EDUCAȚIA ESTETICĂ ÎN PREȘCOLARITATE

ȘI ȘCOLARITATEA MICĂ – ABORDARE

PRAGMATICĂ, OBIECTIVE ȘI MODALITĂȚI DE
REALIZARE ÎN CICLUL PREȘCOLAR ȘI
PRIMAR
 
MOTTO:
„Legea superioară a existenţei este munca creatoare prin care lăsăm în lume o urmă
după ce nu vom mai fi, o operă care ne prelungeste existenţa si după moarte. „
LEONARDO DA VINCI

IVAN DIANA ELENA ȘI POPESCU NARCISA CRISTINA – PIPP 2020

 ABORDARE PRAGMATICĂ

Domeniu al filosofiei, estetica are în vedere analizarea ,,frumosului ” într-un proces complex, în vederea perceperii profunde și juste a
frumosului din natură, din societate și mai ales în educarea multilaterală pentru frumos Termen de origine greacă ,,aistheton” – estetica
reprezintă ceva capabil de a fi perceput prin intermediul simțurilor.
Educația estetică este o componentă a educației integrale și armonioase cu ajutorul căreia realizăm formarea personalității școlarului, prin
frumosul existent în natură, artă și în întreaga societate .
Dicționarul Explicativ al Limbii Române caracterizează estetica ca fiind știința care studiază legile și categoriile artei, considerată forma cea
mai înaltă de crearea și receptare a frumosului sau ca fiind un ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raportările ei cu realitatea,
la metodele creației, etc.
Frumosul din natură, manifestat în culori și forme sonore au o influență pozitivă asupra școlarului, apropiindu-l totodată de spectacolul
sublim al paletelor de culori, în ambianță cu manifestările cultural – artistice (concerte educative, povești, cântece, jocuri muzicale ,etc.).
Învățământul preșcolar oferă fiecărui elev suport pentru dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă, formarea creativă a acestuia,
dobândirea de cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi dar mai ales crearea unor relații de prietenie, de colaborare; extrem de importante
în sesizarea și acceptarea frumosului individual.
Vârsta elevilor /copiilor cuprinsă între 3-7 ani constituie o perioadă ce se desfășoară prin ritmuri rapide de dezvoltare, de acumulare a unui conținut
infomațional și nu numai.

În lucrările de specialitatea profesorul univeristar Constantin Cucoș, tratează educația și arta ca fiind într-o relație de reciprocitate institutivă,
obținându-se trei piloni ai procesului educational :
 educația definită ca artă ;
 arta fiind sursă a cunoșterii educaționale ;
 arta, prin natura și conținutul ei deține finalitatea educativă.

Educația estetică este o componenta esențială a educației multilaterale, ce favorizează și completează celelalte laturi al educației.
 OBIECTIVE GENERALE ȘI SPECIFICE

 Receptarea frumosului din artă, societate, natură prin mijloace senzoriale – percepția
estetică, raționale – cunoașterea estetică, afective – sentimentele estetice, motivaționale
– interesele estetice, integrate la nivelul gustului estetic

 Evaluarea frumosului din artă, societate, natură, prin formarea atitudinilor estetice și a
capacității de decizie estetică (a ”discernământului estetic”), rezultat al integrării gustului
estetic la nivelul structurii aptitudinale și atitudinale a personalității umane

 Crearea frumosului în artă, societate, natură la nivel de proces și produs, caracteristica

generală a personalității umane, cu semnificație individuală, particulară, socială
 PRINCIPIILE EDUCAȚIEI ESTETICE

 Principiul deschiderii educației estetice spre toate sursele și resursele de

frumos existente în artă, societate, natură

Principiul interdependenței dintre receptare estetică, evaluarea estetică și

creația estetică, realizabilăla nivelul artei, societății și naturii

Principiul înțelegerii unitare și contextuale a raporturilor existente între

conținutul și forma ”obiectelor ” estetice din artă, societate, natură

 Principiul modelării estetice a personalității umane

 METODOLOGIA EDUCAȚIEI ESTETICE

• Discipline școlare care contribuie în mod indirect la realizarea obiectivelor educației estetice:
matematica, fizica, biologia, chimia, informatica;

• Discipline școlare care contribuie în mod direct la realizarea obiectivelor educației estetice:
literatura, educația estetică, educația literară, educația muzicală, educația plastică,
educația tehnologică;

• Activități de educație nonformală, extradidactice și extrașcolare: cercuri și cluburi artistice și

sportive, serbări, concursuri artistice, excursii școlare și vizite tematice, vizionări de
spectacole, expoziții, filme, vizite la muzee, întâlniri cu mari personalități creatoare în
domeniul artei etc.

• Metodologia educației estetice, valorificabilă în condițiile societății contemporane, trebuie

raportată și la numeroasele influențe informale provenite din câmpul psihosocial al mediului
înconjurător: strada, cartierul, familia, grupul de prieteni, mass-media etc.
 EDUCATIA ESTETICĂ ÎN ÎNVĂTĂMÂNTUL PREŞCOLAR

Grădiniţa – sursă inepuizabilă de frumos prin:

• Aspecte estetice ce ţin de amenajarea sălii de grupă: organizarea
mobilierului, jucării, orientarea în sală a centrelor de lucru, decoraţiunile
sălii, culorile predominante, identificarea grupei cu un anumit nume, grup
etc.
• Jocuri şi jucări care înfrumuseţează relaţiile sociale; copilul simte bucuria
făcută colegului de joacă, simte nevoia de colaborare, jocul în colectiv îl
face optimist, simte frumuseţea unor relaţii armonioase pe care le are cu
prietenii sau personalul gradiniţei.
• La grădiniţă se ivesc nenumărate ocazii pentru formarea unei conduite
estetice legate de felul de a mânca, de a se purta, de a saluta.
ACTIVITĂŢILE ARTISTICO-PLASTICE - INSTRUMENT DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ESTETICE
 Caracteristicele desenului, picturii şi modelajului la preşcolari

• de la 1 la 3 ani:
- desenul este o formă a funcţiei semiotice care se manifestă la copil în jurul vârstei de 2 ani şi are un rol fundamental în evoluţia
psihică a acestuia
- liniile din desenele copiilor ”mâzgâlituri” sau ”vârtejuri” ne duc cu gândul la ritmurile cosmice, amintind de traictoriile oscilante
ale planetelor
- după 2 ani şi jumătate “vârtejul” se transformă în spirală, fiind desfăşurată pe orizontală, direcţionată din interior spre exterior,
- ”omul” este redat printr-un ”guguloi”
- apare “crucea” ca expresie a reflectării mersului vertical şi efortului de echilibrare în spaţiu

• de la 3 la 5 ani
- aşează punctul şi crucea (care va evolua spre “stea”) în mijlocul cercului, ceea ce din punct de vedere psihologic s-ar putea
asimila faptului că el se află în centrul lumii sale interioare
- după vârsta de 4 ani pictura, desenul, modelajul încep să intereseze pe copil în mod deosebit
- combinaţiile de intresecţii îl conduc pe copil spre forme geometrice – pătratul şi drep-tunghiul care-i oferă un nou echilibru
- motivul “om” este vizibil acum în motivul “pom”
- coloraţia devine generoasă
- relaţiile de mărime și proporţiile nu reflectă realitatea

• de la 5 la 7 ani
- stadiul “atitudinii”
- asociază şi ordonează elementele în “tabloul”
- apare un nou simbol ”triunghiul”
- redă trăsăturile specifice personajelor pe care le reprezintă, precum și stările lor afective
- deosebeasc toate culorile spectrului solar și culori intermediare obținute prin combinații
- folosește culori cât mai apropiate de realitatea care o reprezintă
- în modelaj apar mișcările sinergice pot modela cu toată mâna și chiar permit modelarea cu vârful degetelor
Rolul activităţilor artistico-plastice în dezvoltarea personalităţii copilului
•o activitate care produce plăcere: dezvoltă dragostea de muncă, voința de a termina lucrul început,
preseverența și răbdarea
•pregătesc copilul pentru scris: dezvoltarea mușchilor mici ai mâinii, educarea mâinii, coordonare oculo-
motrică
•dezvoltă conduita morală: latura morală și cea estetică sunt intercorelate, înțelege că ce e frumos e
bine, ce e urât e rău
•mijloc de evaluare a cunoștințelor: copilul demonstrează prin desen nivelul de cunoștințe dobândite la
activitățile matematice, educarea limbajului etc
•mijloc de cunoaștere a particularităților individuale: oferă date concludente referitoare la locul și
poziția copilului în familie, este o terapie în reeducarea afectivă
•arată gradul de dezvoltare psihică: este folosită de psihologi în scopul depistării și tratării diferitelor
problem comportamentale și a stabilirii coeficientului
•alături de aceste valențe formative, desenul, pictura, modelajul, constituie pentru copii un mijloc de
destindere, de recreere

• -educarea mâinii ,
• -coordonare oculo-motrică
Metode și procedee folosite în formarea și dezvoltarea valorilor estetice prin activitățile artistico-plastice

Metode și procedee specifice activităților artistico-plastic

• Demonstrația
- prezentarea proceselor de execuție a unui desen sau modelaj în fața copiilor de către educator,
- oferă copiilor posibilitatea de a percepe, a cunoaște nemijlocit modul în care trebuie desenată sau modelată imaginea obiectului sau ființei,
- legată de principiul intuiției

• Explicația
- conduce la întregirea percepției și mijlocește înțelegerea cât mai deplină a celor arătate,
- se folosește un vocabular viu, clar, adecvat și sugestiv
- trebuie să aibă o succesiune logică și sistematică, pornind de la elementele concrete,

• Exercițiul
- metoda de bază care urmărește formarea principiilor și deprinderilor plastice ce conduce la realizarea premiselor activității creatoare a copiilor
- dezvoltă la copii capacitatea de a lucra organizat, de a transpune în imagini grafice observațiile lor

• Dialogului dirijat
- prezintă aspecte înnoite ale metodei conversației și include mai multe procedee prin care se plasează centrul de greutate de la întrebări puse de
educator către copil răspunzând totodată la veșnicul ”de ce...?”.

• Jocul
- un mijloc de cunoaștere care corespunde nu numai vârstei copilăriei ci și naturii omului în general
- funcția jocului în configurarea comportamentelor estetice și în dezvoltarea unei atitudini creatoare este incontestabilă
- jocul, ca și arta, înseamnă, în primul rând, libertatea de a imagina, de a inventa forme de expresie și de acțiune
Activităţile plastice sunt foarte îndrăgite de preşcolari. La această vârstă, copiii sunt foarte atraşi de culoare, de varietatea
instrumentelor tehnice, îşi dovedesc spontaneitatea, dând frâu liber imaginaţiei şi fanteziei. Copiilor le place să se joace cu
materialele, să creeze  lucrări unice.

La vârsta preșcolară, desenul și jocul constituie un cadru pentru antrenarea muncii și a creației, sporesc creativitatea copilului. 
Formele artei se reflectă în conştiinţa copiilor îndeosebi pe calea simţurilor (văz, auz, pipăit). Fiind o formă de cunoaştere prin
intermediul imaginilor artistice, arta contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere, la perceperea cât mai cuprinzătoare şi
completă a realităţii. Copilul poate să observe aspecte ale realităţii, pe care nu le-ar sesiza dacă acestea nu i-ar fi oferite într-o
formă plastică, artistică. Activităţile plastice sunt mijloace eficiente de formare a profilului personalităţii copilului.

Prin artă, copiii se dezvoltă din toate punctele de vedere, își dezvoltă creativitatea, reușind să creeze adevărate opere de artă,
cu o unicitate aparte, își dezvoltă personalitatea pentru că în timp ce copiii desenează, ei crează în imaginația lor diverse
personaje, diverse scene, acțiuni, își dezvoltă motricitatea fină a mâinii – prin modelaj, ei crează obiecte 3D, în plan vertical,
ceea ce le dezvoltă tot mai mult imaginația și creativitatea.

Prin activitățile de desen, pictură, modelaj, copiii își crează propriile personaje, fapte, întâmplări, după propriul sistem de valori.
Prin activitățile de arte plastice, copiii își dezvoltă la maxim creativitatea, personalitatea.

Educaţia estetică reprezintă un alt mod de cunoaştere a lumii prin artă, prin jocul spontan al imaginaţiei creatoare, nu prin
gândirea raţională.
STIMULAREA CREATIVITĂȚII ARTISTICE A COPIILOR PREȘCOLARI PRIN TEHNICILE
DE LUCRU

A mânui instrumentele de muncă, simple precum acul, foarfecele, a utiliza materiale naturale
(semințe, paie, lut, piatră, plante) sau prelucrate (hârtie, textile) sunt abilităţi strict necesare.
Nicolae Grigorescu afirma: „Cu acul ne-a crescut biata mamă”.
Familiarizarea copiilor cu unele tehnici de lucru măreşte curiozitatea lor şi caracterul atractiv al
activităţilor artistico-plastice, activitate ce poate fi organizată sub forma unor exerciţii-joc, a unor
demonstraţii dar mai ales pe baza metodei învăţării prin descoperire. Procesul familiarizării copiilor
cu unele tehnici plastice de lucru şi stăpânirea lor, le creează acestora sentimentul propriei lor
valori sporindu-le încrederea în capacitatea lor de creaţie.
Tehnica ştampilării Este o tehnică îndrăgită de copii, o tehnică uşoară, care pune problema doar
de organizare compoziţională a suprafeţei, având un caracter decorativ. Realizarea acestor
compoziţii dă frâu libertăţii de creaţie şi dezvoltă foarte mult echilibrul şi simţul organizării. Ca
materiale se pot folosi forme tăiate cu lama din radieră, cartofi, cretă, lemn, etc.  Astfel copiii află
că pot crea arta chiar și în mijlocul naturii cu elemente din natură. Tehnica ștampilării sau
amprentelor este o modalitate ce stă la îndemâna copilului de vârstă preșcolară mică, de a reda
forme plastice, înainte ca el să le poată reda cu creionul sau cu pensula. Lucrând cu ștampilele
copiii pot crea diferite motive prin repetare, simetrie și alternare dezvoltându-și spiritul de orientare
în spațiu. Este o tehnică ce încurajează și dezvoltă încrederea în forțele proprii, ținându-i departe
de eșec.
•  Tehnica aplicării culorii direct din tub Este o tehnică foarte uşoară şi foarte îndrăgită de copii. Copiii
trebuie instruiţi foarte bine pentru a nu strânge prea tare de tub astfel încât să iasă toată culoarea.
•  Tehnica dactilopicturii Dactilopictura este o tehnică foarte simplă şi uşor acceptată de copii datorită
accesibilităţii  instrumentelor de lucru, şi anume degetele. Imprimarea culorii pe hârtie cu ajutorul
degetelor reprezintă pentru copii un joc distractiv şi plăcut, dar şi de efect, având, de asemenea,
implicaţii profunde asupra psihicului copilului care îşi pune amprenta asupra lucrării sale. De fapt,
amprenta degetelor lui dă viaţă lucrării.
•  Tehnica colajului Această tehnică dezvoltă creativitatea, simţul organizatoric şi compoziţional. Aceste
lucrări se desfăşoară pe un singur plan şi în acest sens se impune de la sine tratarea decorativă a
suprafeţei de suport. Tehnica colajului are mai multe forme: tehnica formelor rupte şi tehnica formelor
tăiate din hârtie, timbre, ziare.
•  Tehnica stropirii cu periuţa de dinţi Această tehnică necesită o mână îndemânatică şi multă
răbdare. Se înmoaie periuţa de dinţi în culoare şi se trece apoi cu degetul peste perii periuţei, astfel
încât să se stropească culoarea pe suportul dat. În funcţie de tema aleasă se poate folosi procedeul de
mai multe ori, sau se pot folosi diferite culori. Efectul este extraordinar dacă cu pensula se scot în
evidenţă anumite elemente din lucrare.
•  Tehnica desenării cu lumânarea Este o tehnică îndrăgită de copii şi des folosită în activităţile
artistico-plastice. Timpul afectat executării lucrărilor este minim şi rezultatul este foarte bun.. Se pot
utiliza lumânările albe şi colorate, cu care se desenează pe suprafaţa suport după care aceasta se
acoperă cu culoare sau cu mai multe pete cromatice, culorile separându-de automat între ele de
urmele lăsate de lumânare. La această tehnică sunt propuse teme plastice ca: linia în duct continuu,
armonizări a două trei culori, game cromatice şi teme cu caracter decorativ. Prin topirea lumânării s-a
obţinut punctul, prezent în cadrul diferitelor teme plastice având ca subiecte aspecte variate din mediul
înconjurător (flori, elemente decorative).
• Tehnica suflării cu jet de aer Prin această tehnică se obţin forme deosebite, realizate prin suflarea liberă sau
printr-un tub, în diferite sensuri, a unor pete de culoare fluidizate.
• Tehnica decolorării cu pic Această tehnică constă în colorarea mai întâi a suprafeţei cu cerneală peste care se
va desena cu pensula desenată în soluţia de pic. Suprafaţa suport se poate acoperii mai întâi cu diferite pete
cromatice, se lasă să se usuce, după care se acoperă cu cerneală. Satisfacţia este inedită mai ales în momentul
în care se stropeşte suprafaţa hârtiei cu picături de pic care decolorează cerneala, obţinându-se astfel puncte
sau pete de diferite mărimi.
• Tehnica desenării cu beţişorul (sgrafito-ului) O plăcere deosebită, în realizarea unor compoziţii plastice, le
oferă copiilor descoperirea unor noi tehnici de lucru, combinarea acestora dând naştere unor lucrări cu efecte
deosebite. Astfel prin combinarea tehnicii dactilopicturii şi a sgrafito-ului am reuşit să redăm efecte deosebite, să
transmitem privirilor sentimente de tulburare, nelinişte.
•  Monotipia Această tehnică se realizează pe o hârtie albă sa colorată, de preferinţă lucioasă, pe care se aşează
una sau mai multe pete de culoare, grupate s-au dispersate. Se pliază hârtia peste ele şi se presează. După
desfacerea foii va rezulta o imagine a cărei formă şi întindere depind de cantitatea de culoare folosită şi de
sensul de apăsare. Imaginea obţinută va putea fi asemănată cu unele forme materiale: fluturi, gâze, flori,
animale, plante, etc.
• Tehnica modelajului Modelajul este domeniul artelor plastice cel mai accesibil copiilor pentru înţelegerea
formelor, a desfăşurării lor în spaţiu. El oferă posibilitatea cunoaşterii mai profunde a vieţii, a modului ei de
manifestare. Ca materiale se recomandă folosirea plastilinei şi lutului. Utilizând această tehnică copiilor le sunt
formate priceperi şi deprinderi pentru realizarea unor tehnici de lucru. Dintre lucrările din plastilină realizate cu
copiii amintim: fructe (mere, pere), animale (veveriţă, arici, iepure), jucării, etc.
Efectul creativ şi productiv al modelajului se înscrie printre cei mai importanţi parametri de calitate ai personalităţii.
Psihologul american Liberty Tadd susţine că: „modelând facem uz de diferite mijloace de a impresiona creierul:
vederea, pipăitul, simţul muscular. Prin modelaj mâna stângă pune în mişcare centri nervoşi localizaţi în partea
dreaptă a creierului, care altfel rămân inactivi”. (fragment)
EDUCAȚIA PENTRU ȘI PRIN VALORI LITERARE
 EDUCAȚIA PENTRU ȘI PRIN VALORI LITERARE
Literatura ca artă a cuvântului deține un loc important în educația estetică. Influența educativă a literaturii se realizează prin
imaginile artistice al operei literare, prin limbajul artistic, care vehiculând idei și sentimente, provoacă puternice trăiri și crează
atitudini adecvate față de valorile estetice .
Modalități de realizare a educației estetice prin valorile litarare:
• contactul elevului cu textul literar spre a-i descoperi semnificația umanistă și pentru a emite o judecată de valoare pe baza unor
criterii estetice ;
• lectura și comentariu literar, analiza textului care să sprijine interpretarea artistică a textului literar și să stimuleze imaginea
reproductivă și creatoarea elevilor .
Obiectivele urmărite prin literatura operei artistice :
• accentul pe imaginea artistică în procesul analizei textului artistic ;
• atenția cititorului pe imaginea personajelor;
• perceperea și înțelegerea mesajului artistic de către micul cititor ;
• analizarea procedeelor artistice regăsite în operă ;
• achiziționarea unor termeni/ cuvinte /expresii de către elevi care denumesc calități morale și emoționale .
Pentru a insufla copilului dragostea pentru literatură, pentru nevoia interioară de lectură, trebuie ca educatorul însuși să fie un
om cultivat, un bun cunoscător al valorilor naționale și universale .
Metode specifice de realizare a educației estetice prin valorile literare :

• exercițiul - ca exersarea unor capacități perceptive ( ascultarea),exerciții de traducere reciprocă a limbajelor artistice ( trecerea
de la limbajul muzical la cel literar sau plastic, printr-o povestire) sau exercițiile tehnice ( mișcările coregrafice )

• explicația -ca moment introdictiv în achiziționarea de cunoaștințe teoretice sau în dobâdirea de deprinderi artistice practice
(compuneri)

• demostrația - element regăsit în talentul și îndemânarea educatoarei ( găsirea elementelor frumoase, plăcute, suprinzătoare în
conținutul operei)

Strategiile didactice prin care se realizează educația estetică (metode creative):

• activizarea elevilor prin povestiri, repovestiri ;
• jocuri de creație, recitări ;
• decorarea sălii de grupă pe o anumită tematică ;
• amanajarea expoziției cu desene,etc.
Educaţia literar-artistică a preşcolarului se axează pe dimensiunea formativă a textului literar, contribuind la familiarizarea copiilor cu structura limbii
române, cu bogăţia şi expresivitatea ei, prin însuşirea de cuvinte şi expresii plastice noi, construcţii rimate şi ritmate, zicale, proverbe şi structuri
gramaticale corecte.

Receptarea literară este un proces psihic, intelectual şi cultural-spiritual complex şi include percepţia, imaginaţia şi gândirea artistică, asociate cu
limbajul şi comunicarea.

Poveştile şi povestirile sunt cele mai îndrăgite activităţi dirijate din grădiniţă, care satisfac nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a copiilor, dezvoltă
stări şi manifestări comportamentale pozitive, le stimulează imaginaţia şi creează cadrul optim de comunicare.
Poveştile şi povestirile au o tematică variată: Lumea copiilor şi viaţa adulţilor; Poveşti şi povestiri despre vieţuitoare; Poveşti în care elementele
reale se îmbină cu cele fantastice.
La grupa mică poveştile şi povestirile trebuie să fie scurte, accesibile, să dezvolte afectivitatea copiilor şi să dezvolte stări şi manifestări
comportamentale pozitive. La grupa mijlocie acestea îi pot familiariza pe copii cu diferite aspecte ale vieţii, iar la grupa mare devin mai complexe,
au ca scop sesizarea diferenţelor dintre real şi ireal, exersarea capacităţii de comunicare a copiilor.

Basmele au o mare forta de atractie în special asupra vârstelor mici. Este stiuta marea lor valoare instructiv-educativa si formativa; aceasta în
primul rând pentru ca basmele sunt tablouri ale vietii, reflectând în ele problemele majore ale existentei: nasterea, casatoria, calitatea fizica si
morala a copiilor, a parintilor buni sau vitregi, ridicarea prin merite a tânarului sarac, originea bogatiei si a saraciei, valoarea conduitei morale,
aspiratia si posibilitatea omului de a birui boala si moartea, spatiul si timpul, de a supune fortele ostile ale naturii, de a-si face viata mai usoara si
mai frumoasa. Valoarea educativa a basmului consta în reliefarea unor calitati morale cu care sunt înzestrate personajele pozitive: curaj si vitejie,
hotarâre si perseverenta în îndeplinirea telului, spirit de sacrificiu, prietenie si umanism, respectarea cuvântului dat si îndeplinirea angajamentului
luat, dârzenie si tarie în înfrângerea piedicilor si greutatilor. Copilul este creatorul propriilor imagini, povestitorul fiind cel ce le sugereaza verbal.
Efortul copilului de a-si imagina si întelege nu poate fi conceput în afara unei gimnastici intense a memoriei, a gândirii, a vointei si a limbajului.
Patrunzând într-o lume noua pe care n-o cunoaste, copilul încearca sa si-o imagineze si sa judece dupa propriile idei faptele prezentate. Copiii trec
prin stari emotive diferite, de la teama pentru raul care ar putea s-o piarda pe eroina îndragita, la bucuria ca a scapat cu bine din toate încercarile
pricinuite de personajele negative. Bunatatea, cinstea, curatenia sufleteasca, marinimia sunt rasplatite totdeauna, poate mai târziu, dar nu
niciodata. Basmul îi incinta pe copii si datorita frumoaselor imagini vizuale construite prin comparatii cu elemente concrete pe care copiii le retin.
Literatura pentru copii constituie o sursa inepuizabila de exemple frumoase de comportare
oglindite în mici antiteze între personaje, ne ofera consecintele neascultarii sau ascultarii,
vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevarului sau minciunii, ne prezinta trasaturi
pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul, întelepciunea, stapânirea de sine, devotamentul,
prietenia sincera, dar si trasaturi nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia,
zgârcenia, lacomia, siretenia, îngâmfarea.
Copiii traiesc cu intensitate alaturi de eroii îndragiti ai operelor literare, se bucura când
acestia depasesc obstacolele ivite în cale si se întristeaza când acestia au de suferit. Este
de necrezut cu câta sete si afectiune privesc copiii morala ascunsa în haina basmului, îi
vezi tristi si disperati când eroul sau eroina povestirii relatate sunt în impas si îndura
suferinte apoi striga de bucurie când vine întorsura fericita si personajele iubite sunt
salvate.
În calatoriile provocate de imaginarul din basme si povesti, copilul se simte fericit, participa
afectiv si este alaturi de eroii pe care îi însoteste si la bine si la rau imitându-i mai târziu în
activitatea lor.
EDUCAȚIE PENTRU ȘI PRIN VALORI MUZICALE
 METODE ȘI MIJLOACE DIDACTICE DE REALIZARE A EDUCAȚIEI ESTETICE PRIN MUZICĂ

Mijloacele de învățământ sunt instrumente complexe menite a facilita transmiterea unor cunoștințe, formarea unor deprinderi,
realizarea unor aplicații practice în procesul instructiv-educativ prin :
 cântec
- concordanța cu subiectul activității ( cântece ușor de memorat, vesele,ritmate legate de o anumită tematică, ex:Vino vară de
T.Popovici, Primăvara a sosit de N.Oancea , etc.);
- valoarea estetică a cântecelor(elementele melodice, ritmice, de expresie regăsite în melodii,sinceritatea și profunzimea ideilor și
sentimentelor din conținutul lor );
- valoarea educativă (latura educativă rezultă din textul cântecelor, cântece ce oglindesc imagini din natură, jocuri, etc.);
- accesibilitatea( cântecele trebuie selectate în funcție de dezvoltarea auzului muzical și a vocii copiilor în curs de formare )
 audiția
- o audiere a muzicii în mod activ presupune ca școlarul să știe ce ascultă, de ce ascultă, ce trebuie să urmărească și ce să
descopere în urma audiției;
- copiii trebuie în permanență să-și exprime trăirile și emoțiile trezite de lucrarea muzicală audiată.
 exercițiul
- mijlocul prin care se urmărește formarea deprinderilor de a intui, de a recunoaște auditiv un element muzical și de al valorifica
creativ .
 jocul didactic muzical
- presupune dinamizarea activității de cântare prim îmbogătirea cu diferite mijloace și procedee de interpretare ( ex: interpretarea
în dialog , marcarea timpilor prin utilizarea de instrumente (clopoței muzicali ), de bătăi din palme, de pași de dans .
 ROLUL ETAPELOR DE VÂRSTĂ ÎN ACHIZITIONAREA ELEMENTELOR MUZICALE ȘI ESTETICE

Muzica este un proces complet care angajază școlarul în toate ipostazele sale – fizice, congintive, afective și emoționale, în care
diferitele sale experiențe se completează unele pe altele, astfel:
 grupa mică (1-3 ani)
- dezvoltarea vocii,respirația și pronunția corectă a cuvintelor, având ca obiective stimularea plăcerii de a cânta, de a asculta muzica,
formarea deprinderilor de a pronunța clar și corect textul unor cântece scurte .
 grupa mijlocie (a preșcolarilor cu vârste între 4-6 ani )
- continuarea dezvoltării obiectivelor enunțate la grupa mică la care se adaugă următoarele obiective: formarea deprinderii de a cânta în
colectiv piesele propuse pentru interpretare respectând elementele de expresie muzicală și familiazarea cu instrumentele muzicale ca
acompaniament .
 grupa mare (a școlarilor din ciclul primar)
- obiectivele vizeză elementele legate de educarea dragostei și interesului pentru muzică, pentru frumos, dezvoltarea atenției , a
memoriei, a receptivității și sensibilității muzicale .
Obiectivele urmărite în cadrul educației muzicale sunt:
• formarea capacităților de exprimare prin muzică;
• formarea capacității de receptare a muzicii;
• cunoașterea marilor valori ale creației artistice naționale și universale ;
• formarea capacităților creatoare prin cultivarea imaginației .
Arta reprezintă pentru școlar un mijloc de exprimare, un mijloc de manifestare și exteriorizare a lumii sale interioare dar și de dezvoltare
a capacităților cognitive, afective și aptitudinale, cu caracter psiho-motor, de relaționare interpsersonală și de integrare socială .
 Activități extradidactice și extrașcolare

Educaţia extrașcolară urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente,
cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ in diferite domenii. Începând
de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele si
fenomenele din natura. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să
împăcăm şcoala cu viaţa.

În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii,
să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal al scolii şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. 

Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai
variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul
şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea
aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Exemple de activităţi extraşcolare

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv –
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele
oferă copiilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie
în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de
viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile
dintre oameni şi  rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi
desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează şi orientează
copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura. Excursiile si taberele şcolare
contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei,
respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările
oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
Spectacolele  constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea
cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă
inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă într-o lume
dominată de mass-media şi mă refer la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să
contribuie la transformarea copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se controla
comportamental , emoţional şi mai presus de toate slab dezvoltaţi intelectual.
Se ştie că, începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i
în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen  au o deosebită
influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere.
 BIBLIOGRAFIE

1. Bârlogeanu,L., (2001), Psihologia artei-Educația estetică,Iași, Editura Polirom

2. Bocoș, M., Catalano, H. ( 2008), Pedagogia învățământului preșcolar și școlar, Presa Universitară Clujeană,
Cluj- Napoca.
3. Bontaș, I., (2007) Tratat de pedagogie,București, Editura Bic All;
4. Cucoș, C. (2014), Pedagogie, Iași , Editura Polirom ;
5. Bocos, M., Jucan D., (2019). Fundamentele Pedagogiei Teoria si Metodologia Curriculumului Repere si
instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Ediția a 4 a, Pitești: Editura Paralela 45
6. Vasile,V.(2004), Metodica educației muzicale, București, Editura Muzicală
7. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Estetic%C4%83, accesat în data de 12.10.2020,
https://abcdidactic.net/2013/01/18/ accesat în data de 15.10.2020
https://tribunainvatamantului.ro/ accesat în data de 15.10.2020
http://scoalaargeseana.ro/ accesat în data de 15.10.2020