Sunteți pe pagina 1din 17

Charles

Baudelaire
Florile Răului
Informații despre proiect

 Realizat de Smîntînă Beatrice


 Clasa a XII-a F
1.Simbolismul
 Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa, ca reacţie
împotriva parnasianismului, a romantismului retoric şi a
naturalismului, promovând conceptul de poezie modernă. În
concepţia simboliştilor, descripţia rece, parnasiană, ca şi
observaţia meticuloasă, naturalistă, urmărind să decupeze “o
felie de viaţă”, nu pot surprinde altceva decât o realitate
superficială, o lume a aparenţelor.

 Considerat din perspectiva social-istorică, simbolismul apare ca produs şi expresie a stării de


spirit generate de agravarea contradicţiilor societăţii capitaliste de la sfârşitul secolului al XIX-
lea.
 Termenul de „simbolism”provine din cuvântul grecesc „symbolon ” ,intrat în limbă prin filieră
franceză.Simbolul este un substituent, el înlocuieşte expresia directă, vorbirea
noţională,mediind cunoaşterea pe calea analogiei şi a convenţiei. Odată cu evoluţia limbajului,
simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se în toate domeniile culturii,i ar în literatură
este un mod de constituire a imaginii artistice.
 Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care în 1886, a publicat un celebru articol-
manifest,”Le symbolisme”. În acelaşi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat
„simbolist㔺i în fruntea căreia s-a găsit poetul Stephane Mallarme. Tot atunci,Rene Ghil
înfiinţează şcoala „simbolist-armonistă”, devenită apoi „filozofico-instrumentistă”.
 Alţi poeţi de orientare antiparnasiană îl considerau şef de şcoală pe Paul Verlaire; ei şi-au luat,î
n semn de sfidare,numele de „decadenţi”. Reprezentanţi de frunte ai decadenţilor sunt Arthur
Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.Aceşti poeti şi mulţi alţii începuseră să scrie cu mult
înainte de constituirea grupărilor în care s-au încadrat.
 Astfel ,elemente ale curentului simbolist au luat naştere nu în 1886,ci mult mai devreme,
cuprinzând pe toţi poeţii de orientare antiparnasiană,uniţi în efortul de a descoperi esenţa
poeziei.
 Simboliştii belgieni de expresie franceză prezintă un deosebit interes prin creaţia lor
poetică(Emile Verhaeren, Rene Ghil), dar şi prin tentativele de a scrie proză simbolistă(Georges
Rodenbach-romanele « Bruges » şi «  Clopotarul») sau dramaturgie (Maurice Maeterlink-
piesele « Pelleas » şi « Melisanda »)
 Simbolismul pătrunde mai târziu în ţările europene cu tradiţie culturală puternică (Anglia,
Spania, Italia), precum şi în ţările din centrul şi sud-estul european unde generează şcoli
naţionale.
2.Date biografice despre Charles Baudelaire:
precursorul poeziei simboliste
◾Se naște în 1821 la Paris, rămâne orfan de tată la numai șase ani, iar în 1828, mama lui se recăsătorește cu Jacques
Aupick, militar și diplomat de carieră.
◾Face studii liceale relativ promițătoare, dar se remarcă mai ales prin temperamentul melancolic și, ocazional agresiv. Se
înscrie de formă la Facultatea de Drept, dar își petrece timpul mai ales în faimosul Cartier Latin din Paris, unde duce o
viață boemă și ia contact cu lumea literară.
◾Baudelaire ia contact cu lumea exotică a Tropicelor care va avea o profundă influență asupra operei sale poetice.
◾ Între 1842 si 1844, Baudelaire reușește să risipească aproape toată averea moștenita de la tatăl său, cheltuind fără
măsură pe haine, obiecte de artă și cărți, dar și pe nesfârșite petreceri cu prietenii.
◾Experimentează opiumul și hasisul, ale căror efecte halucinatorii se vor regăsi descrise în poezia sa și vor face obiectul
volumului de proză „Paradisuri artificiale”.
◾În 1857 îi apare cel mai important volum, „Florile Răului”. Cartea conține poezii scrise începând din 1842, aranjate în
cicluri tematice: „Spleen și ideal”, „Imagini pariziene” , „Moartea”, „Piese osandite” etc.
◾Baudelaire pierde procesul, iar cartea apare cu șase poeme mai puțin, care vor fi publicate mai târziu in Belgia sub titlul
„Epave”; interdicția tipăririi lor în Franța se va menține până 1949 .
2. Puncte de reper:
 Charles Baudelaire se situează la răspântia din care poezia se desparte de romantism, alegând definitv
calea modernismului.Simboliştii şi-l revendică drept precursor, biografia şi opera lui întruchipând perfect
mitul „poetului blestemat”.Viaţa de boem a lui Baudelaire ilustrează revolta împotriva societăţii şi revanşa
artistului, conştient de propria superioritate faţă de spiritul burghez.
 Baudelaire încalcă flagrant principiile estetice ale epocii când conferă alt scop artei: explorarea părţii
ascunse a lumii, dezvăluirea impalpabilului, depăşirea aparenţelor şi sondarea adâncimilor universului.În mod
deliberat, poetul caută o „estetică a profunzimilor”.
 Metafora obsesivă a creaţiei sale este abisul „le gouffre”, iar coordonatele fundamentale ale viziunii
sale sunt: adâncul, oceanul, marea, infernul.Imagini ale vidului(golul, prăpastia) apar cu mare frecvenţă în
universul săn poetic şi sugerează stari de disperare, de aliernare şi de cădere în absurd.
„În vocea sa se auzeau italice si majuscule
initiale.Gesturile sale erau încete, rare, sobre, ţineau
mâinile apropiate de trup, căci avea oroare de
gesticulaţia meridională.Nu-i plăcea nici vorbirea
volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust.
Despre Baudelaire se poate că era un dandy rătăcit
în mijlocul boemei…”(Teophile Gautier)

„Atât moral cât şi fizic, am avut mereu senzaţia


abisului, nu numai abisul somnului, dar şi abisul
acţiunii, al visului, al amintirii,al regretului şi al
remuşcării, al frumosului, al numărului…Acum mă
simt tot timpul ameţit”(Charles Baudelaire)

“ o trăsătură fundamentală a lui Baudelaire e


disciplina sa spirituală şi claritatea conştiinţei sale
artistice. El întruneşte geniul poetic şi inteligenţa
critică. Concepţiile despre procesul poetic stau pe
aceeaşi treaptă cu poezia însăşi…de altfel, aceste
concepţii au avut mai multă influenţă asupra epocii
următoare decât lirica sa”. (Hugo Friedrich )
3. Florile răului
 „Florile Răului”, carte la care Charles
Baudelaire a lucrat întreaga viață,
 Publicarea ei în 1857, cu titlul
înseamnă în evoluția poeziei
Florile Răului, i-a atras condamnarea
franceze și universale totodată, un
într-un proces pentru imoralitate și, nu
moment de răscruce, fiind
în utimul rând, satanism. În realitate,
comparată de unii critici și istorici
Baudelaire este un catolic a cărui
literari cu „Divina Comedie” a lui
credință a trecut prin sfâșierea
Dante. Comparația este justificată
interioară între Bine și Rău, devenind
nu numai de perfecțiunea
un gnostic modern, așa cum el însuși
monumentală a construcției, ci mai
mărturisește într-o însemnare din
ales de viziunea poetică a lumii, în
jurnalul Mon coeur mis à nu: “Există
care dogma religiei catolice este
în fiecare om, în orice clipă, două
filtrată prin experiența personală a
postulări simultane, una către
autorilor, scandalizându-şi
Dumnezeu, cealaltă către Satana.
contemporanii si influențând profund
Invocarea lui Dumnezeu, sau
creația următoarelor generații.
spiritualitatea, e dorința de a urca o
Baudelaire însuși se raporta la
treaptă mai sus; invocarea Satanei, sau
capodopera poetului florentin, atunci
animalitatea, e bucuria de a coborî”
cînd și-a intitulat inițial cartea
„Limbes” (Limburi), în căutarea –
scrie Albert Thibaudet – “unui loc
intermediar, particular, original, unde
să locuiască între Dumnezeu și
diavol”, reprezentînd “a patra
călătorie după cele trei călătorii
dantești prin Infern, Purgatoriu și
Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime, Pe pântecul tău săltând cu voluptate.
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime, Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire. Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună; Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
Se face laş eroul,vitează stârpitura. O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare? Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare; Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine; Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ; Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Două tipuri umane sunt emblematice pentru
Dacă unele dintre elementele caracteristice din artistul modern:omul din mulțime (idee pe care
Florile răului (insistenţa pe grotesc și urât, Baudelaire o împrumută dintr-o povestire de
imaginea„poetului damnať" etc.) se regăsesc Poe) și dandy-ul. Omul din mulțime (hoinarul,
și în creațiile romantice, felul în care cum îl nu-mește Baudelaire sau flâneur, în
Baudelaire înțelege să le exploateze franceză) este un spectator, unobservator care
semnalează apariția unui nou concept artistic privește și creează schițe fugare, într-un
-modernismul. Pentru Baudelaire, modernul cadruesențialmente urban și aglomerat. Dandy-ul
este, alături de clasic, una din categoriile este un estet, un rafinatpreocupat de modă, un
artistice imutabile. Există, afirmă poetul în artist a cărui creație este propria sa existență.El
„Pictorul vietii moderne”, tot atâtea trăiește spre a fi observat (dar paradoxal, fără a fi
modernități câte epoci artistice; chiar și un înfumurat),este însă, ca și omul din mulțime,
Sofocle a fost cândva un modern. În fapt, un singuratic și un izolat. Artistulmodern, pare a
categoria estetică a frumosului se împarte spune Baudelaire, este o contradicție în sine:
mereu între o componentă eternă, clasică şi atrasde mulțime, dar izolat, fascinat de marile
una perisabilă, modernă. Spiritul modern este aglomerări de populațieale metropolelor
astfel, efemer, dar concomitent, afirmă moderne, dar marcat de un evident sentiment
Baudelaire, este singurul la care artistul are desuperioritate, în acelaşi timp un democrat și un
acces în timp ce creează. Chiar dacă artiștii aristocrat, într-uncuvânt, un etern
aspiră la eternitatea clasicilor, cum aceasta nu inadaptat.Literatura lui Baudelaire este marcată
e accesibilă decât posterității, singurul lucru de o profundă artficia-itate, respingând cu
de care pot fi siguri este apartenența operei lor înverșunare natura.
la modernitate.
4.Concluzie

 Influența lui Baudelaire asupra poeziei moderne este uriașă. Accentul pus pe artificiu și artificialitate, explorarea grotescului și a
altor teme aparent „non-poetice", toate articulate pe un limbaj de o mare puritate și precizie, sunt caracteristici prezente în
întreaga operă a lui Baudelaire și care vor defini lirica sfârşitului de secol al XIX-lea și primei jumătăți a secolului al XX-lea.
 La puțin timp după moartea poetului, simboliştii îl considerau, practic, unul dintre mentorii lor. Arthur Rimbaud îl numeşte „un
rege al poeziei". Stéphane Mallarmé îi dedică un poem intitulat „Mormântul lui Charles Baudelaire ”(1895). Proust îl admiră
enorm. În literatura engleză, T.S. Eliot, el însuşi unul dintre cei mai importanți poeți moderni, îl consideră a fi avut o influență
majoră asupra operei sale. In Germania,criticul literar Walter Benjamin scrie un important studiu despre unele motive literare la
Baudelaire.
 Tot opera lui Baudelaire, mai cu seamă conceptul de „flâneur”, văzut ca o condiție esențială a omului modern, urban, îi inspiră
lui Benjamin ultimul său mare proiect, „Arcadele” (1940), un vast studiu rămas neterminat având ca subiect Parisul sfârşitului
de secol al XIX-lea. Geniul lui Baudelaire –spune el – care se hrănește din melancolie, este un geniu alegoric. La el, pentru
prima oară Parisul devine obiectul poeziei lirice. Această poezie nu este o artă regională, ci, mai curând, privirea pe care
alegoristul o aruncă asupra orașului, privirea unui alienat. Este privirea flâneur-ului care este pe punctul de a trece un prag, cel
al marelui oraș. In niciunul din locuri nu se simte acasă. Prin urmare, caută refugiu în mulțime.
 Ca și în cazul lui Poe, preferința sa către teme întunecate și groteşti, precum şi limbajul său uneori şocant, au făcut din
Baudelaire, mai ales în cultura populară, un veritabil simbol al „poetului damnať" și al decadenței..
Alternative resources
Table of contents

01 02
Earth Venus
Here you could describe the Here you could describe the
topic of the section topic of the section

03 04
Saturn Mars
Here you could describe the Here you could describe the
topic of the section topic of the section
„Ce e dragostea? Nevoia de a
ieși din tine însuți.”
— Charles Baudelaire
Sometimes, reviewing concepts is a good idea

Mercury Mars Venus


Mercury is the smallest Mars is actually a cold Venus has high
planet place temperatures

Saturn Neptune Jupiter


Saturn is the ringed Neptune is far away Jupiter is the biggest
one from Earth planet
Alternative resources