Centrul de Excelență în

Medicină și Farmacie ”Raisa •Dezvoltarea

Pacalo” literaturii în Evul
Mediu. Opera
„ Divina Comedie”.

•Realizat :Boboc Dumitrița

Verificat: Guja Veronica
 Literatura
• Creația cea mai însemnata din epoca
este prezentată de poemele epice
apărute în Franța sec XI si recitate de
catre cîntăreți, ambulanți la curțile
senioriale, la tîrguri și sărbătorii
populare. De regulă, ele atestă sărbători
populare. De regula, ele atestă un
eveniment și un personaj real. Printre
cele mai vestite poeme se remarcă
„Cântecul lui Roland”,inspirat din
expediția din 778 a lui Carol cel Mare
împotriva arabilor din Spania.
• Un alt poem reprezentativ este „Cântecul
Nibelungilor”, compus în Germania de sud
,anul 1200. O operă celebră este și „Cântecul
Cidului”,ce ilustrează personjul și evenimentul
din realitate ,și anume Cidul,care se eremarcă
în luptele pentru recucerirea Spaniei ,sub
stăpânirea arabă. De asemenea ,poate fi
remarcat și „Cântecul despre oastea lui
Igor”inspirat din expediția din 1185 a
cneazului Novgorodului împotriva cumanilor.
• Pe lângă poeme, se dezvoltă un
nou gen – romanulcavaleresc.
Erau scrise în versuri și cântate
sau citite în fața unui auditoriu .
Cel mai reprezentativ autor este
Chretien de Troyes, care a
redactat romanele Lancelor,
Yvain, Tristan și Isolda.
 • Capodopera cea mai
reprezentativă a Evului Mediu
,rămâne a fi „Divina Comedie” a
florentinului Dante
Aligheri,subiectul căreia cuprinde
o viziune a lumii de dincoloa
Infernului, Purgatoriului și
Paradisului.
•  Fiind cea mai celebră operă a lui Dante Alighieri,
este totodată una dintre cele mai importante
capodopere ale literaturii universale.
•  Divina Comedie descrie coborîrea lui Dante în 
Infern, trecerea prin Purgatoriu și ascensiunea în
Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui
cu Divinitatea.
•  Deși continuă modul caracteristic al literaturii și
stilului medieval , poemul lui Dante tinde către o
reprezentare amplă și dramatică a realității,
departe de spiritualitatea tipică a epocii sale.
•  Scrisă în dialect toscan, opera a exercitat o
influență considerabilă asupra dezvoltării limbii
și literaturii italiene.
 • Inițial, Dante și-a intitulat
poemul Commedia, în sensul că, după un
început dramatic, opera are un final fericit .
Atributul de „divina” i-a fost acordat de 
Giovanni Boccaccio în biografia
sa „Trattatello in laude di Dante”, ca un
omagiu datorat extraordinarei ei frumuseți
artistice, și apare pentru prima dată într-o
tipăritură din 1555 a editorului venețian 
Ludovico Dolce.
• Poemul a fost scris de Dante în timpul
exilului său între 1304 și 1321, acțiunea
este situată de autor în primăvara anului 
1300, în săptămâna dinainte de Paște,
când Dante înteprinde călătoria în „
lumea de dincolo”.
• Divina Comedie povestește călătoria lui
Dante în cele trei lumi ale "vieții de
apoi", în care se proiectează răul și
binele lumii terestre, fiind condus la
început de poetul Virgiliu, simbol al
rațiunii, apoi de Beatrice, simbol al
credinței.
•  Poemul este compus din trei părți ( 
Inferno, Purgatorio, Paradiso),
cuprinzând 100 de cânturi, 33 pentru
fiecare parte.
Infernul
• Dante, rătăcit într-o pădure unde voia să ia o ramură pentru
sărbătoarea Floriilor, se trezește la un moment dat înconjurat de o
panteră, de un leu și o lupoaică. Cuprins de spaimă, îi vine o umbră
în ajutor: este poetul Virgiliu, care îl va conduce prin Infern, singura
posibilitate de a ieși din pădure.
• Împreună coboară prin nouă cercuri concentrice,fiecare cerc fiind
ocupat de diverse personaje celebre din istoria omenirii, în funcție
de păcatele săvârșite, dar și de personalități contemporane,
adversari personali sau persoane disprețuite, trimiși de Dante în
Infern pentru a-și ispăși viciile.
•  Pedepsele sunt descrise în ordine crescândă, cu cât se coboară în
profunzimea iadului, care este și centrul pământului. Aici intalnesc
de asemenea celebrul cuplu adulterin, Paolo si Francesca, sotia unui
macelar care intr-un acces de furie si gelozie ii omoara pe amandoi.
Această intamplare ii ofera lui Dante o viziune despre dragoste ca un
sentiment ce continua si dupa moarte, aducandu-i in acelasi timp
amaraciune pentru iubirea sa neimplinita. 
• Astfel opera capata un caracter romantic, opus curentului tanar
renascentist al perioadei istorice. Această parte a călătoriei se
termină cu vederea lui Lucifer, chinuit într-un lac înghețat. De aici,
vor ieși, urcând pentru a vedea din nou "cerul înstelat". Călătorind în
lumea fantastică a morților, Dante duce cu sine toate sentimentele și
pasiunile celor vii, trage după el - cum s-a scris - tot pământul.
Purgatoriul
• Dante și Virgiliu ajung pe cealaltă parte a pământului, în fața
muntelui Purgatoriului, pe culmile căruia sălășuiesc sufletele
morților care se căiesc de păcatele făcute în viață.
• Muntele este împărțit în șapte cercuri, după tipul viciilor avute
(mânie, avariție, lăcomie etc.) și durata timpului de căință.
Rugăciunile celor vii pe pământ îi pot ajuta să iasă mai curând din
Purgatoriu.
•  Și aici se regăsesc persoane cunoscute lui Dante, pentru care arată
bunăvoință, cum ar fi prietenii săi din cercul "dolce stil nuovo" sau
marii artiști ai trecutului.
•  În vârful muntelui se găsește Paradisul terestru, care are aspectul
unei păduri populată de figuri alegorice. Purgatoriul este o altă
ipostază a personalității umane care prevestește zorile Renașteri
Paradisul
• Ajunși în Paradisul terestru, Virgiliu îl părăsește și se întoarce în Infern. Din
acest moment, Dante va fi călăuzit de Beatrice, instrumentul voinței
divine.
• Paradisul, în opoziție cu Infernul, este construit din nouă cercuri orientate
spre înălțime. Aici este sălașul celor fără de păcate, al sfinților. Fiecare cerc
corespunde unuia din corpurile cerești cunoscute în acea vreme: Luna, 
Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, dominate de cerul stelelor
fixe. La sfîrșitul călătoriei Beatrice îl părăsește și Dante, ghidat de Sfântul
Bernardo, adresează o rugăciune Sfintei Fecioare.
• Artistul se contopește cu Dumnezeu, simbolul "Iubirii care pune în mișcare
cerul și stelele". Dacă în descrierea Infernului și Purgatoriului Dante a avut
unele puncte de sprijin, în Paradis el este unicul creator. Tradiția
Paradisului nu exista în literatură și fantezia dantescă a creat-o din
propriile resurse, realizând un vers fluid și de infinită gamă muzicală,
corespunzător iradierii oceanului de lumină a Paradisului.
• Vă mulțumesc pentru
atenție!