Sunteți pe pagina 1din 19

 Faringele este situat în centrul complexului de organe din

cadrul ORL şi se întinde de la baza craniului pînă la


vertebra cervicală 6. Prin intermediul faringelui nasul
comunică cu laringele formînd tractul sau calea
respiratorie, iar cavitatea bucală unindu-se cu faringele şi
esofagul formează tubul (calea) digestivă. Faringele
anatomotopografic are raporturi strînse cu: nasul (prin
intermediul coanelor); - cu urechea mijlocie (prin
intermediul tubei auditive – Eustache); - cu gîtul (mai
ales cu pachetul vasculo-nervos: a.a. carotidă externă şi
internă, nervul vag şi vena jugulară internă); cu laringele,
cu cavitatea bucală. Iar prin reflexele: tonsilo-cardiac,
tonsilo-vascular, renal etc., influenţează asupra întregului
organism. Deci, dereglările faringelui condiţionează
apariţia şi dezvoltarea multor afecţiuni în alte organe şi
sisteme.
 Faringele este un organ musculofibros şi este
împărţit în trei porţiuni distinctive. Fiecare din
aceste părţi anatomo-topografice se deosebesc
una de alta prin particularităţile anatomo-clinice
cît şi prin faptul influenţării lor asupra altor
organe atît din vecinătate, cît şi de la distanţă.
Partea superioară a faringelui, care se numeşte
rinofaringe (epifaringe, nazofaringe, cavum) se
coboară de la baza craniului pînă la palatul
moale. Însemnătatea clinică a acestei porţiuni
constă în faptul că:
 Pe peretele postero-superior al ei se află o formaţiune
limfatică, numită vegetaţiile adenoide (amigdala
Luschka, amigdala rinofaringiană numărul 3), care dacă
se hipertrofiază provoacă diverse forme de otită medie.
Inflamaţia acestei formaţiuni se numeşte – adenoidită;
 Între adventiţia faringelui şi fascia prevertebrală se află
spaţiul retrofaringian, unde se găsesc doi ganglioni
limfatici Gillette şi ţesut celular lax. În acest spaţiu se
colorează limfa de la nivelul rinofaringelui şi al vălului
palatin. Acest spaţiu comunică cu mediastinul posterior.
Inflamaţia acestui ţesut formează flegmonul
retrofaringian, patologie foarte grea a copiilor. După
vărsta de 5-7 ani acest spaţiu se închide, dispare, se
atrofiază. Lateral de acest spaţiu se află două despărţituri
sagitale, care merg de la marginea faringelui la
aponeuroza prevertebrală şi care separă în felul acesta
spaţiul retrofaringian de cel laterofaringian
 Angiofibromul juvenil al pubertăţii masculine are loc de
plecare tot din rinofaringe;
 Pe peretele lateral al rinofaringelui la nivelul corzilor
cornetelor nazale inferioare se află formaţiuni limfatice
tubulare – Gerlach (Nr. 5-6), care înconjoară orificiul
rinofaringian al tubei auditive (Eustache). Acest fapt are o
mare importanţă în clinică, deoarece inflamaţia precum şi
hipertrofia acestora, ca şi hipertrofia amigdalei Luschka
duce la obstrucţia orificiului rinofaringian al tubei
auditive. Prin acest mecanism (ce duce la
impermiabilizarea tubei Eustache) se explică frecvenţa
înaltă a otitelor medii acute, cronice, exsudative şi
recidivante la copiii
La nivelul mucoasei rinofaringiene se află punga Rathke din
care rezultă hipofiza anterioară. Ultima în procesul de
dezvoltare se izolează de intestinul cefalic, însă rămîn cîteva
incluziuni epiteliale în mucoasa rinofaringeană, sub numele de
hipofiza faringeană, legată cu hipofiza anterioară prin tractul
cranio-faringean. Punga Rathke poate fi şi punctul de plecare a
tumorilor hipofizare cunoscute sub numele de cranio-
faringioame;
Acest nivel al faringelui este greu de examinat, fapt explicat
prin locul pe care îl ocupă rinofaringele, precum şi prin reflexul
de vomă şi alte incomodităţi. Deaceea se vor depista cu greu
tumorile nazofaringelui în stadiile timpurii de dezvoltare;
 Rinofaringele este oglinda urechii medii,
după starea rinofaringelui va fi şi starea
urechii medii, aspectul timpanului. Un
timpan retras, modificat fără alte
simptoame caracteristice ale otitelor
medii şi care nu cedează sub influenţa
tratamentului adecvat şi la timp aplicat
trebuie să-l pună pe medic în gardă şi să
efectuieze examenul rinofaringelui
(rinoscopia posterioară, rinofibroscopia,
radiografia, tomografia computerizată);
Epidimiologie
Rinofaringitele sunt extrem de frecvente la copii şi la copii
mici. Peste 200 de viruşi sunt responsabili de aceste
rinofaringite. Antibioticoterapia nu este justificată în caz de
complicaţii acute. Antibioticoterapia nu este eficace pentru
a preveni complicaţiile, şi nu este deci justificată în
rinofaringite ca tratament de primă intenţie.
 Definitie:
Rinofaringita este o infectie virala a rino-
faringelui, uneori complicandu-se cu o
infectie bacteriana. Este o afectiune foarte
frecventa la copil, din cauza hipertrofierii
vegetatiilor adenoide. Face parte dintr-un
proces normal de cladire a maturitatii
imunologice a copilului. In cazul a mai mult
de 10 episoade pe an, avem de-a face cu
recidive. Rinofaringita evolueaza in
decursul a 5 pana la 7 zile si presupune o
febra care poate trece de 38,5 grade
Celsius, la care se adauga o rinoree sau
tuse.
 Diferite aspecte glinice ale rinofaringitei
acute
 Rinofaringitele se asociază clinic cu rinoree,
obstrucţie nazală, febră, tusă, conjunctivită.
Examenul clinic arată o inflamaţie mai mult
sau mai puţin importantă a faringelui, o
rinoree anterioară şi sau posterioară care
poate fi seromucoasă, purulentă sau
mucopurulentă.
 Caracterul purulent a rinoreei şi febra nu
sunt sinonimele infecţiei bacteriene. Totuşi ,
obiectiv şi la examenul clinic este de a gasi
infectie sau complicaţie, , şi de a elimina o
afecţiune care poate fi responabilă de
aceleaşi simptome, mai ales la copii mai
puţin de 6 luni
 Factorii favorizanti:
S-a demonstrat ca atat colectivitatile cat si
concentratiile urbane favorizeaza aparitia
rinofaringitei si recidivele ei. Astfel, copii
tinuti la cresa, in efective mari, sunt mai
supusi riscului decat cei din cresele
familiale, ei insisi mai afectati de boala
decat cei aflati sub ingrijirea a unuia din
parinti. Importanta fratiei are rolul ei.
Factorii de mediu si, in mod deosebit,
poluarea favorizeaza aparitia bolii, ca si
tabagismul pasiv. Dar sunt si factori
individuali: carentele de fier, reflux gastro-
faringian, teren alergic, predispozitie la
contractarea bolii.
Rinofaringitele recidivante
Rinofaringitele sunt considerate recidivante daca survin de 6 ori
şi mai multe ori pe an. Scopul principal în rinofaringitele
recidivante vizează prevenirea complicaţiilor acestora.Lupta
contra tabagismului pasiv şi a altor factori de risc este una din
priorităţi în declanşarea rinofaringitelor
(refluxul gastro-esofagian,
predispoziţia alergică, , frecventarea colectivităţilor de grup,
corp strain intranazal,…)
Rinofaringitele repetate se
acompaniază la nivel local de
o stază de secreţii
nazosinuziene cu o drenare
scăzută a factorilor
exogeni,respectiv şi a celor
infecţioşi .
La nivel
regional,rinofaringitele sunt
responsabile de probleme
tubare,sinuziene,de
respiraţie,uscăciune bucală
Diagnostic
Diagnosticul rinofaringitelor acute se efectuează inaintea
unui deficit ventilator,cu formare de mucozităţi,rinolalie
fermă. Un diagnostic a rinofaringitelor cronice regăseşte
mai des un deficit ventilator minor, raluri, deficienţe în
somn,o rinoree,epistaxis, o dismorfie facilală, cu
hipertrofie cronică a vegetaţiilor adenoide,o dacriocistită,
complicaţii infecţioase locale. …
Tratament
Tratamentul rinofaringitelor acute se bazează în esenţă
pe un tratament simptomatic, cu spreyuri nazale ,
spreyuri faringiene,prescierea preparatelor anti
inflamatoare, medicamentelor ce fluidifică
secretul,aerozoloterapie
 Tratamentul:
Trebuie sa fie simplu, fiecare rinofaringita
necesitand un tratament in functie de simptome,
fara antibiotice, administrate la intamplare.
Tratamentul are la baza dezinfectarea rino-
faringelui de mai multe ori pe zi cu un ser
fiziologic sau cu un produs pe baza de apa de
mare. Putem folosi o batistuta (sau aspirarea pe
cale bucala); dupa varsta de 2 ani copilul trebuie
sa invete sa isi sufle singur nasul, evitand astfel
aspirarea pe nas, care favorizeaza aparitia otitelor
seroase.
Tratamentul impotriva febrei se face pe durata a 4
zile cu ajutorul medicamentelor antipiretice. In
anumite cazuri, va fi nevoie si de antibiotice, mai
ales pentru un teren fragil sau pentru complicatii
(otita acuta, sinuzita).
Sa nu uitam tratarea terenului - carentele de fier,
alergie, tratament antireflux.
Ablatia vegetatiilor, realizabila dupa varsta de un
an, se dovedeste uneori necesara, mai ales daca
exista otite frecvente.
 In concluzie , rinofaringita nu poate fi evitata,
fiind o etapa in constituire a mecanismelor de
aparare specifica impotriva diferitilor virusi
implicati in aceasta patologie a partii superioare a
aparatului respirator.
Vă mulţumesc pentru atenţie