Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea: TRANSFRONTALIERĂ
Domeniul: Economie și afaceri internaționale
MASTER: Administrarea afacerilor internaționale euroregionale
TEMA: securitatea economica a republicii moldova
Obiectul de studiu: Sistemul comercial internațonal
 După obţinerea independenţei în 1991, Republica Moldova a suferit una din cele mai mari
şi îndelungate pierderi a capacităţii de producţie dintre ţările cu economie în tranziţie. Criza,
asociată cu un declin drastic în industrie şi agricultură, a durat pe parcursul anilor 1990 şi a
avut drept consecinţă exodul populaţiei de vârstă activă. La începutul anilor 2000 a avut loc
o redresare a economiei, care s-a menţinut de-a lungul deceniului, fi ind alimentată, în mare
parte, de remitenţele şi serviciile migranţilor. Economia ţării s-a dovedit a fi rezistentă şi la
criza mondială recentă, deşi volumul producţiei rămâne sub nivelul atestat în perioada
de până la independenţă.
 Republica Moldova străbate în prezent o zona gri de insecuritate,
caracterizată de efectele atât ale unei amânate aderări la UE cât şi ale unei
adoptări din ce în ce mai profunde a reglementarilor comunitare. Interesant
este că, dacă pentru ecologic,
politic şi chiar societal optează pentru termenul de securitate, cînd vine vorba
de economic îi ataşează noţiunea de insecuritate. Gradul înalt de
interdependenţă economică permite utilizarea eficace a instrumentului
economic ca armă – sancţiunile şi pune intr-o lumină noua instabilitatea şi
propagarea ei. Discuţia despre intervenţia acestor organisme în decizia
economică suverană naţională impune o diferenţiere între relaţiile cu Fondul
Monetar Internaţional şi Banca Mondială şi cele cu Uniunea Europeană.
Integrarea europeană este un proces care merge profund în structura
societăţii, conţinutul sau nefiind exclusiv economic. Negocierile privind
aderarea sunt mai mult decât negocierea unui împrumut rambursabil cu
Banca Mondială şi FMI, care, la rîndul său, este mai mult decât negocierea
obţinerii unui împrumut de la o bancă comercială.
 Securitatea economică este un concept puţin agreat de adepţii neo-liberalismului
economic. Acest curent serveşte ca bază ideologică pentru politicile economice
implementate în multe ţări dezvoltate şi pentru recomandările făcute
guvernelor din ţările subdezvoltate de către instituţiile financiare internaţionale.
Securitatea economică nu se înscrie în acest mainstream al gândirii economice
contemporane. Cauza fundamentală este că monitorizarea şi asigurarea
securităţii economice implică acţiuni de prevenire, interdicţie sau penalizare din
partea guvernului şi care sunt orientate asupra diferitor „obiecte” ce pot
submina securitatea. Evident, această necesitate nu poate fi văzută cu ochi buni de cei
care recomandă retragerea statului din jocul forţelor de piaţă şi
asumarea de către acesta a rolului de arbitru în acest
joc.
 Frontal sau indirect, la o scară largă sau la una redusă şi Moldova se va confrunta cu
aceste noi riscuri. Acestea vor impune gândirea unei strategii de asigurare a securităţii
economice, strategie care în prezent lipseşte. Strategia dată trebuie să permită
atenuarea actualelor vulnerabilităţi economice ale Moldovei, care în prezent derivă din:

a. costurile sociale şi economice majore antrenate de activităţile economice,

b. structura perimată a comerţului extern şi dependenţele comerciale pe care le
determină,
c. presiunile economice şi politice care pot fi proiectate asupra Republicii
Moldova prin intermediul investiţiilor străine, dar şi deficitul investiţiilor străine
directe,
d. securitatea energetică, e. riscul de penurie cantitativă şi calitativă a resurselor
umane ca urmare a crizei demografice şi a emigrării forţei de muncă.
 Securitatea economică a Republicii Moldova poatefi asigurată soluţionând
următoarele probleme
majore:

1. Criza demografică;
2. Securitatea energetică;
3. Investiţiile străine directe în
economia naţională;
4. Asigurarea unei balanţe comerciale;
5. Înlăturarea invaziunilor;
6. Nimicirea corupţiei.
Destul de frecvent poate fi auzit argumentul suprapopulării Republicii Moldova
ca
explicaţie a exodului masiv al populaţiei, a veniturilor mici pe cap de locuitor, a
şomajului rampant şi a altor probleme social-economice cu care ne confruntăm.
Argumentul are dreptul la existenţă, dar el trebuie nuanţat. După cum este, într-
o serie de ţări europene densitatea populaţiei este comparabilă sau chiar mai
mare decât a Moldovei.
Moldova nu dispune de resurse naturale care, la actualul nivel de dezvoltare a
tehnologiilor energetice, iar permite să-şi asigure integral sau într-o proporţie
semnificativă necesităţile sale de consum. În prezent principalul combustibil
folosit în Republica Moldova este gazul natural (care acoperă 80% din
necesităţile sectorului energetic) şi care este importat practic integral din Rusia.
Această situaţie nu se va schimba în viitorul previzibil, de aceea, orice strategie de
securitate energetică trebuie să pornească de la premisa că purtătorii primari de
energie oricum vor trebui să fie importaţi şi că Rusia va rămâne încă ceva timp
principalul furnizor de gaz natural. Energia importată din Rusia este unul din cei doi
principali factori (exporturile spre Rusia sunt al doilea factor) care ancorează
Moldova adânc într-o situaţie de dependenţă unilaterală faţă de uriaşul estic.
 În prezent Amenințarile economice (pericol) –presupun existența și acțiunea a forțelor si
factorilor reali sau potențiali care pot fi destabilizatori în raport cu individul, sistemul social
sau natural, provocând pagube pentru ei, perturbarea sau distrugerea lor totală.
Ele se pot manifesta prin mai multe forme, de exemplu: intenții și acțiuni ostile ale unor
subiecți împotriva altor; amenințări activității vitale ale omului din cauza consecințelor
unor greșeli, erori de calcul, acțiuni iresponsabile; riscuri, provocări, dezastre naturale, etc.
Pe de o parte, amenințarile pot afecta interesele economice provocînd schimbarea și
modificarea lor în condițiile schimbătoare ale vieții sociale. Aceste amenințări au un impact
grav asupra schimbării de interese economice, constituirea de noi priorități și obiective.
Pe de altă parte, interesele economice ajustate afectează economia națională, structurile și
autoritățile publice din punct de vedere a adoptării de către ei a deciziilor eficiente pentru a
 Pe de o parte, amenințarile pot afecta interesele economice provocînd schimbarea și

modificarea lor în condițiile schimbătoare ale vieții sociale.

Aceste amenințări au un impact grav asupra schimbării de interese economice,

constituirea de noi priorități și obiective.

Pe de altă parte, interesele economice ajustate afectează economia națională, structurile și

autoritățile publice din punct de vedere a adoptării de către ei a deciziilor eficiente pentru

a proteja interesele economice ale societății și individului.

Dacă deciziile luate la toate nivelurile au caracter constructiv, atunci se creează un

mecanism de încredere pentru punerea în aplicare a acestora

soluții, iar acest lucru are un efect pozitiv privind consolidarea securității economice a

țării.
 Pe baza studiului literaturii de specialitate pare necesar să se ia în considerare
următorii factori, care se activează în cazul cînd apar diverse amenințări:
1. Amenințările care apar contribuie la tensionarea contradicțiilor între interesele
economice și necesitatea de a le proteja cu ajutorul forțelor și mijloacelor sistemului
de securitate economică.
2. Amenințările, realizînd o funcție distructivă în raport cu interesele economice și
securitatea economică a statului, în același timp, sunt un fel de semnale
ce ne vorbesc despre existența unor probleme în anumite sectoare ale economiei și vieții
sociale.
3. Amenințările contribuie la apariția la subiecții activității economice unor disponibilități
interne suplimentare pentru prognozărea, blocarea și neutralizarea diferitor tipuri de
pericole, riscuri, cataclizme și factori care pot aduce pagube esențiale economiei naționale.
Un pericol nemijlocit pentru interesele economice crează amenințările economice care
dereglează tempoul normal al reproducției sociale.
În forma sa cea mai generală, ele pot fi clasificate drept amenințările interne și
externe.
La amenințările externe se referă,în primul rând, factorii geopolitici și cei ce țin de
activitatea economică externă, cât și procesele ecologice globale.
Securitatea economică externă într-o economie deschisă necesită: în primul rând, ca

participarea țării în relațiile economice internaționale să creeze condiții mai favorabile

pentruproducția națională; în al doilea rând, ca economia națională

cât mai puțin să fie afectată de evenimente negative din lume, atât în domeniul
economic cât și în sfera politică, deși esteimposibil de a evita complet acestă influență
într-o economie deschisă.
 În contexul celor expuse, mai sus, putem identifica unele amenințări actuale ale
securității economice a Republicii Moldova.
Printre factorii externi, care prezintă pericol pentru securitatea economică națională,
putem menționa:
– predominanță în export a mărfurilor cu character de materie primă, pierderea
piețelor tradiționale pentru produsele agricole și a altor produse, rata medie anuală
de creştere a exporturilor de bunuri şi servicii în ultima perioadă a constituit cca.
16%
– dependența țării de importurile multor tipuri de produse, inclusiv produselor
alimentare, în ultimii ani rata medie anuală de creşterea importului a constituit cca
28%
– creșterea datoriei externe;
– un control neefectiv a comerţului exterior, schimbului valutar și activității.
– un nivel scăzut de dezvoltare a infrastructurii financiare , organizaționale și
informaționale necesare pentru susținerea competitivității exportului și raționalizării
stucturii importului;
 Factorii interni, la rândul lor se împart în:
1) factori legați de legitățile dezvoltării ciclice a
sistemului economic;
2) factorii non-ciclici de dezvoltare.
 O amenințare gravă și foarte reală pentru securitatea economică a țării, prezintă
micșorarea arealului cercetărilor fundamentale,
dezintegrarea colectivelor de cercetare și birourilor de proiectare de talie mondială,
scăderea bruscă a comenzilor pentru produse cu înalt nivel tehnologic și
competitiv,»exodul creierelor» din țară.
În condițiile actuale, gama de amenințări se extinde, iar securitatea economică a
statului poate fi subminată nu numai economic, ci, și prin intermediul, mijloacelor
politice și militare.
 În concluzie putem menţiona că din analiza amenințărilor securității economice a
țării, rezultă, că principalul mijloc de prevenire și eliminare a lor este activitatea
intensă a organelor autorităților publice la toate nivelurile.
Suportul financiar , pentru executarea acestor activități îndreptate contra amenințărilor
din sfera securității economice, trebuie să fie asigurată din bugetul de stat.
Structura activității legate de asigurare a securității economice a statului prezintă o
combinare complexă a diferitor elemente, care se află într-o legătură constantă între
ele și în dezvoltare continuă a obiectivelor, mijloacelor și rezultatelor ei.