Paulin de Nola

(353-431)
 Cuprins

I.Viața II. Opera

II. 2 Poeme II.1Epistole

 I. Viața
 Pontius Meropius Anicius Paulinus s-a născut
în anul 353, în actualul oraș francez
Bordeaux.
 A studiat în timpul marelui retor Auxoniu
fiind unul dintre cei mai distinși elevi ai
acestuia și de la care a primit o frumoasă
cultură literară;
 Încă de tânăr a fost senator;
 Consul în anul 378, fiind guvernatorul
Campaniei (regiune din Italia de sud) cu
reședința la Nola unde se află mormăntul
sfântului Felix.
 Sfântul Felix de Nola (d. cca. 250) a
fost preot la Nola, în apropiere de
Napoli, în Italia . El și-a vândut
bunurile pentru a le da săracilor. A
fost arestat și torturat pentru credința
sa în timpul persecuției împăratului
roman Decius ( 249–251).

Sf. Felix de Nola

Paulin revine în patria sa
unde se căsătorește cu
Terasia, o spaniolă bogată și
evlavioasă, iar apoi se
retrage la moșiile sale pentru
a trăi o viață liniștită.
În anul 390 primește
Botezul din mâinile
episcopului Delfinius
de Bordeaux.
 Impresionat de învățăturile Sfintei Scripturi se găndește și la
săraci în favoarea cărora a renunțat la o mare parte din
bunurile personale.
 Sestabilește la Barcelona, locul de naștere al soției unde
rămâne timp de patru ani. În urma căsătoriei i se naște un
copil care moare prematur.
 În anul 394 este hirotonit
preot de către episcopul
Barcelonei.
 Calomniat fiind că l-ar fi ucis
pe fratele său, pleacă în anul
următor împreună cu soția sa,
în pelerinaj la mărmântul
sfântului Felix de Nola și se
stabilesc aici cu gândul de a-și
petrece restul vieții în asceză.
 Aici Paulin a zidit o biserică,
a săvârșit multe fapte
caritabile și a trăit o viață
plină de sfințenie.
 În anul 409 moare
episcopul de Nola; Paulin,
datorită virtuților sale este
consacrat episcop al
acestui oraș. Ca episcop i-
a sprijinit pe cei săraci și
i-a învățat pe cei
neștiutori.
 Moare în anul 431 și este
sărbătorit la 22 iunie.
 II. Opera
 Paulin a scris atât în proză cât
și în versuri. A scris 51 de
epistole în proză în cadrul
cărora putem descoperi marile
virtuți cu care acesta era
înzestrat. Ele sunt importante
pentru cunoașterea istoriei și a
moravurilor din acea perioadă.
 Acestea au fost scrise între
anii 394-413, iar ultima între
423-426.
 A. Epistole

 Dintreepistolele sale
amintim:
 Epistola către Suplicius
Sever pe care Paulin îl
precedase în îmbrățișarea
vieții monahale și care se
considera ucenicul lui
Paulin.
 Epistolele către Augustin: În acestea Paulin îi cerea lămuriri
în diferite probleme teologice.
 Epistola către Iovius: În cadrul acesteia
este pusă problema raporturilor dintre
cultura păgână și creștinism.
 Epistola 31: Vorbește despre
descoperirea Sfintei Cruci de către
sfânta Elena.
 În
epistola 45 este elogiată figura sfintei
Melania cea bătrână.
O cuvântare despre binefacere.
 Epistole care s-au pierdut:
 Despre pocăință
 Un panegiric pentru împăratul Teodosie
B. Poeme  29 dintre ele sunt acceptate ca fiind
autentice, din acestea:
3 sunt anterioare anului 389, anul
botezului lui Paulin
 Primele 2 sunt scurte bilete în versuri ce
însoțeau, după obiceiul timpului, schimbul
unor mici daruri cu Gestidius, un bogat
proprietar de pământuri din Galia;
 A treia este un fragment alcătuit din 11
hexametri care își propunea să pună în
versuri opera De Regibus a lui Suetoniu.
 După botez, interesul politic al lui Paulin, chiar dacă
rămâne fidel limbajului poeților clasici, tratează teme
religioase, de inspirație biblică.
 Avem astfel poezia numărul 6, un mic poem de 330 de
hexametri, scrisă în onoarea Sfântului Ioan Botezătorul, în
care narațiunea evanghelică oferă materia pentru
reconstruirea episoadelor mai importante ale vieții înainte-
mergătorului. Tot din același gen fac parte poeziile 7,8,9,
care parafrazează Ps. 1, 2, 136.
Genului literar numit
propempticon (cântec de
acompaniament) îi
aparține poezia nr. 17 ce
este compusă din 340 de
versuri și adresată lui
Niceta de Remesiana.
Prietenia lui Paulin cu Niceta de
Remesiana
 Aceasta este transfigurată în poemele Carmen XVII şi Carmen XXVII,
dedicate episcopului de Remesiana, care vizitase Nola în 398 şi în 402,
pentru a depune ofrande la mormîntul Sf. Felix şi pentru a cunoaşte
activitatea episcopului din Campania. Prin aceste poeme, Paulin
inaugurează, în literatura creştină, specia lirică propemticon, cultivată
de Horatius, Propertius, Ovidius şi alţi poeţi latini. Aceste poeme au
valoare multiplă, teologică, morală, estetică şi reflectă profilul spiritual
al lui Niceta şi procesul de evanghelizare al populaţiei din spaţiul
Dunării de Jos.
 Un alt gen literar numit
consolationes o reprezintă poezia
cu numărul XXXI scrisă cu ocazia
morții unui copil cu numele de
Celsus. Este una dintre cele mai
inspirate compoziții ale epocii în
care credința și afecțiunea
sugerează accente de o nouă și
autentică poezie. Sentimentul
atinge culmea atunci când repetatul
nume a lui Celsus îi readuce
poetului amintirea copilașului său.
 Un loc special în cadrul poeziilor lui
Paulin îl ocupă așa numitele
Carmina natalica. Acestea sunt în
număr de 14 și aduc laudă virtuților
sf. Felix. De asemenea povestesc
una dintre minunile săvărșite de
acesta și descriu pelerinajele la
mormântul lui. Tot în acestea
povestește convertirea sa la
creștinism.
 Concluzie
 Paulina fost o persoană remarcabilă fiind în legătură cu
cei mai distinși bărbați ai timpului - după cum dovedește
corespondența sa - , cu Ambrozie, Ieronim, Rufin,
Augustin, Supliciu Sever, Niceta de Remesiana, și în
urma virtuților și a caracterului său nobil s-a bucurat de
multă stimă.
 Rezumând activitatea sa de păstor, biograful său scrie : "Nu
încercă să impună frică, ci se sili să se facă iubit de toată lumea.
Cum insultele de care avea parte îl lăsau indiferent, nimic nu
putea să îl mânie. Nu separa niciodată mila de dreptate iar dacă
era obligat să pedepsească, o făcea asemeni unui tată care educă.
Viața sa era un model de operă de binefacere iar felul său de a-i
primi era pentru cei încercați ușurare. Nu era nimeni dintre cei
depărtați de el care să nu-și dorească să se apropie de dânsul și
nimeni nu trăia fericirea de a vorbi cu el fără să își dorească să nu
se mai despartă niciodată de el".