• O parte din supraacoperirea incisiva care asigura

contentia rezultatului se pierde in timpul purtarii
aparatului, deoarece dintii laterali aflati in inocluzie au
tendinta de a egresa, iar forta verticala nedorita
actioneaza asupra incisivilor favorizand ingresiunea.

• Folosirea in caz de supraacoperire incisiva minima

poate determina aparitia unei ocluzii deschise si
recidiva angrenarii inverse. De aceea purtarea
aparatului nu poate fi prelungita mai mult de 2-3
saptamani.
• Cel mai simplu exemplu de folosire a planului inclinat pentru realizarea
saltului articular este exercitiul cu spatula. Se indica in perioada eruptiei
incisivilor superiori, cand spatiul pe arcada este pastrat, sau pentru
prevenirea recidivei, cand gradul de supraacoperire este minim. Se
foloseste o spatula de lemn introdusa oblic intre arcadele dentare. Copilul
va inchide gura, presand cu dintii asupra planului inclinat. Se indica 3-4
sedinte zilnic, cu durata progresiva (15-20 min).
• Inelul ortodontic

• Gutiera frontala inferioara pentru

realizarea saltului articular prezinta un plan
inclinat prelungit oblic in sus si inapoi.

Gutiera se intinde de obicei de la canin la

canin, planul inclinat fiind confectionat pe
unul sau mai multi incisivi angrenati invers.

Aparatul se cimenteaza pe dintii inferiori

fiind mai comod si mai fizionomic. Actiunea
lui este mai lenta, existand posibilitatea
unor modificari succesive la nivelul planului
inclinat.
• Planurile inclinate pentru repozitionarea
mandibulei

Acest tip de aparat actioneaza pe drumul de

inchidere, dirijand mandibula intr-o pozitie corectata.

Dupa modul de constructie putem deosebi:

• planuri inclinate mobilizabile sau fixe
• planuri inclinate anterioare, posterioare sau
laterale
• planuri inclinate unice, duble sau multiple
• planuri inclinate care conduc mandibula catre
anterior, posterior, sau lateral.
• Pentru conducerea mandibulei spre mezial este frecvent
folosita placa palatinala cu platou retroincisiv inclinat-
aparat mobilizabil, cu plan inclinat unic situat anterior,
retroincizal, oblic in jos si inapoi. La inchiderea gurii
incisivi inferiori intalnesc planul inclinat si pentru
continuarea drumului este necesara o miscare de
propulsie.
• Amplitudinea miscarii este determinata de inclinarea planului si
disponibilitatea ATM. Daca treapta sagitala este prea mare,
mezializarea se poate face in etape. Daca planul inclinat este
subdimensionat pacientul poate inchide gura cu incisivii inferiori
inapoia sa, accentuand retrognatia.

Pe langa efectul de restructurare la nivelul ATM, apar forte care

determina protrudarea incisivilor inferiori.

Daca maxilarul superior este ingustat si prin mezializarea mandibulei,

circumscrierea arcadei inferioare este imposibila, placa palatinala
poate fi prevazuta cu un surub pentru expansiunea transversala.
• Pentru retropulsia mandibulei cel mai cunoscut aparat este
aparatul Reichenbach Bruckl, al carui element principal este un
plan inclinat anterior, orientat oblic in sus si inapoi. Aparatul
mai prezinta un arc vestibular si este ancorat cu crosete. Planul
inclinat vine in contact cu fata palatinala a incisivilor superiori,
fara a atinge mucoasa palatinala. El determina retropulsia
mandibulei si vestibularizarea incisivilor superiori.

• Pentru a fi activ este necesar ca in regiunile laterale sa ramana

un spatiu de inoculzie. Forta este data de contractia muschilor
ridicatori ai mandibulei. Se poate adauga noaptea o tractiunea
occipito-mentoniera, realizata prin barbita si capelina.
• Activarea arcului vestibular contribuie la retrudarea
incisivilor inferiori. Spatiul de inocluzie din regiunea
laterala favorizeaza egresiunea la acest nivel, avand
ca efect diminuarea gradului de supraacoperire
frontala. Pentru a contracara acest efect, de obicei
nedorit, anocorarea aparatului se poate face cu
gutiere, respectand spatiul de inocluzie laterala.

• Aparatul se poarta tot timpul, dar durata

tratamentului este limitata, existand pericolul
pierderii supraacoperirii incisive.
Pentru repozitionarea mandibulei se pot utiliza aparatele
myobrace asociate cu tehnica numita myolay.
Aceasta consta in aplicarea la nivelul celor 4 molari
(inferiori) a unui strat de compozit de 2-4 mm la nivelul
suprafetelor ocluzale.
Indicatii:
-Corectarea clasei II Angle prin aplicarea compozitului intr-
un plan inclinat care va favoriza alunecarea anterioara a
mandibulei
-Corectarea clasei III Angle prin aplicarea compozitului intr-
un plan inclinat invers decat in clasa II Angle.
-Corectarea ocluziei incrucisate se realizeaza prin aplicarea
compozitului cu
planuri inclinate care vor
utiliza fortele ocluzale in
repozitionarea dintilor.