Sunteți pe pagina 1din 11

Muzica cehă şi poloneză în

secolul 20
Leos Janácek (1854-1928)
• Unul din marii folclorişti ai
epocii, pasionat de
modificările sonore fine
ale limbii cehe.
• La baza inovaţiilor din
limbajul său muzical stau
‘intonaţia vorbirii’,
‘melodia vorbirii’.
• Stilul său, asemenea
multor compozitori din
sud-estul Europei, îmbină
structuri neoclasice cu
armonia modală.
• Opere: • Lucrări instrumentale:
• Sarka (1888), • piese camerale (2 cvartete de
• Jenufa (1903), coarde ş.a.)
• Călătoriile domnului Broucek • Taras Bulba (1918): rapsodie
(1917, prima ‘în lună‘, cea de-a simfonică după o nuvelă de Gogol,
doua ‘în secolul al 15-lea’; opere în trei secţiuni.
comic-satirice), • Concertino pentru pian şi orchestră
• Katia Kabanova (1921, după de cameră (1926),
Furtuna de Ostrovski), • Capriccio pentru pian – mâna
• Aventurile vulpişoarei isteţe stângă şi orchestră de suflători
(1923, operă-fabulă), (1926),
• Cazul Makropoulos (1925, după • Simfonietta (1926): suită festivă în
tragicomedia lui Karel Capek, 5 părţi, scrisă cu ocazia unui
operă numită de unii drept eveniment sportiv, ceea ce se
singura ‘suprarealistă’ din istoria observă din rolul solistic al
muzicii), alămurilor; caracterul ceh transpare
• Din casa morţilor (1928, după în armonizările modale, în dansurile
Dostoievski, accente populare.
expresioniste).
• Altă piesă scenică: Jurnalul unui
dispărut (1919) pentru tenor,
alto, 3 voci de femei, pian, pe
versuri anonime
Bohuslav Martinu (1890-1959)
• Compozitor neoclasic, cu
influenţe impresioniste şi cehe,
parcurge o fază neobarocă în
perioada în care se stabileşte
la Paris, apoi, după 1941, o
fază clasico-romantică în
S.U.A.
• 6 Simfonii,
• alte piese simfonice şi
concertante (5 concerte de
pian, altele pentru violoncel,
clavecin, vioară, oboi, flaut,
vioară etc.),
• muzică de cameră;
• 13 balete, 16 opere.
Alois Haba (1893-1973)
• Se situează printre clasicii
avangardei europene, datorită
experimentelor în domeniul
microintervalelor, explorate prin
contactul cu folclorul: v. Cvartetul
de coarde nr.2, op.7, 1921, scris în
sferturi de ton.
• Scrie pagini teoretice, peste 100 de
lucrări mai cu seamă camerale, are
bune relaţii cu muzicienii vienezi şi
berlinezi, cu Schönberg şi Busoni.
Karol Szymanowski (1882-1937)
• Influenţe ale lui Chopin,
ale muzicii germane
romantice, ale artei
exotice (interpretată în
manieră impresionistă).
• Spre sfârşitul vieţii se
apropie de folclorul
polonez arhaic.
• Prima etapă creatoare:
lucrări camerale şi
simfonice având ca
modele pe Chopin şi
Skrjabin.
• Din 1905: contactul cu spaţiul austro-german se observă în
opera Hagith (1913). Scrie Simfonia I (1907) – prima
simfonie creată de un polonez, lieduri pe versuri germane,
poloneze, din lirica persană (Cântece de dragoste pe versuri
de Hafiz, 1911).

• Din 1914: perioadă impresionist-exotică. Scrie cca 20 lucrări


(op.27-47), dintre care: Simfonia a III-a (1916), 3 Tripticuri
camerale – Metope pentru pian (1915), Mituri pentru vioară
şi pian (1915), Măşti pentru pian (1916); Concertul pentru
vioară nr.1 (1916), Cvartetul de coarde nr.1 (1917), Cântece
de versuri de Rabindranath Tagore (1918), Cântecele
muezinului nebun (1918); baletul Mandragora (1920), opera
Regele Roger (1924).

• După 1920: sinteză între spiritul cult şi cel popular polonez.


Scrie melodii, Mazurci pentru pian, Stabat mater (1926, cu
caracter arhaic polonez), baletul Harnasie (1931, inspirat
dintr-o legendă populară), Cvartetul de coarde nr.2 (1927),
Cântecele din Kurpie (lieduri, 1932), Simfonia a IV-a
concertantă (cu pian solist, 1932, dedicată lui Arthur
Rubinstein), Concertul pentru vioară nr.2 (1933).
Witold Lutoslawski (1913-1994)
• În 1957, se înfiinţează
festivalul anual
internaţional Toamna
varşoviană, dedicat
muzicii noi. Compozitorii
polonezi vor fi astfel în
mijlocul esteticii
experimentaliste, al
avangardei sincronizate
cu colegii occidentali.
• Debut: romantism târziu al debutului său (v. Variaţiuni
simfonice - 1938, Simfonia I – 1941, Variaţiuni pentru pian pe o
temă de Paganini – 1941),
• In anii `50: modal folcloric de tip bartókian, serialism (v.
Concertul pentru orchestră – 1954, Muzica funebră în memoria
lui Bartók - 1958).
• Este iniţiatorul unui aleatorism original, „controlat”, în piesele
sale din anii ‘60: Jocuri veneţiene – 1961, Cvartetul de coarde
– 1964, Carte pentru orchestră – 1968.
• În Cvartetul de coarde practică contrapunctul aleatoric: fiecare
membru al formaţiei are o ştimă pe care o cântă fără grija de
asamblare cu ceilalţi. În Jocuri veneţiene există principiul
structural al unui aleatorism limitat sau controlat, precum şi
scriitura pe texturi micro-ritmice de complexitate.
• Limbajul orchestral diferă de la Carte pentru orchestră la cele 4
Simfonii pe care le scrie între 1947-1992 (a treia, 1983,
porneşte de la motto-ul beethovenian al ‘destinului’). Alte lucrări
semnificative: Trei poeme de Henri Michaux, 1963; Les
espaces du sommeil, 1990.
Krzysztof Penderecki (1933 -
2020)
• Drumul său componistic merge
dinspre avangardă spre
accesibilitate.
• Debutează în atmosfera
experimentalistă a anilor `50-60:
Anaklasis (pentru coarde şi
percuţie, 1960), Threnos (În
memoria victimelor de la
Hiroshima, pentru 52 de
instrumente cu arcuş, 1960),
Canon (pentru 52 de instrumente
de coarde şi bandă magnetică,
1962), Polymorphia (pentru 48 de
instrumente cu arcuş).
• Această etapă “sonoristică“
explorează un nou material sonor,
organizat după principii seriale şi
combinatorice - texturile.
• Altă fază stilistică debutează • Pe la jumătatea anilor ’70:
odată cu accentuarea atracţia lui Penderecki faţă
tematicii religioase. de romantism - maximă
• Penderecki priveşte înapoi, atenţie dată melodiei (în
spre tehnicile Paradisul pierdut, Te Deum).
contrapunctice ale • Dorinţa de accesibilitate îl
Renaşterii şi Barocului, într- conduce pe Penderecki spre
o scriitură de tip un tip de neoromantism mai
contrapunctic-linear: Stabat mult sau mai puţin original:
mater pentru 3 coruri a cele două Concerte pentru
cappella (1963), Pasiunile violoncel şi orchestră (1972,
după Luca (1966), Dies irae 1980), cele două Simfonii
(1967), Utrenia (1971). În (1973, 1980), Magnificat, Te
1969 scrie opera după Deum, Recviemul polonez,
Aldous Huxley, Diavolul din Simfonia Cele 7 porţi ale
Loudum. Ierusalimului (1996) ş.a.