Un copil cu autism nu e niciodată

singur !
„ Dacă un copil nu poate învăța în felul în care
îi predăm, atunci trebuie să-i predăm în felul în
care el poate învăța.”
Ivar Lovaas
 Autism
●
Etimologic vorbind provine din grecescul
"AUTOS", care înseamnă "pentru sine însuși"
●
Termenul a fost introdus de către Eugen Bleuler
în 1911, în lucrarea "Grupa schizofrenicilor"
●
Autismul- o stare patologică caracterizată prin
scăderea capacității de a interacționa pe plan
social și de a comunica, de comportament
stereotip și repetitiv, cu simptome ce se manifestă
de obicei înaintea vârstei de 3 ani.
●
Autismul este o afecţiune considerată drept una dintre cele mai
frecvente tulburări ale copilăriei, mai frecventă decât cancerul,
diabetul şi sindromul Down. Statisticile internaţionale ne arată că 1
din 68 de copii suferă de autism, iar datele înregistrate în ultimii ani
indică o creştere continuă a numărului acestora.
●
Este o tulburare de origine neurobiologică ce afectează copilul
până la vârstă de 3 ani, până la această vârstă deficienţele sunt
evidente şi poate fi stabilit un diagnostic. Autismul implică toate
palierele de dezvoltare, cognitiv, comportamental, motricitate
grosieră, motricitate fină, practic sunt afectate toate laturile care
privesc dezvoltarea normală a unui copil.
●
Autismul nu este o boală, ci o tulburare de comportament, din acest
motiv diagnosticul nu poate fi pus prin analize de sânge, analize
ADN sau alte investigaţii clinice. Singurul mod prin care un medic
psihiatru în pediatrie pune diagnosticul de autism este prin
analizarea comportamentului copilului. De aceea, implicarea
părintelui este esenţială, pentru că el trebuie să observe primul dacă
apare ceva anormal în dezvoltarea celui mic.
 CARACTERISTICI
●
deteriorare semnificativă în utilizarea
comportamentelor nonverbale (ex.: privitul în faţă,
expresia facială, posturile şi gesturile corporale);
●
o incapacitate de realizare a jocului spontan variat
sau a jocului imitativ social; jocul imaginativ fiind adesea
absent sau deteriorat;
●
o gamă restrânsă considerabil de interese şi sunt
adesea preocupaţi de chestiuni mărunte (ex.: date,
numere de telefon, etc.);
●
anomalii de postură (ex.: mersul pe poante, mişcări ale
mâinilor şi posturi corporale bizare), o preocupare pentru
diferite părţi ale obiectelor (ex.:butoni, părţi ale corpului,
etc.) și poate exista o fascinaţie pentru mişcare;
●
o deficiență atât a aptitudinilor verbale, cât şi a celor
nonverbale;
●
structurile gramaticale sunt insuficient dezvoltate şi
includ uzul repetitiv şi stereotip al limbajului (de
exemplu: repetarea de cuvinte sau propoziţiuni indiferent
de sens; repetarea de versuri ori de reclame comerciale);
o dificultate/incapacitate în a stabili relaţii cu ceilalți;
●

●
o lipsă de reciprocitate emoţională sau socială (de
exemplu: nu participă în mod activ la jocuri sociale
simple, preferă activităţile solitare).
Prevalență:
●
estimările privind incidența cazurilor de copii cu
tulburări din spectrul autist variază foarte mult, de
la o rată medie de 5 cazuri la 10.000 de indivizi,
până la o rată medie de 1 caz la 68 de indivizi;
●
rata tulburării este de patru, cinci ori mai mare la
băieţi decât la fete.
Pattern familial:
●

●
risc crescut de tulburare autistă printre fraţii
indivizilor cu această tulburare, aproximativ 5%
dintre fraţi prezentând condiţia.
 ETIOLOGIE
●
simptomele tulburărilor din spectrul autismului
variază destul de mult de la un individ la altul;
autismul este declanşat de combinaţia dintre mai
●

mulţi factori;
●
cauzele care duc la apariţia tulburării autiste nu
sunt clar definite:
- factorilor genetici
●

- factorii de mediu
●
 Factori genetici Factori de mediu(natural și
social)

studiile pe gemeni, care arată că infecţiile virale

gemenii monozigoţi au cu 60% mai tulburările autoimune
multe şanse să fie ambii diagnosticaţi cu
autism decât gemenii dizigoţi

în ceea ce priveşte diagnosticarea cu autism expunerea la poluanți, pesticide, etc.

mai prevalentă în rândul unele infecţii materne în timpul sarcinii
băieţilor, au constatat că gena NRXN3,
considerată ca având o influență în autism,
este mai puțin frecventă la femei decât la
bărbați

deficit nutrițional în prima parte a mediu social/familial

sarcinii şi lipsa de acid folic; instabil, conflictual, insecurizant
vârsta înaintată a părinţilor;
naşterea prematură; mediu de dezvoltare deficitar în primii ani de
greutate scăzută la naştere; viață
Semnale de alarmă pentru părinţi
●

●
Primele semne care pot indica o Tulburare de Spectru Autist sunt
vizibile încă din perioada în care copilul este sugar. Nu îşi caută mama
cu privirea, nu se uită după obiectele care se mişcă, nu arată cu degetul,
nu răspunde cu zâmbet la zâmbet, nu gângureşte, nu răspunde la
sunetele scoase de adulţi, nu reacţionează la expresiile faciale ale celor
din jur, nu râde şi nu-şi manifestă bucuria, nu rosteşte niciun cuvânt,
toate acestea pot reprezenta indicii ale unei tulburări.
●
Există însă şi situaţii în care copilul se dezvoltă normal până la vârsta de
2 ani, are toate abilităţile necesare vârstei sale, adică merge, vorbeşte,
interacţionează firesc, iar brusc, în jurul vârstei de 2 ani, îşi pierde toate
aceste achiziţii.
Diagnosticare Precoce
●

●
Interventia timpurie este cheia obtinerii unor rezultate optime pentru
copiii cu autism. Oamenii de stiinta au demonstrat ca perioada maxima
de dezvoltare a creierului uman se afla undeva intre varsta de 0 si 3 ani,
fapt ce sugereaza intr-un mod cat se poate de evident ca perioada in
care trebuie sa se inceapa interventia terapeutica trebuie sa se gaseasca
undeva in acest interval.
 REPERE DE DIAGNOSTICARE PRECOCE A
AUTISMULUI:
Este în cea mai mare perioadă a timpului anxios şi speriat;
●

Îşi acoperă urechile cu mâinile atunci când se aud anumite zgomete;

●

Uneori este autoagresiv sau agresiv cu cei din jur;

●

Uneori manifestă teamă nejustificată;

●

Nu manifestă nevoia de afecţiune;

●

Are reacţii anormale faţă de stimuli normali;

●

●
Când este dus într-un loc necunoscut nu manifestă interes pentru
explorarea mediului;
Are probleme de alimentaţie sau de somn;
●

●
Manifestă aversiune faţă de schimbări şi se manifestă prin crize de
plâns;
●
Are anumite reacţii corporale repetitive cum ar fi bătutul din palme
sau legănatul;
Nu reacţionează la anumite tonalităţi ale vocii;
●

Uneori aveţi impresia că nu aude atunci când vorbiţi cu el;

●

Nu imită expresiile faciale sau gestuale;

●

Lipseşte comunicarea non-verbală;

●

Nu încearcă să vă atragă în activităţile lui;

●

Nu se uită la lucrurile pe care le priviţi şi dumneavoastră;

●

Nu priveşte spre un obiect pe care îl indicaţi;

●

Nu răspunde atunci când este strigat pe nume;

●

Nu imită ceea ce faceţi;

●

Îşi fixează privirea spre un punct fix şi o menţine mai mult de 1 minut;
●

Nu răspunde la instrucţiuni simple (hai la mama, vino la mine);

●

Nu vă aduce obiectele indicate de dumneavostră;

●

●
Are comportamente repetitive faţă de anumite obiecte (exemplu:
învârte roţile de la maşinuţe foarte mult timp);
●
Nu urmăreşte cu privirea persoanele sau obiectele care se mişcă în
câmpul lui vizual;
●
Are o hipersensibilitate la sunete, unele dintre ele provocând crize de
plâns şi nimic din ceea ce faceţi nu îl calmează;
●
Începe să plângă fără un motiv pe care să-l puteţi depista, iar aceste
episoade de plâns durează o perioada îndelungată;
Este dificil de calmat atunci când plânge;
●

●
Evită de cele mai multe ori contactul vizual atât cu dumneavostră cât şi
cu ceilalţi;
Nu întinde mâinile atunci când vreţi să îl luaţi în braţe;
●

Zâmbeşte foarte rar sau deloc;

●

Nu reacţionează atunci când îi acordaţi atenţie;

●

Adopta posturi bizare;

●

Nu îi place să fie atins sau luat în braţe;

●

Uneori pare insensibil la durere;

●

A încetat să mai folosească anumite cuvinte pe care înainte le folosea.

●
●
Copilul nu răspunde la solicitările adultului (decât când "vrea") şi
pare că nu aude sau nu înţelege ceea ce i se cere;
●
Copilul protestează în momentul în care i se cere ceva şi se insistă
pentru primirea unui răspuns;
●
Jocul îi este marcat de un caracter stereotip (foloseşte obiectele
sau jucăriile mereu în acelaşi fel, de exemplu: le închide/deschide,
bate cu obiectele în anumite locuri, le învârte etc)
●
Copilul nu foloseşte obiectele în scopul lor uzual (le linge, scutură,
plimbă sticle pe care le umple şi le goleşte etc);
Prezintă probleme de alimentaţie şi probleme ale somnului;
●

Nu doreşte să folosească cuvinte cu sens de comunicare;

●

Merge pe vârfuri;
●

●
Ecolalia (repetarea la nesfârşit a unor sunete, cuvinte, reclame tv
etc);
●
Poate să nu observe când pleacă şi când vine părintele de la
serviciu.
 TIPURI DE INTERVEŢIE
●
Tratamentul psiho-farmacologic pentru
ameliorarea problemelor comportamentale și
emoționale, a depresiei, anxietăţii, hiperactivităţii
şi a comportamentelor obsesiv-compulsive;
●
Intervenţia educaţională specifică;
Terapia comportamentală;
●

Logopedia;
●

●
Terapia ocupaţională şi fizioterapia îmbunătăţirea
deficienţelor de coordonare şi a abilităţilor motorii;
 METODE DE INTERVENŢIE
●
ABA (Applied Behavioral Analysis) care se bazează pe principiul
recompenselor, are rezultate foarte bune la copiii cu capacitate mare de
imitare;
●
TEACCH (Tratament and Education of Autistic and Related Comunication -
Handicapped Children) este un program care foloseşte tehnici şi metode
variate, de înlocuire a comportamentelor incorecte cu cele corecte;
●
PECS (Picture Exchange Comunication System) este o metodă care
foloseşte pictograme (cartonaşe desenate) pentru ca un copil fără un limbaj
dezvoltat conform vârstei să poată realiza un dialog minimal;
●
Terapia Mifne are la bază teoria ataşamentului, scopul principal fiind de a
ajuta copilul autist sa aibă percepţie de sine, să înveţe să comunice şi să
înţeleagă ce se întâmplă în jurul lui. Tratamentul este unul intensiv, copilul
este însoţit de toţi membrii familiei lui, care participă împreună cu el la
terapie. Fiecare familie are un program terapeutic individual, conceptul de
bază al metodei fiind vizualizarea familiei ca un nucleu.
●
Terapia 3C, terapia RDI - Relationship Development Intervention, terapia
Floortime – DIR, Pogramul Son-Rise, terapia More Than Words, etc.
 ABA (Applied Behavioral Analysis)

●
Sunt întărite abilitățile copilului de a urmări și
imita adultul
Este corectat limbajul receptiv și expresiv;
●

●
Această terapie durează aproximativ 15-40 ore
pe săptămână, timp de mai multe luni sau ani;
●
Terapeuții încearcă să îi socializeze, să-i
integreze pe acești copii în comunitate și în
școală.
 Metoda Lovaas
Durează 40 de ore pe săptămână timp de 2 ani;
●

●
Trebuie aplicată intensiv, în toate mediile înconjurătoare de
viață ale copilului;
Învățarea începe cu predarea potrivirii și imitării;
●

●
Programul pentru limbajul receptiv: identificarea receptivă a
obiectelor; identificarea receptivă a
comportamentelor(mersul, mâncatul, zâmbitul); imitarea
verbală; denumirea expresivă a obiectelor și denumirea
expresivă a comportamentelor;
Abilități de joc
●

Meserii și arte
●

Învățarea formelor, culorilor și mărimilor.

●
 TEACCH
●
Trainingul este efectuat în medii înconjurătoare
diferite;
●
Stă la baza învățării structurale- îmbunătățește
participarea și independența copilului autist
Are dezavantaje:
●

-Eficiența, încă nu a fost studiată suficient

●

●
-Școlarizarea copiilor, care se face în clase
speciale- riscul de izolare.
 Importanța terapiei în autism
●
Tulburarea de spectru autist poate să apară în orice familie,
indiferent de rasă, etnie, zonă geografică sau nivel de
educaţie. Nu se poate vindeca, dar cu intervenţie timpurie
intensivă, până la 50% dintre copiii cu autism pot duce o
viaţă independentă.
●
Prin terapie, copilul învaţă, într-un mod structurat, cum să
vorbească, cum să se comporte, cum să fie independent.
Fără terapie simptomele autismului se agravează în timp. De
aceea neintegrarea copilului diagnosticat într-un program
individualizat de terapie specifică îl privează de toate aceste
achiziţii, acest copil riscând să se transforme, în final, într-un
adult neintegrat şi de cele mai multe ori, instituţionalizat.
 Integrarea și incluziunea
elevilor cu tulburări din spectrul autist
SUGESTII DE LUCRU
●
elaboraţi un sistem vizual de evaluare care să
aprecieze progresul lui;
●
ajutaţi elevul să vorbească despre sentimentele
de disconfort;
sporiţi treptat numărul de sarcini ce le va executa;
●

împărţiţi sarcinile mari în sarcini mici;

●

●
recompensaţi elevul după fiecare activitate pe
care o face;
oferiţi sarcini concrete, clare de lucru;
●
puneți accent pe punctele forte ale copilului;
●

●
fiți calmi, pozitivi și serviți ca model de comportament pentru
elevul cu autism, precum și pentru ceilalți elevi din clasă
(modul de a saluta, de a cere, etc.)
●
fiți conștienți de problemele de comunicare și sociale care ar
putea să facă dificilă conversația cu un elev cu autism. Fiți
pregătiți să așteptați mai mult pentru a primi un răspuns, fie că
este vorba de un răspuns verbal sau sub forma unei acțiuni;
●
oferiti indicații cu verbe la modul pozitiv și minimalizați
folosirea lui „nu” și „stop”. De exemplu: „Te rog, rămâi pe
trotuar” poate fi mai eficient decât „Nu călca pe iarbă” pentru
un elev care s-ar putea să nu audă „nu-ul” sau pentru un elev
care nu e sigur că a înțeles care este partea pe care poate să
meargă;
●
promovați un mediu primitor și oferiți oportunități pentru elevul
vostru (și pentru ceilalți) de a-și dezvota abilitățile de interacțiune
socială și de învățare extinsă;
●
predați și formați în rândul elevilor atitudini și comportamente de
înțelegere, acceptare și incluziune;
●
stabiliți rutine clare și obiceiuri care să sprijine activitățile regulate și
tranzițiile. Informați elevul de schimbările în rutină, componența
personalului, etc;
●
fiţi atenți la problemele senzoriale ale elevilor din clasa voastră (de
exemplu, zgomote supra-stimulante și copleșitoare);
●
puneți la dispoziție reguli scrise, dar și convenții „nescrise”, dacă e
nevoie. Folosiți povești care au un caracter social pentru a-l ajuta pe
elev să înțeleagă o regulă sau o așteptare, deoarece elevii cu
autism adesea se conformează mai bine dacă înțeleg de ce există o
regulă (de exemplu, este important să facă liniște – fără zgomot și
fără vorbit – în timp ce profesorul vorbește. Dacă fac gălăgie, elevii
nu-l vor mai putea auzi pe profesor);
●
folosiți lauda descriptivă pentru a construi
comportamentele dorite (de exemplu „Îmi place că
duci gunoiul la coșul de gunoi!”);
●
luați în considerare diferite forme de sprijin pentru
prezentările în clasă (de exemplu, planșe cu
semne, sprijn vizual sau o prezentare power point
pentru copilul cu slabe abilități de limbaj expresiv);
învățați elevul tehnici de relaxare;
●

●
colaborați cu personalul din învățământul special
al elevului pentru a vă furniza instrumente de
organizare și abilități de predare și studiu direct
(luarea de notițe, managementul timpului etc.).