Sunteți pe pagina 1din 7

Viața și activitatea lui George

Gordon Byron
 Poet romantic şi autor de satire englez care a aprins
imaginaţia Europei datorită poeziei şi personalităţii
sale. Cunoscut în sec. XIX şi ca „egoistul mohorât”
din poemul său autobiografic Pelerinajul lui Childe
Harold (Childe Harold’s Pilgrimage, 1812-818) este
apreciat acum mai ales pentru realismul satiric din
Don Juan (1819-1824).
 Nicio altă personalitate din secolul al XIX-lea nu a ajuns să fie un spirit atât de dominant
în imaginaţia vremii sale ca Byron. Cu el, „eroul byronian”, cu atitudinea sa de
dezmoştenit şi excesele sentimentale, a intrat în patrimoniul mondial. Influenţa lui Byron
se regăseşte în referiri la scriitori atât de diverşi precum Jane Austen şi Mark Twain.
Măreţia lui Puşkin îşi are sorgintea la Byron, iar influenţa acestuia este evidentă în
modelarea unor personaje cum ar fi Heathcliff al lui Emily Bronte, Rochester al lui
Charlotte Bronte şi Ahab al lui Melville. Byron a devenit, la bine sau la rău, unul dintre
miturile cele mai persistente ale literaturii, definind rolul şi forţa de atracţie a artistului,
precum şi o anumită atitudine faţă de viaţă
 În Grecia, Byron a început să scrie Pelerinajul lui Childe Harold,
continuându-l şi la Atena. În martie 1810 a navigat împreună cu
Hobhouse către Istanbul, a vizitat situl Troia şi a înotat în
Hellespont (actualmente Dardanele), ca o imitare a lui Leandru.
 Poemul descrie călătoriile şi reflecţiile unui tânăr plictisit de o viaţă de plăceri şi de
desfrâu, care caută distracţia în ţări străine. Pe lângă faptul că sunt un jurnal al
hoinărelilor lui Byron însuşi prin Mediterana, primele două cântece exprimă melancolia şi
deziluzia resimţită de o generaţie epuizată de războaiele postrevoluţionare şi
napoleoniene. În poem, Byron reflectează la vanitatea ambiţiei, la natura trecătoare a
plăcerii şi la zădărnicia căutării perfecţiunii în timpul unui „pelerinaj” prin Portugalia,
Spania, Albania şi Grecia.
 Personalitatea aparte şi biografia lui Byron sunt inseparabile de poezia lui. În
realitate, el a fost cea mai mare creaţie a sa, versurile reprezentând un
acompaniament al vieţii lui publice şi private în care, aşa cum a observat
Matthew Arnold, „mii de oameni şi-au povestit fiecare geamăt, / şi Europa şi-a
însuşit jurământul lui”.
 A fost foarte plâns, devenind simbolul patriotismului dezinteresat şi un erou naţional al
Greciei. Trupul său a fost adus înapoi în Anglia şi, cum i-a fost refuzată înhumarea în
Westminster Abbey, a fost înmormântat în cripta familiei, lângă Newstead. Până la urmă,
la 145 de ani de la moarte, pe podeaua de la Wetminster Abbey a fos pusă o placă
memorială în onoarea sa.