ETICA SOCIALĂ – PROFIL IPOTETIC

Etica nu este o fantezie mistică, nici o convenție socială,

nici un lux de care ne putem lipsi, subiectiv...
Etica este o necesitate obiectivă a supraviețuirii omului,
nu prin providența supranaturală,
nici a vecinilor dvs., nici a toanelor dvs.,
ci prin „grația” realității și natura vieții.

(Ayn Rand, Virtutea dăruirii de sine)

 1. Trecerea de la asincronia
6. Eroziunile produse de
revoluțiilor conservatoare din anul
manipulările și dezinformările, mai
1989 la schimbările sociale tot
mult sau mai puțin intenționate, ale
mai sincronizate.
actelor morale de astăzi.

5. Dependența de 2. Micșorarea
noul stil de contrastelor culturale
împletire a politicii și de civilizație dintre
cu morala. Est și Vest.

4. Sporirea relațiilor dintre  etică și 3. Realizarea vieții omenești cât mai

epistemologia analitică dominantă în conformă cu natura și cu esența
filosofia actuală a cunoașterii. umană…
Categorii fundamentale ale eticii sociale

Bine

Corectitudine Datorie

On
te oa
ita re
n
em
D
 Factorii care generează
un comportament etic în societate

Caracteristicile individuale

Nivelul de dezvoltare/ educaţia / cultura

Virtuţi cardinale şi morale

Principii universale ale eticii

Presiunea socială

etc.
 Cele patru virtuţi cardinale
PRUDENŢA
JUSTIŢIA
TĂRIA
CUMPĂTAREA
 PRUDENŢA
(Prudentia)
constă în discernământ, adică în capacitatea de a
deosebi adevărul de fals şi binele de rău,
demascând, prin această virtute,
adevărurile false (adesea greu de identificat)
aprofundând ceea ce se vede.

https://www.clujmanifest.ro/opinii/prudenta-
prima-virtute-cardinala-2/
 JUSTIŢIA
(Justitia)
constă în voinţa constantă şi fermă de a da lui
Dumnezeu şi semenilor ceea ce li se cuvine şi
deci, prin ea înţelegem şi executăm ceea ce e
bine în faţa lui Dumnezeu, a noastră şi a
semenilor noştri.
 FORȚA
(Fortitudo)
reprezintă capacitatea de a rezista în condiţii de
adversitate, de a nu te descuraja în faţa
greutăţilor, de a persevera în drumul
perfecţionării, de a merge înainte, fără a te lăsa
învins de lene, de laşitate, de frică.
 „Omul care nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată și fără
ziduri”
CUMPĂTAREA (Solomon)
(Temperantia)
moderează atragerea plăcerilor sensibile şi ne face
echilibraţi în folosirea materiei.
Dacă omul, ca şi animalul, ar urma liber propriile instincte,
ar sfârşi prin a deveni sclavul dorinţelor şi pasiunilor sale,
fiind că partea animală a omului e foarte sensibilă la
degenerare şi la abuz, dacă nu e controlată în mod constant.

Cumpătarea implică:

•Abținere de la ce este vătămător pentru noi.

•Alegerea între adevărata libertate și robia propriilor pasiuni.
•Atenție sporită!
 PRINCIPII UNIVERSALE ALE ETICII
- prima facie*

1. Principiul respectării autonomiei

2. Principiul facerii binelui
3. Principiul nefacerii răului
4. Principiul dreptăţii/echităţii
5. Principiul respectării demnităţii
6. Principiul integrităţii
7. Principiul respectării şi protejării vulnerabilităţilor

*NB! În terminologia juridică prima facie presupune că există suficiente dovezi

pentru a demonstra o anumită afirmaţie.
 Principiul respectării autonomiei,
pregnant introdus în filosofia moralei de Kant. 

Cu toţii trebuie să ne bucurăm de

libertatea de decizie, legată de actele nostre,
dar trebuie să ne şi asumăm responsabilitatea
acestor decizii.
 Principiul facerii binelui,
în viziune aristotelică ar trebui să fie finalitatea acţiunilor,
gândirii şi deciziilor noastre.

Principiul facerii binelui ar trebui,

pentru un om normal, să însemne
crearea unei stări de bine
atât pentru cel care acţionează,
cât şi pentru beneficiarul acţiunii.
 Principiul nefacerii răului,
implică o atentă analiză a actelor şi deciziilor
noastre, astfel încât să fie evitată facerea unui
rău chiar şi involuntar
 Principiile dreptăţii şi al respectării
demnităţii
sunt principii de bază ale raporturilor sociale care vizează
relaţia statului cu individul.
Atitudinea nedescriminatorie, sub toate aspectele, trebuie
cultivată, iar aceasta, alături de virtuţile facerii binelui şi nefacerii
răului, atrag aplicarea principiului respectării demnităţii, mai ales,

când te comporţi ca un individ integru şi, în acelaşi timp,

respecţi integritatea celorlalţi.  
Principiul respectării şi protejării vulnerabilităţil

1. Să nu faci ceea ce nu ştii să faci.

2. Ceea ce faci, să fie exemplar.
3. Din ceea ce ai făcut bine, să ştii că numai o parte este
meritul tău.
4. Ai grija de toţi ca şi cum ar fi copiii, fraţii sau părinţii tăi.
5. Să nu păstrezi pentru tine nimic din ceea ce ştii.
6. Să nu greşeşti, iar dacă ai greşit să recunoşti greşeala şi s-o
îndrepţi.
7. Ascultă şi  părerea altora fără a te preamări pe tine.
8. Să-ţi respecţi colegii pentru a fi tu respectat.
9. Să nu te ridici pe ruinele confraţilor tăi.
10. Dăruieşte totul fără a pretinde nimic şi vei avea totul.