Condiția femeii în

Țările Române în
secolul XX

Aceste roluri s-au menţinut pe toată
perioada istoriei cunoscute, din
Antichitate, până la sfârşitul secolului
al XIX-lea şi începutul secolului al
XXlea. La sfârşitul secolului al XIX-
lea şi începutul secolului al XX-lea,
femeile încep să capete drepturi
politice şi civile.
De-a lungul istoriei, femeilor li s-a
rezervat un rol secundar în viaţa
socială. Femeile au primit ca
principale sarcini procrearea şi
educarea copiilor. Familia
tradițională se bazează pe o
autoritate totală a soțului asupra
soției. Ea se manifestă ca o tiranie
manifestată adesea prin faptul că
nevasta avea întreaga
responsabilitate a gospodăriei și a
creșterii copiilor.
 Istoria femeilor – o carte
cu pagini albe

Până la sfârşitul
secolului al
XIX‑lea femeile nu
puteau urma
studii universitare
Până în 1920
în provinciile
femeile din Ţara
locuite de români.
Românească şi
Moldova nu
aveau dreptul
de a fi avocate

Până în 1932
femeile
căsătorite din
Până în
România nu
1946 femeile
puteau deţine
din România
proprietăţi
nu erau
cetăţene
În a doua jumătate a
secolului al XIX lea şi în
prima jumătate a secolului
XX, organizaţiile femeilor
din teritoriile locuite de
români au pledat pentru
emanciparea civilă şi
politică a femeilor: pentru
acces la educaţie, la muncă,
la diverse profesii din care
femeile erau excluse, pentru
dreptul de a vota şi de a fi
alese în forurile
administrative şi legislative.
Mai ales din ultimele două decenii
ale secolului al XIX lea, demersurile
mişcărilor femeilor şi feministe au
devenit din ce în ce mai intense şi
vizibile, prin asociaţii cu participare
foarte largă, legături interregionale,
naţionale şi internaţionale, petiţii şi
memorii adresate ministerelor şi
parlamentului, conferinţe publice,
nenumărate publicaţii periodice şi
serii de articole în presa centrală şi
locala.
Iniţierea mişcării de emancipare a femeii
române
În România, originea mişcării feministe a fost considerată
revoluţia paşoptistă care proclamase „aceeiaşi învăţătură
pentru ambele sexe”, cu toate că societatea românească în
ansamblul său nu era pregătită să recepteze o asemenea
schimbare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, „Reuniunea
femeilor din Iaşi”, (care din 1894 s-a numit „Liga femeilor”),
prin vicepreşedinta sa, Cornelia Emilian, a înfiinţat în 1890
prima şcoală profesională din ţară cu 52 de eleve,
absolventele obţinând diploma de maestre în lenjerie şi
croitorie femeiască.
Iniţierea mişcării de emancipare a femeii
române
Tot la Iaşi s-a înfiinţat la începutul secolului al XX-lea,
„Unirea educatoarelor române” al cărei scop era, în primul
rând naţional, de a uni româncele de pretutindeni,
pregătind astfel o unire mai întâi culturala abia apoi una
feminista, de a lucra la înălţarea economică a femeii prin
înălţarea ei culturală….. Presa feministă din România
este rezultatul iniţiativei câtorva militante: Maria Rosetti,
Maria Flechtenmacher, Adela Xenopol, apariţia primului
ziar social, literar şi casnic, „Femeia Română”, datorându-
se Mariei Flechtenmacher.
 Statutul femeii in comunism

La nivel propagandistic,
Regimul comunistregimul comunist din
a destructurat
România a susținut
toate principiul
asociațiile egalității
feminine de dintre
bărbațicaritate
și femeiîndar situația
sfera majorității femeilor
asistenței
din România
sociale,a prin
fost desființarea
dificilă. Cu excepția
lor în
acordării dreptului
1948. de privat
În spațiul vot (prin
s-a legea
electorală din 1946),
perpetuat în plan
patriarhatul programatic,
masculin
iar în
celorlalte spațiul public
chestiuni regimul
specifice care priveau
comunist
emanciparea a introdus
femeilor, le-aofost
nouăaplicată teza
subjugare a femeii, devenită
stalinistă a rezolvării acestei probleme odată
constructoare
cu revoluționarea a societății
integrală a societății.
socialiste.
 Discriminarea femeilor în viaţa economică

Femeile erau concentrate în ocupații de

rutină, prost plătite. La acest lucru au
contribuit atât organizarea muncii cât și
stereotipia referitoare la rolul fiecărui
gen. Femeile au o șansă mai mare de a
avea o slujbă cu normă întreagă dacă
nu au copii.

În Marea Britanie, numărul restrâns

al femeilor care aveau posturi
manageriale înalte nu aveau copii
iar multe dintre cele care
intenționau să aibă copii în viitor
declarau că vor să-și părăsească
postul.
 Discriminarea femeilor în viaţa economică

De asemenea, hărțuirea sexuală era extrem de

obișnuită la locul de muncă, putând fi definită
drept folosirea autorității sau puterii deținute
pentru a se încerca obținerea unor favoruri
sexuale.
In Romania o femeie putea fi concediata
daca era insarcinata, era intrebata la
interviul de angajare daca planifica pe
viitor sa aiba copii, uneori femeilor li se
cereau teste de sarcina, puteau fi
concediate in timpul concediului de
maternitate etc.

Salariul de asemenea diferentia mult,

fiind mai mic decat cel al barbatilor. În
anumite domenii de activitate,
predominant feminine, ca asistenţa
socială de pildă, salariul mediu era mai
mic cu aproximativ 15% faţă de cel al
altor categorii de intelectuali.
Concluzie