TULBURĂRILE DE

GÂNDIRE

Disciplina Psihiatrie
Departamentul Neuroștiințe Clinice
Facultatea de Medicină UMF Carol Davila
 CUPRINS

• Definiție
• tulburări în ritmul gândirii
• tulburări în fluența gândirii
• tulburări ale conținutului gândirii: idei dominante,
obsesive, prevalente, delirante
• tulburări operaționale ale gândirii
 GÂNDIREA - DEFINIȚIE

• Gândirea - reprezintă funcția cea mai organizată

a psihismului, prin care se integrează și se
prelucrează informația privitoare la realitatea
exterioară și cea interioară
• Cu trecerea la un nivel calitativ superior al
cunoașterii: de la fenomenal, aleatoriu,
particular - la esențial, cauzal, general.
• Această prelucrare conduce:
- la cunoașterea indirectă și
- la posibilitatea construirii unor atitudini anticipative și
prospective
• Ca reflectare directă a gândirii, conduita umană se
desfășoară rațional și anticipativ, orice acțiune fiind
precedată de execuția ei mentală, de secvențializarea
etapelor, aprecierea urmărilor desfășurării ei.
• În mecanismele gândirii se integrează în permanență
afectivitatea, atitudinile emoționale, datele mnezice ca și
experiența anterioară
 TULBURĂRI ÎN RITMUL GÂNDIRII

• Accelerarea ritmului gândirii

• înlănțuire cu o extremă rapiditate a ideilor în care numărul
asociațiilor se multiplică, dar pierd în profunzime.
• evocările sunt exacerbate, dar sunt numeroase digresiuni,
care întrerup firul principal al discursului, iar tulburările de
atenție fac subiectul incapabil de a se concentra asupra unei
teme precise.

• Lentoarea ideativă
• scăderea numărului ideilor, a posibilităților lor de asociere,
evocări dificile, scăderea forței de reprezentare și a
imaginației.
 TULBURĂRI ÎN FLUENȚA GÂNDIRII

• Fadingul mintal
• descris ca o scădere progresivă a gândirii (Guiraud)
• se manifestă printr-o încetinire a ritmului verbal, ca şi cum
bolnavul ar fi detașat, un scurt interval, de ceea ce spune.

• Barajul ideativ (Kraepelin),

• se referă la oprirea ritmului ideativ.
 TULBURĂRI ALE CONTINUTULUI GÂNDIRII

• Ideile dominante - se detașează din contextul celorlalte

idei, impunându-se într-un moment dat gândirii
• Ideile obsesive - se impun gândirii, o asediază și o
invadează, recunoscute de subiect ca un fenomen parazit,
fiind contradictorii cu personalitatea individului. În
discrepanță cu valorile, credințele, educația persoanei.
Przența criticii asupra caracterului patologic al ideilor
• Ideile prevalente - idei care se impun gândirii, dar care nu
au intensitatea ideilor delirante
• reprezintă o gândire sau un grup de idei, care, ocupă primul loc în fața
tuturor celorlalte gânduri.
• Convingere relativă,la contraargumente conținutul poate fi
recunoscut ca necorespunzător realității
 TULBURĂRI ALE CONȚINUTULUI GÂNDIRII

• Ideile delirante sunt idei:

• în dezacord evident cu realitatea
• pacientul crede cu tărie în realitatea lor, sunt de neclintit
• sunt impenetrabile la argumentele logicii formale
• modifică trăirile, concepția despre lume și comportamentul
pacientului
 Idei delirante primare și
secundare
• Delir primar: - dispoziție delirantă

- percepții delirante

- idei delirante
• Idei delirante secundare – modificărilor perceptuale

- modificărilor dispoziției

- tulburărilor de memorie
 TIPUL DE IDEE CONȚINUT PSIHOPATOLOGIC
DELIRANTĂ

Idei de persecuţie pacientul este convins că suferă prejudicii

morale, materiale sau fizice, simțind lumea
ca fiindu-i ostilă
Idei delirante cu raportarea imaginară a unor situații
conţinut depresiv- nefavorabile reale la acțiunile sau trăirile
(vinovăţie, ruina, bolnavului, negarea capacitaților
autoacuzare) intelectuale și fizice, a posibilităților
materiale proprii
TIPUL DE IDEE CONȚINUT PSIHOPATOLOGIC
DELIRANTĂ

Idei convingeri privind existența unei boli incurabile,

hipocondriace cu gravitate deosebită, de care subiectul ar
suferi, în dezacord cu starea de sănătate

Idei de gelozie legate de infidelitate, a cărei victimă ar fi

şi subiectul
erotomanice
TIPUL DE IDEE
DELIRANTĂ CONȚINUT PSIHOPATOLOGIC

Idei de filiație convingerea pacientului că nu aparține familiei sale, ci ar

descinde dintr-o familie mult superioară sau chiar ar avea
descendentă divină

Idei delirante idei legate de capacitățile deosebite ale subiectului, de

(invenţie, omnipotență lui creatoare, în domeniul științific, socio-
reformă, politic sau religios
mistice)
Ideile idei legate de calitățile deosebite fizice, spirituale pe care
de grandoare subiectul le-ar avea sau de bunurile materiale și situația
socială pe care le-ar poseda
 TIPUL DE
IDEE CONȚINUT PSIHOPATOLOGIC
DELIRANTĂ
Ideile subiectul interpretează situații reale ca fiind
de relație legate de persoana sa

Ideile convingerea subiectului ca se află sub

de influență influența acțiunii unor forțe xenopatice
(exterioare).
Idei preocuparea subiectului de a elucida
metafizice / probleme ca metempshihoza, cosmogonia,
cosmogonic biogeneza etc
e
 TULBURĂRI OPERAȚIONALE ALE GÂNDIRII

• Pasagere şi reversibile
• scăderea, în grade variabile, a randamentului și eficacității
operaționale a gândirii, a capacitații de creație și se întâlnesc în
stari reactive, surmenaj, posttraumatic, în infecții, intoxicații
• Permanente
• Staţionare (nedezvoltarea gândirii) = incapacitatea
gândirii subiectului de a atinge anumite nivele
operaţionale, de la cele mai complexe (abstractizare și
generalizare) până la cele elementare (limbajul articulat,
capacitatea de autoingrijire)

• Progresive (demențele) = scăderi progresive și globale

ale întregii vieți psihice, afectând în primul rând gândirea,
iar în cadrul acesteia capacitatea de generalizare și de
abstractizare
 TULBURĂRILE
COMUNICĂRII

Catedra Psihiatrie Facultatea de Medicină

UMF Carol Davila
 Cuprins
• definiții
• Tulburările ritmului verbal
• Intonația
• Tulburările semanticii și sintaxei
• tulburări ale expresiei grafice
• tulburări ale morfologiei scrisului
• tulburări ale comunicării non-verbale (ținuta, mimica,
gestica)
 DEFINIȚII
• Schimburile de informație dintre două elemente (definiția cibernetică
a comunicării) se bazează, în cadrul comunicării interumane, pe
ansamblul specific de procese psihomotorii în care canalul principal
este cel verbal, la care se adaugă canalele non-verbale
• Codurile folosite în transferul de informații sunt standardizate
sociocultural și condiționate biologic de integritatea receptorilor și
emițătorilor.
• Prezenţa limbajului ca modalitate de comunicare verbală dă
specificitate intercomunicării umane, oferindu-i o polivalentă
semnificativă infinită
• Comunicarea non-verbală se realizează prin utilizarea unor mijloace
cu funcție de semnalizare – ținută, mimică, atitudine, care
completează sau „înlocuiesc” uneori limbajul,
• cel mai adesea are o funcție de complementaritate față de limbajul
Tulburarea de debit Conţinut psihopatologic Circumstanţe
verbal de apariţie
Hiperactivitatea fluxul de cuvinte este crescut -normal
verbală simplă -tulburări de personalitate
(bavardajul)
Creșterea ritmului și debitului verbal -manie (tulburare bipolară),
Logoreea
-tulburarea delirantă
Vorbirea are un aspect ezitant și -persoanele timide
Hipoactivitatea
monoton -tulburarea de personalitate de tip
simplă
obsesiv-compulsiv
absolut absența vorbirii legată de un -tulburarea de personalitate de tip
factor afectiv, fără a se datora unei histrionic și stările reactive,
leziuni a centrilor sau organelor -schizofrenia catatonică,
Inactivitatea vorbirii. -stuporul din depresia severă,
totală- -stările confuzionale
mutismul mutismul relativ expresia verbală
este redusă, cu păstrarea expresiei stări confuzionale
mimice, gestuale și a limbajului scris tulburări delirante

mutism deliberat, voluntar Tulb. delirantă, tulburarea de

Inactivitatea totală personalitate histrionică, schizoida,
– mutacismul retard mintal, simulare
 Tulburările Conţinut Circumstanţe
ritmului verbal psihopatologic de apariţie
Tahifemia accelerarea ritmului -insomnie
limbajului -stări de agitație

Bradifemia încetinirea ritmului -depresie

limbajului -demențe
-retard mintal
-epilepsie
Ritmul neregulat - Schizofrenie
- baraj verbal - tulburări nevrotice si
(discontinuitat de neurodezvoltar
e
corespunzătoa
re barajului
ideativ),
balbism
 Intonaţia
• Intensitatea vorbirii

- vorbirea cu voce tare, exclamațiile, vorbirea cu strigăte (agitație, tulb.

delirantă, hipomanie, manie)

- vorbirea șoptită (depresie, tulb. personalitate histrionică)

• Coloratura vorbirii se concretizează prin vorbire monotonă (depresie),

afectată, puerilă, manieristă (schizofrenie).

• Tulburările fonetice - reprezentate de balbism, rotacism, rinolalie.

• In afecțiuni neurologice: boală Parkinson, boală Wilson, coree
• In afecțiuni psihice: tulb. personalitate histrionică, tulburări anxioase,
schizofrenie, demențe
 Tulburările semanticii si sintaxei
• Paralogismul este un cuvânt normal, dar utilizat în sens diferit
de cel uzual.
• Neologismul este un cuvânt nou, creat prin mecanismele
obișnuite de formare a cuvintelor noi: (compoziția simplă,
contaminare, fuziune a unor fragmente de cuvinte).
• Embololalia este inserția într-un discurs normal a unuia sau
mai multor cuvinte străine frazei, care revin periodic.
• Agramatismul (Küssmaul) este limbajul lipsit de articole,
conjuncții, prepoziții, redus la un schelet de „stil telegrafic”.
• Paragramatismul (Bleuler) constă în expresii bizare și
neoformații verbale, plecând de la rădăcini corecte.
• Elipsa sintactică: suprimarea unor cuvinte sau a prepozițiilor care ar
da sens frazei, ale cărei elemente principale rămân incluse în
structura ei.
• Onomatonomia: repetarea obsedantă a unuia sau a mai multor
cuvinte, în general grosolane.
• Asintaxia: limbajul lipsit total de structura gramaticală, constând
dintr-o succesiune de cuvinte care își pastrează însă semnificația.
• Stereotipiile verbale: repetarea uniformă de cuvinte izolate sau
grupate invariabil cu un caracter ritmat, regulat, monoton.
• Ecolalia: repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei asociată cu
reproducerea intonației.
• Psitacismul: vorbirea total lipsită de sens, „de papagal”.
• Verbigerația: debitarea automată de cuvinte fără
legatură, fragmente de fraze sau fraze întregi nelegate
între ele, cu deformarea sintaxei, cu neologisme ce fac
limbajul incomprehensibil.
• Toate aceste tulburări izolate sau grupate se întalnesc în:
• schizofrenie
• tulburare delirantă
• afazii
• demențe
 Tulburări ale expresiei grafice

• Hiperactivitatea (graforeea): nevoia irezistibilă de a scrie

• se manifestă simultan cu logoreea (uneori ele pot fi disociate)
• Apare in manie (pacienții scriu pe coli, fețe de mese, pereți),
în schizofrenie; în tulburarea delirantă, în diferite tulburări de
personalitate.
• Intoxicaţia cu cuvant - reprezintă o variantă particulară de
graforee, intalnită în demențe, în schizofrenia dezorganizată
(hebefrenia)
• Inactivitatea (refuzul scrisului): în general asociată mutismului,
dar există uneori o disociație între acestea, subiectul refuzând
să vorbească, dar acceptând să scrie
 Tulburări ale morfologiei scrisului

• Tulburări ale caligrafiei: micrografii, macrografii,

manierisme, stereotipii
• Tulburări ale dispunerii textului în pagină: scris in cerc, în
pătrat, adnotări bizare
• Policromatografia: subiecții scriu folosind mai multe culori
atunci când nu este cazul
• Tulburări semantice ale expresiei grafice: neografismele,
paragrafismele, embolografia, schizografia, pseudografia,
ermetismul (semne cabalistice, simbolice), grifonajul (scrisul
este transformat intr-o mazgalitură).
 Tulburări ale comunicării non-verbale

Comunicarea non-verbală include:

• Ținuta
• Mimica/Privirea
• Gestica
• Atitudinea
 ȚINUTA
Se referă la aspectul exterior: îmbracamintea, pieptănătura,
atitudinea subiectului
• semnifică gradul de aderență al acestuia la regulile de
conveniență socială
• ar trebui să se coreleze cu vârsta, sexul biologic, necesitățile
sociale, circumstanțele de moment.
•Ținuta dezordonată: retard mintal, demențe, stări confuzionale,
schizofrenie, manie
• Pierderea aptitudinilor de autoîngrijire elementară oferă un
aspect particular - gatismul (demențe, retard mintal)
•Ținuta excentrică (detalii bizare): schizofrenie, tulburarea
delirantă, manie
 MIMICA

Reprezintă un tip de comunicare non-verbală folosind

drept suport expresia facială și modificările acesteia
având o importantă determinare socio-culturală si
etnică
• Hipermimiile: manie, tulburare delirantă
• Hipomimiile: sindromul catatonic din schizofrenie sau
din depresie, retard mintal
• Paramimiile sunt reprezentate de disocieri dintre
limbaj și expresia mimică
• Sunt specifice schizofreniei și pot imbrăca aspectul surâsului
schizofren, prostratiei, furtunilor mimice, incoerenței mimice,
mimicii impulsionale, manierismelor și stereotipiilor.
 GESTICA

Este compusă din ansamblul mișcărilor voluntare sau

involuntare cu funcţie de expresie, simbolizare, conduite
cu o anumită semnificație.
• Ticurile sunt gesturi scurte, repetate involuntar, fără
necesitate obiectivă,
• interesează grupe musculare în legatură funcțională,
• reproduc în general o miscare reflexă sau un gest cu
funcție precisă în condiții normale
• absența oricărei cauze organice
• prezintă o mare varietate clinică de la miscări simple
(clipit, tuse, ridicări de umăr etc.) până la acte cu un
grad mai mare de complexitate
Ticurile sunt amplificate de anxietate,
emoții, stări conflictuale și diminuă
atunci când subiectul este liniștit.
• Apar în: tulburări de anxietate, în special
tulburări obsesiv-compulsive, la tulburările
de personalitate de tip obsesiv-compulsiv
• Manierismul este reprezentat de mișcări
parazitare care accentuează inutil expresivitatea
gesticii, dându-i o configurație artificială
• Apare în: simulare, schizofrenie, tulburare de
personalitate de tip histrionic
• Bizareriile gestuale reprezintă o formă exagerată
a manierismului, gestualitatea fiind încarcată de
o simbolistică din ce în ce mai incomprehensibilă
• Negativismul: rezistența subiectului la orice
solicitare exterioară, refuzul stabilirii
comunicării.
• Apare în: schizofrenie, retard mintal, stările
confuzionale, depresie.
• Stereotipiile: conduite repetitive, atitudinale sau
gestuale, mereu identice, cu caracter mai mult sau
mai puțin simbolic si deci cu un grad mai mic de
inteligibilitate.
• poate exista un sens inițial al expresiei motorii,
deoarece actele au o logică în sine dar aceasta este
inadecvată momentului actual.
• Apar în: schizofrenie, retard mintal, demențe
• fac parte din grupul parakineziilor, exprimând
deci disocierea intrapsihică, ambivalența și
pierderea unității persoanei și vieții sale psihice
• Perseverarea: persistența anumitor atitudini
și gesturi care se repetă, când nu mai sunt
justificate de o situație sau de o comandă

Apar în: demențe, retard mintal, schizofrenie