Proba punţii dentare întreg

turnate.
 Etapele de confecționare a punții dentare
întreg turnate
Clinic
• 1.Pepararea dinților stîlpi Amprentarea Determinarea ocluziei centrice
sau a relației intermaxilare Protecția dinților șlefuiți
Laborator
• 2.Reaizarea modelelor (* dacă puntea va fi turnată pe model, atunci acesta
va fi confecționat din material termo rezistent, siolit, silamin , dar dacă
puntea va fi turnată in afara modelului, acesta va fi confecționat din gips
dur, cu bonturi mobilizabile sau fixe) fixarea în simulator Se modelează
macheta punții din ceara, care va fi înlocuită cu metal turnare
Clinic
• 3.Proba punții și individualizarea ei, protecția dinților preparați
Labrator
• 4.Finisarea și lustruirea punții
Clinic
• 5.Proba definitivă și cementarea punții dentare
Cerintele catre puntea dentara intreg turnata

• Sa pastreze ocluzia centrica si relatiile

intermaxilare
• Sa restabileasca functia masticatorie, fonetica,
• Sa fie posibil realizarea unei igiene eficiente
• Sa asigure conditii ocluzale functionale
• Sa prezinte un raport adecvat corpul de punte
cu creasta alveolara.
 Necesitatea efectuarii etapei probei puntii dentare
Scheletul de sustinere este partea care asigura rezistenta si stabilitatea lucrarii dentare si ofera
suport materialelor fizionomice, care poate fi confectionat din aliaje metalice sau din zirconiu.
In cazul puntilor dentare intinse, este indicat sa nu se omite aceasta proba.
Pentru ca adapatarea scheletului sa fie perfecta, trebuie indeplinite mai multe conditii.
Insertia scheletului pe dintii stalpi trebuie sa se realizeze usor si fara efort pina in pozitia finala.
Daca exista anumite obstacole care impiedica patrunderea pana la capat a scheletului, acestea
trebuie indepartata.
Se poate retuşa, dupa caz, atat din schelet cat si din dintii slefuinti (stalpi), de obicei, adaptarile
sunt minime.
Scheletul nu trebuie sa fie prea „larg”, acest lucru scazand si gradul de stabilitate al lucrarii.
Scheletul trebuie sa patrunda usor subgingival la nivelul dintilor slefuiti.
Daca se realizeaza lucrari ceramice, intre schelet si dinti antagonisti trebuie sa ramana suficient
spatiu pentru aplica straturile ceramice. Verificarea se face dupa ce pacientul intre arcadele
dentare in ocluzia corecta.
In toate partile scheletului unde urmeaza a fi plasata semifizionomice (cermica, compozit sau
acrilat), trebuie sa existe spatiu suficient pentru aplicarea corespunzatoare a acestora. In caz
contrar, coroanele dentare vor aparea „bombate”, sau vor exista probleme la insertia lucrarii.
Daca se confectioneaza lucrari metalo-acrilice sau metalo-compozite in aceasta etapa se
realizeaza si adapatarea ocluzala definitiva a restaurarii. In asemenea situatii, materialele
fizionomice nu se plaseaza pe fetele ocluzale ale coranelor dentare.
 Proba punților dentare
 Inserția punții pe dinții stilpi
 Punctele de contact ale elementelor de
agregare cu dinții stîlpi la nivelul coletului, și
cu dinții vecini
 Raportul corpului de punte cu apofizele
alveolare
 Rapoartele cu dinții antagoniști la nivelul
suprafeței de ocuzie
• Axul de inserție/dezinserție a punții dentare
reprazintă o linie imaginară de-a lungul căreia
se adaptează sau se îndepărtează restaurarea
de pe bont.
• Se stabilește înainte de a începe prepărarea
dintelui.Dificultatea stabilirii axului de inserție
crește data cu creșterea numărului dinților
stîlpi. Axa de inserție se cnsideră în 2 planuri :
vestibulo-oral și mezio-sistal.
 Erorile la axul de inserţie a punţii dentare
• a) greşeli clinice
1. Nerespectarea paralelismului la
prepărarea dinților stîlpi
2. Deformarea amprentei
3. modificarea pozitiei bonturilor
dentare preparate, datorita
migrarilor
b)greşeli tehnice.
1. puntea a fost realizata pe un
model care nu este identic cu
morfologia campului protetic
2. Erori la realizarea machetei
3. Erori la turnare (dimensiuni
incorecte, apărute în urma
inegalității coeficientului de
dilatare și contracție ai masei de
ambalat și aliajului utlizat)
4. Eroi la lipirea corpului de punte
de elementele de agregare
 Metode de rezolvare a erorilor cauzate la axul de insertie si
dezinsertie a puntii dentare pe dintii stalpi.

• Slefuirea,
• remodelarea,
• recimentarea
• construirea elementelor auxiliare.
 Metodologia verificarii relatiilor:
 
• Elementelor de agregare cu dintii stalpi, cu dintii vecini
• Examinarea contactelor elementelor de agregare in zona coletului dintilor-stalpi si cu
dintii vecini depinde de felul microprotezelor si se executa atat la proba elementelor
de agregare cat si proba puntii.
 
• Corpului de punte cu creasta alveolara
• Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara cuprinde controlol
spatiul necesar pentru protectia papilei interdentare si se verifica cu ajutorul sondei in
unghi, verificarea niselor pt autocuratire, cat si incadrarea, puntii in morfologia arcadei
respective. Corigirea acestor contacte se efectueaza prin slefuirea corpului de punte.
 
• Puntei dentare intreg turnate cu dinti antagonisti.
• Examinarea rapoartelor corpului de punte cu dintii antagonisti la nivelul suprafetelor
ocluzale prevede crearea echilibrului ocluzal prin slefuirea conform conceptiei ocluziei
functionale, care cuprinde verificarea contactelor ocluzale in intercupidarea maximei.
La miscarile de propulsie, de lateralitate, a curbelor ocluzale de comprensare si a
dimensiuni verticale de ocluzie.
Mulțumesc pentru atenție!