IDENTIFICAREA

IONULUI Fe 3+

SÎNZIANA LĂRGEANU PROFESOR:

Introducere:

 Fierul este aproape întotdeauna întâlnit în stările de oxidare 0 (ca și în metal), +2 sau
+3. Fierul (III) este de obicei cea mai stabilă formă din aer, așa cum este ilustrat de
omniprezenta ruginii, un material care conține fier (III) insolubil.
 În chimie, fierul (III) se referă la elementul fier în starea sa de oxidare +3. În
compușii ionici (săruri), un astfel de atom poate apărea ca un cation separat (ion
pozitiv) notat cu Fe3 +.
 Adjectivul feric sau prefixul ferri- este adesea folosit pentru a specifica astfel de
compuși - ca în „clorură ferică” pentru clorura de fier (III), FeCl
 Reacţii de identificare a
cationilor:

 Analiza calitativă are ca scop stabilirea constituenţilor probei analizate. Prezenţa

componenţilor în probă este confirmată în baza semnalului analitic al reacţiilor de identificare
efectuate.
 În analiza sistematică cationii se clasifică în grupe analitice şi pot fi separaţi din amestec cu
ajutorul reactivilor de grupă
 Clasificarea cationilor se face în baza proprietăţilor chimice ale compuşilor obţinuţi la
interacţiunea lor cu diferiţi reactivi. În funcţie de natura reactivilor folosiţi pentru separarea
cationilor în grupe, deosebim:
 metoda cu utilizarea acidului sulfhidric;
 metoda fosfat-amoniacală;
 metoda acido-bazică.
 Reacţii de identificare a
cationilor:
 Cea mai des utilizată în practică este metoda acido-bazică. În comparaţie cu alte metode, aceasta are
un şir de avantaje. Ea este relativ simplă, nu necesită reactivi deficitari şi se realizează uşor. Reactivii
de grupă folosiţi pentru separare sunt: acizii clorhidric şi sulfuric, hidroxizii de potasiu şi de sodiu şi
soluţia de amoniac. Această metodă exclude aplicarea gazului toxic - sulfura de hidrogen, ceea ce
constituie un alt avantaj al ei.
 Reacţii de identificare a
cationilor:

 În metoda acido-bazică cationii se divizează în şase grupe analitice:

Grupe I II III IV V VI
analitice

Cationi Pb2+ Ag+ Ba2+, Ca2+ Al3+, Cr3+ Zn2+ Fe2+, Fe3+, Cu2+, Ni2+, K+, Na+,
Mn2+,Mg2+ Co2+ NH4+

Reactivi de HCl (2N) H2SO4 (2N) NaOH exces NH4OH NH4OH conc. lipseşte
grupă
 Reacţii de identificare a ionului
Fe3+

1. Bazele alcaline formează cu ionii de fier(III) un precipitat de culoare cafenie-brună,

insolubil în surplus de alcalii şi în soluţie de amoniac, dar solubil în acizi minerali.
 FeCl3 + 3NaOH = Fe(OH)3 + 3NaCl
 Efectuarea reacţiei: La soluţia de fier(III) se adaugă soluţie de hidroxid de sodiu. Se
formează un precipitat de culoare brună. Se verifică solubilitatea precipitatului în
soluţiile de alcalii şi în amoniac.
 Reacţii de identificare a ionului
Fe3+

2. Hexacianoferatul(II) de potasiu formează cu ionii de fier(III) un precipitat de culoare

albastră (albastru de Berlin). Reacţia se efectuează în soluţii slab acide (pH ~ 2). În soluţii
puternic acidulate şi în surplus de reactiv, precipitatul se dizolvă. Alcaliile distrug compusul
şi formează hidroxidul de fier(III). În prezenţa ionului oxalat, precipitat nu se formează,
numai soluţia se colorează în albastru (ionii oxalaţi formează cu fierul(III) ionul complex
[Fe(C2O4)3]3-, mai stabil decât compusul KFe[Fe(CN)6]).
 FeCl3 + K4[Fe(CN)6] = KFe[Fe(CN)6] + 3KCl
 Efectuarea reacţiei: La soluţia ce conţine ioni Fe3+, slab acidulată cu acid clorhidric
(pH~2), se adaugă câteva picături de soluţie de hexacianoferat(II) de potasiu. Se
formează un precipitat de culoare albastră.
 Prezintă interferenţe oxidanţii şi reducătorii.
 Reacţii de identificare a ionului
Fe3+
3. Ionii de tiocianat (SCN-) formează cu ionii de fier(III) un compus complex, care colorează soluţia în
roşu (intensitatea culorii depinde de concentraţia ionilor de SCN-). La mărirea concentraţiei ionilor de
tiocianat are loc formarea compuşilor cu număr de liganzi variabil:
 FeCl3 + KCNS = [Fe(CNS]2+ + K+ + 3Cl-
 FeCl3 + 2KCNS = [Fe(CNS)2]+ + 2K+ + 3Cl-
 FeCl3 + 3KCNS = [Fe(CNS)3] + 3KCl
 FeCl3 + 6KCNS = [Fe(CNS)6]3- + 6K+ + 3Cl-

 Efectuarea reacţiei: La soluţia ce conţine ioni de Fe3+, se adaugă câteva picături de soluţie de tiocianat de potasiu sau de amoniu. Soluţia se colorează în roşu (culoarea

sângelui).

 Prezintă interferenţe ionii: F-, , sărurile acizilor oxalic, tartric citric etc., care formează cu fierul(III) compuşi complecşi mai stabili decât tiocianaţii.
 Reacţii de identificare a ionului
Fe3+

4. Ionii de sulfură formează cu ionii de fier(III) un precipitat negru

 3FeCl3 + 3Na2S = Fe2S3 + 6NaCl
 Efectuarea reacţiei: La câteva picături de soluţie Fe(III), se adaugă soluţie de sulfură
de sodiu. În soluţie se formează un precipitat negru.
 Reacţii de identificare a ionului
Fe3+

5. La temperaturi scăzute acetatul de sodiu formează cu Fe(III) acetatul de fier(III),

colorînd soluţia în roşu. La diluare, şi la încălzire până la fierbere, are loc formarea unui
precipitat brun, care este acetatul bazic de fier(III).
 FeCl3 + 3CH3COONa = Fe(CH3COO)3 + 3NaCl
 Fe(CH3COO)3 + 2H2O = Fe(OH)2(CH3COO) + 2CH3COOH
 Efectuarea reacţiei: Câteva picături de soluţie, ce conţine ioni Fe 3+, se diluează cu apă
distilată, se adaugă soluţie de acetat de sodiu şi se răceşte sub jetul de apă. Soluţia se
colorează în roşu. La încălzirea amestecului pe baia de apă, se formează un
precipitat brun.
 LUCRARE DE LABORATOR
Determinarea gravimetrică a ionului Fe3+

Scopul analizei: determinarea cantităţii de Fe 3+ dintr-o probă de apă uzată

Ustensile şi aparatură de laborator:
 pahare Berzelius, pipete, baghetă de sticlă, pisetă, exicator;
 pâlnie de filtrare, hârtie de filtru cu porozitate mare sau medie, stativ, cleme, mufe,
inel pentru pâlnie;
 creuzet, bec de gaz, triunghi de şamotă, sită de azbest, cleşte metalic
 balanţă analitică.
 LUCRARE DE LABORATOR
Determinarea gravimetrică a ionului Fe3+

Reactivi necesari:
 proba de apă uzată din care se va determina cantitatea de ioni Fe 3+;
 NH4Cl solidă, NH3, apă distilată;
 soluţie diluată de AgNO3 pentru verificarea prezenţei ionilor Cl-.
 LUCRARE DE LABORATOR
Determinarea gravimetrică a ionului Fe3+

Mod de lucru:
 soluţia ce conţine ioni Fe3+ (volum cunoscut) se pune într-un pahar Berzelius şi de
diluează cu circa 150 ml apă distilată;
 se adaugă aproximativ 5 g NH4Cl;
 se încălzeşte paharul până la 80-90 ◦C, se adaugă soluţie de NH3 până la miros slab
de amoniac, se va forma un precipitat brun roşcat de Fe(OH)3;
 se filtrează, soluţia cu precipitat (se va menţine caldă pentru ca filtrarea să deculgă
mai rapid), filtrearea se face pe o hârtie de filtru cu pori mari;
 LUCRARE DE LABORATOR
Determinarea gravimetrică a ionului Fe3+

 se spală precipitatul până la îndepărtarea completă a ionilor Cl -, care se verifică cu

AgNO3;
 se împachetează hârtia de filtru cu precipitatul şi se pune într-un creuzet cu masă
constantă;
 se calcinează creuzetul cu precipitat la temperatura de aprox. 800 ◦C pe flacăra becului
de gaz sau într-un cuptor de calcinare circa 1 oră;
 se răceşte în exicator timp de 30 de minute;
 se căntăreşte creuzetul cu substanţă la balanţa analitică, se repetă operaţia de
calcinare până când creuzetul cu substanţă se aduce la masă constantă;
 se notează cantitatea de substanţă din creuzet.