Hepatita virala A

DANIELA

ARAMĂ

COLEGIUL
MEDICINĂ
BĂLȚI
Definitie
 Hepatita virala A (HVA) este o boala
infectioasa acuta, provocata de virusul
hepatic A, care patrunde în organismul
uman mai frecvent pe cale bucala,
manifestîndu-se clinic prin fenomene
de intoxicatie generala, dereglari ale
tractului digestiv, mai cu seama
dereglari hepatice, precum si a altor
sisteme, însotite sau nu de aparitia
icterului.
 Etiologie
– virusul hepatitei A din familia
Picornaviridae.
– este rezistent 1h la 60 C, zile-luni în apa
contaminata
– este distrus prin fierbere în 5 minute, prin
autoclavare într-un minut, prin clorinare
intensa 1-2mg/l, în 30min., de
formaldehida 2-4%, UV, glutaraldehida
2%, etanol 70%, în 5 minute.
Date epidemiologice
 Factorii epidemiologici principali
1. Sursa de infectie
- bolnavii cu forme de hepatita icterica
sau anicterica, contagiosi începând cu
1-2 saptamâni de la infectie, iar în
perioada de debut si în cea de stare,
timp de aproximativ 1 saptamâna.
- infectatii inaparent, mai frecvent
copii (50-55% din cazuri)
2. Transmiterea, prin mecanism fecal-oral:
- contact cu mâinile murdare sau prin
alimente, apa, obiecte contaminate
- prin vectori, pasiv (muste, gândaci,
sobolani)

3. Receptivitate
- generala, mai mare pentru forme
inaparente la copii
4. Imunitate
- durabila; peste 80% din persoanele peste
60 de ani au anticorpi antivirus A
 Incubatia - variaza între 7 si 50 zile, mai
frecvent 15-30 zile.
 Perioada preicterica
 În perioada preicterica sa întîlnesc: sindromul
gripal dispepsic, astenovegetativ si
combinat. Durata perioadei preicterice variaza
între 2 - 14 zile (mai frecvent 5 - 7 zile).
 Aceasta perioada cuprinde simptomatologia
pîna la aparitia icterului. Tabloul clinic al acestei
perioade este destul de polimorf.
 Manifestarile generale de tip infectios constau
din febra (fara frisoane) moderata (uneori
discreta), nesesizata de bolnav, care dureaza 3-
5 zile, uneori poate atinge cifra de 39° si mai
mare.
 Febra este însotita deseori de dureri musculare,
mai rar si de manifestari catarale respiratorii,
care pot domina în tabloul clinic, realizînd
tipul de debut "gripal" al HVA.
 Manifestarile digestive sînt cele mai
frecvente.
• Ele sînt alcatuite din anorexie, modificari ale
sensibilitatii gustative si olfactive (desgust de a
fuma), greata, varsaturi, dureri epigastrice, senzatie
de greutate în hipocondrul drept, balonari
abdominale, constipatii sau diaree.
• Starea de greata si varsaturile pot fi uneori atît de
intense, încât boala se poate confunda cu o
toxiinfectie alimentara.
• Intoleranta fata de alimente poate fi absoluta.
 Manifestarile neuropsihice în faza
prodromala ale HVA sînt sub forma de
astenie pronuntana, ameteli, cefalee,
insomnie etc, senzatie de o stare grava.
Acest sindrom astenovegetativ se
întîlneste mai rar în HVA decît în HVB.
 Sindromul combinat (combinarea a mai
multor sindroame) al perioadei preicterice
a HVA se determina în 40% din cazurile
analizate.
 Sindromul artralgic (reumatismal) ca si manifestarile
cutanate, sub forma de eruptii de tip urticarian,
scarlatiniform sau rugeoliform, conform datelor obtinute se
întîlnesc destul de rar.
 Examinarea obiectiva pune în evidenta o hepatomegalie cu
sensibilitatea usor dureroasa în hipocondrul drept si în
epigastru.
 Uneori, mai ales la copii, poate fi marita în volum si splina.
 La sfîrsitul perioadei preicterice urina devine închisa la
culoare, iar materiile fecale - surii (cenusii).
 Simptomele obiective mentionate împreuna cu cele
subiective pot da posibilitate medicului terapeut, pediatrului,
ori de alta profesie de a suspecta HVA în conditii de
policlinica.
 Spre regret, în prezent, diagnosticarea HVA în perioada
preicterica se petrece rar.
  Perioada icterica
 Perioada icterica a HVA se începe cu aparitia
icterului.
 Icterul se anunta prin coloratia treptata în galben
a sclerelor, mucoaselor, apoi a tegumentelor. In
cîteva zile icterul se intensifica, fiind variabil de
la subicter la icter moderat.
 El are un stadiu de crestere în primele 7 - 10
zile, mentinîndn-se în platou cîteva zile (stadiul
de culminare a bolii), dupa care scade în decurs
de alte 7 - 10 zile, odata cu stadiul de declin, în
mediu durata icterului este de 2-3 saptamâni.
 În formele usoare icterul se poate mentine
cîteva zile.
 Fenomenele de intoxicatie si digestive în stadiile de
crestere a icterului si de culminare a bolii deseori
continua, reducînduse treptat si disparînd în stadiul de
declin.
 Temperatura în aceasta perioada se normalizeaza.
 Ficatul este marit aproape la toti bolnavii cu forme
icterice (moderat la adulti, mai accentuat la copii'),
depasind rebordul costal cu 2 - 3 cm, fiind uneori usor
sensibil la presiuni.
 Hepatomegalia reprezinta un semn pretios pentru
urmarirea evolutiei bolii.
 O regresie lenta a ficatului coincide cu evolutia
favorabila a maladiei.
 Splina este moderat marita la 30% cazuri în HVA..
În perioada incterica scaunul capata deseori o culoare
cenusie.
Sistemul nervos este afectat moderat sau discret, sub
forma unor simptoame psihice comune; astenie, apatie,
irascibilitate.
La unii bolnavi rar este prezent pruritul în relatie directa
cu intensitatea icterului.
Sistemele cardiovascular si urinar se. afecteaza rar.
Stadiul de declin a bolii se anunta dupa aproximativ 2
saptamîni de evolutie, printr-un "viraj" spre normalizare si
vindecare; icterul cedeaza treptat, hepatomegalia se
retrage, pofta de mîncare revine, astenia dispare.
Declinul bolii este însotit de o normalizare a culorii urinei
si a scaunului.
• Perioada de convalescenta se caracterizeaza prin
disparitia completa a icterului, revenirea ficatului la
dimensiuni normale, normalizarea scaunului si
recîstigarea treptata a puterii fizice.
• Normalizarea clinica preceda, de obicei, pe cea
biochimica si totdeauna pe cea histologica, aceasta
necesitînd I-II luni pîna la retrocedarea completa a
modificarilor histologice hepatice.
• Avînd în vedere aceste motive, perioada de
convalescenta trebuie continuata ca o perioada de
supraveghere si control atît clinic, cât si de laborator timp
de 3 luni.
• HVA, care se manifesta clinic, se poate prezenta sub
forma usoara si semigrava. Forma grava în HVA se
întîlneste foarte rar.
• Pe tot parcursul procesului se disting formele acute (pîna
la 3 luni) si subacute (între 3 si 6 luni). Formele cronice
in. HVA nu se dezvolta.
 Forma frusta (stearsa) se caracterizeaza
printr-un subicter de scurta durata al
sclerelor.
 Bilirubinemia nu depaseste 23 - 25
mcmoli/l; fractia generala cu prezenta
fractiei directe este pîna la 90 - 95%. De
regula, la toti bolnavii cu aceasta forma
este marit ficatul.
 Forma anicterica se caracterizeaza prin
lipsa definitiva a icterului. Celelalte
simptome se întîlnesc mai rar si de o
durata mai scurta decît la forma.frusta.
Ficatul, este marit la 95 - 98%, dur
indicele bilirubinei generale nu depaseste
limitele normale, continînd la 50 - 60%
fractia directa.
 În forma subclinica a HVA lipseste tabloul clinic
definitiv, în acelasi timp are loc marirea ficatului.
Bilirubina sanguina este în limitele normei, însa
totdeauna se depisteaza usoare modificari
morfologice în hepatocite. Se observa cresterea
de scurta durata a activitatii enzimelor (1-2
saptamâni), Numarul de bolnavi cu forma
subclinica în focarele epidemice ale HVA
reprezinta circa 50 - 70% dintre îmbolnaviri.
 În ultimii ani se mai deosebesc si formele
inaparente de HVA, care se caracterizeaza prin
lipsa definitiva a semnelor clinice si morfologice,
însa la bolnavi în sînge apare o seroconversie
speciala, care confirma infectarea cu virusul A.
 Diagnostic
 La diagnosticarea HVA se vor lua în consideratie datele
epidemiologice, anamneza, tabloul clinic si rezultatele
analizelor de laborator.
 Semnele care conduc la stabilirea justa a diagnosticului
sînt: contactul infectant cu cazuri similare în ultimile 50
zile pîna la începutul îmbolnavirii, prezenta focarului
epidemic, familial sau colectiv; vîrsta tînara a bolnavului,
ori depistarea la copii; debutul acut al bolii, perioada
preicterica scurta cu dominarea manifestarilor infectioase
generale (febra etc.); frecventa sindroamelor gripal sau
dispepsic.
 Indicii de baza ai HVA în perioada preicterica sînt acuzele
de greutate si dureri în hipocondrul drept, senzatii de
amaraciune în gura; depistarea urinei de culoare închisa
si a materiilor fecale de o culoare surie cu 1-3 zile înainte
de aparitia icterului; marirea ficatului în volum cu o
sensibilitate moderata la palpare.
• In caz de suspiciune asupra HVA, este în
primul rînd necesar examenul de laborator.
• Cele mai sensibile sînt
alaninaminotransferaza (ALAT) hepatice.
• Valorile normale în sînge sînt ALAT - pîna
la 0,75 mmoli/l ora.
• În HVA acuta valorile cresc de 8-10 ori.
• Cresterea activitatii acestor enzime începe
foarte precoce, din perioada preicterica.
 Proba de timol (valori normale 2-4 un.) este
crescuta din primele zile de boala si scade treptat
la normal în convalescenta.
 Testele de coagulare au valori de a decela
insuficienta hepatocelulara, fiind un indicator
sensibil al severitatii acesteea.
 În acest scop se determina indicele de
protrombina în sînge (valori normale 80-100%).
În forma semigrava a HVA el scade pîna la 65-
75%.
 În analiza clinica generala a sîngelui se constata
leucopenia cu limfo-si monocitoza.
 Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este
normala sau încetenita - 2-5 mm/ora.
• Depistarea virusului A în masele fecale a
bolnavilor nu are o mare importanta practica,
deoarece el se elimina pentru o durata scurta
de timp într-un procentaj nu prea mare si
rezultatele acestor examinari sînt tardive.
• O valoare importanta în diagnosticul acestei
maladii o au anticorpii catre virusul A din clasa
IgM, care apar precoce si dispar treptat în 3-6
luni, fiind indicatorii specifici ai procesului
acut de boala.
• În contrast cu acestia, anticorpii - anti-HAV
din clasa IgG apar ulterior si persista ani de
zile si chiar toata viata (markeri ai starii de
imunitate).
Tratament
 Nu exista un tratament specific, ci doar simptomatic
bazat pe administrarea de vitamine si protectoare
hepatice.

 . Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna

favorabila, cu o vindecare completa, fara sechele.
 Nu se cunosc hepatite cronice si nici purtatori cronici
de virus A, dupa infectia cu virus hepatitic A.
 Perioada de covalescenta este de 30-60 zile,
reprezentand perioada in care se face un control
periodic, clinic si de laborator si se consolideaza
vindecarea.
 Vaccinarea este singura metoda cu adevarat sigura,
rapida si eficace, asigurand protectia pe termen lung
impotriva hepatitei A.
 Profilaxie si combatere
 Masuri fata de izvorul de infectie
- depistare: ancheta epidemiologica, clinic,
examene de laborator
- izolarea cazurilor, obligatoriu în spital
- declarare nominala, lunara; anuntarea
cazului se face la 24h de la depistare
 Masuri fata de caile de transmitere
- se vor lua masuri de dezinfectie continua a
obiectelor bolnavului, lenjeriei, prin caldura
sau cu cloramina 2%, a fecalelor cu var
cloros si terminala prin formolizare.
 - se vor lua masuri de dezinsectie, deratizare
- în caz de epidemii, masuri speciale de educatie
sanitara a populatiei, controlul apei potabile,
evacuarea corespunzatoare a rezidurilor,
controlul personalului care lucreaza în
colectivitati de copii, în sectoarele de alimentatie
publica sau de aprovizionare cu apa.
 Masuri fata de receptivi
- imunizare activa cu vaccin produs pe celule
diploide umane, inactivat cu formol, administrat
intramuscular în 2 doze la interval de 1 luna si cu
rapel la 1 an, care asigura protectie de 99%, cu
durata de  minim 10 ani.