Civilizatiile antice .

Civilaztiile orientului antic

 CIVILIZÁȚIE, civilizații, s. f. nivel de dezvoltare materială și spirituală a
societății dintr-o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc.; cultură (materială sau
spirituală); p. ext. nivel înalt de dezvoltare a unei societăți.
Termenul de Orient Apropiat nu este
utlizat pe scară largă astăzi. Acesta a supraviețuit datorită unui erudit din secolul
al XIX-lea când a fost folosit pentru a indica rămășițele Imperiului Otoman de pe
Malul de est al Mării Mediterana . Antichitatea a început odată cu inventarea
celor dintâi sisteme de scriere și apariția primelor orașe-stat. Toate marile
civilizații ale lumii orientale (mesopotamiană, egipteană, indiană) au avut nevoie
pentru a se naște, a se dezvolta și a evolua de condiții geografice, climatice și
umane deosebit de favorabile . Civilizația Egiptului Antic a influențat de multe ori
civilizația Orientului Antic. Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu reprezintă locul
apariției roții, plugului, a cărămizilor, a boltei în arhitectura și a multor altor
descoperiri esențiale și astăzi pentru umanitate. India și China au creat cultura
orezului, țesăturile din bumbac, moara de apă, busola, praful de pușcă, etc.
Mesopotamia
 Mesopotamia (în limba greacă înseamnă “între două râuri”), a fost o regiune antică situată la estul
Mediteranei şi delimitată la nord-est de Munții Zagros și la sud-est de Podișul Arab. Acest teritoriu
corespunde Irakului de astăzi, în cea mai mare parte, harta mesopotamiadar de asemenea şi părți ale
Iranului, Siriei și Turciei de astăzi. Cele două râuri între a fost situată Mesopotamia şi de la care si-a
luat numele sunt Tigru și Eufrat. Ţara a fost cunoscut şi sub numele de “Al-Jazirah” (insula), iar mai
târziu ca şi Semiluna Fertil. În acest loc a început civilizația mesopotamiană.
 Sumerienii au o origine nesigura.Ei se stabilesc in sudul Mesopotamiei pe la inceputul mileniului
al IV-lea i.Hr..Sumerienii sunt creatorii celei mai vechi civilizatii regionale cunoscute.
 Akkadienii.Triburile semite patrund in regiunea centrala a Mesopotamiei la inceputul mileniului al
III-lea i.Hr..In aceasta zona se intemeiaza importante centre politice si economice :-Akkad
 -Babilon – regele Hamurambi (1728-1686 i.Hr.)
 Asirienii sunt o populatie nomada si razbonica de origine semitica(popor care s-a stabilit in
Orient),ocupa , inca din mileniul al III-lea i.Hr.,o regiune din nordul Mesopotamiei.Ei intemeiaza
o serie de orase-state precum Assur si Ninive.
 Fondatorul Imperiului Asirian este considerat Tiglatpalassar I (secolul al XI-lea i.Hr.),a carui
stapanire ajunge pana la Marea Neagra,Marea Mediterana si Golful Persic.
 Asiria se prabuseste in urma loviturilor date de o coalitie formata din mezi si babilonieni (605
i.Hr.)

 Imperiul Noului Babilon nu dureaza insa nici macar un secol . In anul 538 i.Hr.,regele persan
Cirus ocupa Babilonul si anexeaza Imperiul Neobabilonian al imperiului sau.
Egiptul antic
 Istoria Egiptului Antic este caracterizată de o incredibilă longevitate întinzându-se
pe mai bine de trei milenii. Apogeul a fost fără îndoială atins sub conducerea
faraonilor, regi și singuri intermediari între oameni și zei, garant al ordinii atât
externe (invadatori) cât și interne (tulburări sociale). Istoria Egiptului Antic începe
în jurul anului 3100 î.Hr., Faraonul Narmer a unificat Egiptul. Acesta a devenit un
imperiu puternic care a dăinuit până în anul 30 î.Hr., când a fost cucerit de roman
 Istoria Egiptului Antic este împărțită în mai multe perioade corespunzătoare dinastiei , faraonului.
Datarea evenimentelor în Egiptul Antic este încă subiect de cercetare. Datele calendaristice nu sunt
confirmate de nici o dată certă pentru o perioadă de aproximativ trei milenii. Mai jos este o listă
corespunzătoare datelor convenționale egiptene .

 Perioada predinastică a Egiptului (înainte de 3100 î.Hr.)

 Perioada protodinastică a Egiptului (Aproximativ 3100 - 3000 î.Hr.)
 Perioada Dinastică Timpurie a Egiptului (Dinastiile I–II)
 Vechiul regat al Egiptului (Dinastiile III–VI)
 Prima Perioadă Intermediară a Egiptului (Dinastiile VII–XI)
 Regatul Mijlociu (Dinastiile XII–XIV)
 A doua perioadă intermediară a Egiptului (Dinastiile XV–XVII)
 Noul Regat al Egiptului (Dinastiile XVIII–XX)
 A treia perioadă intermediară a Egiptului (Dinastiile XXI–XXV) (cunoscută și ca perioada Libiană)
 Perioada târzie a Egiptului (Dinastiile XXVI–XXXI
 Nilul a fost un element vital regiunii de-a lungul istoriei.Lunca fertilǎ a Nilului a
oferit oamenilor posibilitatea de a dezvolta o economie agricolă stabilă și o
societate complexă, centralizată, care a devenit o piatră de temelie în istoria
civilizației umane. Nomazii vânǎtori-culegǎtori s-au mutat în valea Nilului pânǎ la
sfârșitul Pleistocenului Mijlociu în urmă cu 120 de mii de ani. Până la sfârșitul
paleoliticului , climatul arid din Africa de Nord a devenit tot mai cald și uscat,
forțând populația din zonă să se concentreze de-a lungul regiunii. Istoria propiu-
zisă începe prin unirea sub conducerea unui singur rege, a celor două regate mai
vechi, a celui din Deltă (Egiptul de Jos) și a celui din Valea Nilului (Egiptul de
Sus). Apariția statului egiptean - primul stat din lume - trebuie considerată ca o
necesitate imperioasă a coordonării pe întreg spațiul al Văii Nilului, a sistemului
de irigații și îndiguiri care aveau să domolească furia inundațiilor anuale ale
fluviului și să le facă folositoare agriculturii. Popoarele primitive, care locuiau în
regiunile aflate de o parte și de alta a Văii Nilului, în deșerturile arabice și libice
dar și cele ce erau în Nubia, putea invada și jefui ținuturile bogate ale Egiptului.
Grecia antica
 Bazele solide ale civilizației europene se pun în Grecia. Oamenii Eladei au marea
capacitate de a deschide drumuri noi în economie, filosofie, știință, artă etc.
Colonizând bazinele Mediteranei și Mării Negre, ei contribuie la răspândirea
civilizației și la interferențele etno-culturale. „Inventatori ai politicii”, vechii greci
creează sistemele de conducere – oligarhic și democratic –, promovează
individualismul și drepturile civice și încearcă să edifice statul, cetatea-polis – ca
exponent al intereselor cetățenilor –, pe baze raționale.

 Prin epoca elenistică, grecii au dat naștere celei dintâi civilizații de sinteză, de
cuprindere „universală” din istorie
 Grecia antică a inaugurat în istorie formulele superioare de organizare politică –
practic, a „inventat” politica, reguli de drept referitoare explicit la proprietatea
privată, conducere reprezentativă și libertate juridică. Pe fundalul unei dezvoltări a
agriculturii, comerțului, meșteșugurilor, a circulației monetare, s-a constituit
polisul – cetatea-stat, ca unitate de teritoriu, locuire, instituții, valori juridice,
religioase, morale etc. Întreaga viață publică și privată a vechilor greci se derula în
jurul ideii de cetate, garanție a drepturilor civile, a averii și persoanei fizice. În
legătură cu cetatea-stat, a luat naștere și s-a împlinit și calitatea grecilor de
cetățeni, mai exact de oameni liberi, proprietari, purtători de arme, membri ai unei
comunități de tradiții, valori materiale, morale și religioase, de aspirații etc.
„Polisul este acolo unde se află corpul civic
 Totuși, unitatea statală a Eladei nu s-a putut înfăptui prin forțe exclusiv proprii. Rivalitățile dintre
polisuri și dintre „partidele” politice au împiedicat constituirea unei „mari puteri” grecești. La un
moment dat, această tendință părea să fie stimulată din exterior de amenințarea persană. În fața ei, Atena
și Sparta, urmate de majoritatea cetăților elene, și-au pus în comun resursele militare, câștigând așa-
numitele Războaie medice (490–479 î.Hr.), în urma marilor victorii de la Marathon (490 î.Hr.) și
Salamina (480 î.Hr.). Dar Războiul peloponeziac (431–404 î.Hr.), purtat de Atena și Liga de la Delos
(alianță patronată de metropola din Attica) împotriva Spartei și a Ligii peloponeziace a aruncat, din nou,
lumea greacă în haosul războiului civil. Victoria Spartei din 404 î.Hr. a determinat coalizarea celorlalte
polisuri contra ei și, în final, afirmarea Tebei ca putere hegemonă în Grecia continentală, în intervalul
371–362 î.Hr.

 Abia Regatul Macedoniei, sub Filip al II-lea și Alexandru Macedon, va unifica Elada, prin cucerire (336
î.Hr.). Imperiul creat ulterior de Alexandru cel Mare (331–323 î.Hr.) în Europa de Sud-Est, Asia și Africa
de Nord avea să dea naștere „lumii elenistice” pe temeliile căreia se vor fonda regatele Antigonizilor,
Seleucizilor, Ptolemeilor. Sparta și Atena își vor pierde atunci definitiv importanța politică, dar vor
rămâne și după cucerirea romană (secolul II î.Hr.) simbolurile a două moduri de organizare și exercitare
a puterii politice: oligarhia și democrația.
Roma antica
 Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp
cuprinsă între 753 î.Hr. și 476 d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece
secole, civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi,
la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării
Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor
barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și
începutul Evului Mediu. Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte din
Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia antică, o civilizație care a inspirat mult
cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuții importante în organizarea
politică și administrativă, juridică, artă militară, artă, literatură, arhitectură, limbile
Europei (limbile romanice), iar istoria sa continuă să aibă o influență puternică
asupra lumii moderne.
Perioada monarhiei

 Regatul Roman a fost guvernul monarhic al orașului Roma și al teritoriilor sale de

la Fondarea Romei, fondarea sa în 753 î.Hr. de către Romulus și Remus, până la
expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î.Hr. și formarea Republicii
Romane. După legendă, orașul Roma a fost întemeiat în anul 753 î.Hr. de către
Romulus și Remus, care au fost crescuți de către o lupoaică. În legenda romană,
când grecii au dus Războiul troian împotriva orașului Troia, prințul troian Aeneas
a navigat peste Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său, Iulus,
a mers mai departe, fondând orașul Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa
au venit cei doi gemeni, Romulus și Remus, care au purces la fondarea Romei în
753 î.Hr
Perioada Republicii

 Republica Romană a fost guvernarea republicană a Romei și a teritoriilor sale din

510 î.Hr. până la instaurarea Imperiului Roman, care este plasată, uneori, în anul
44 î.Hr., anul numirii lui Caesar ca dictator perpetuu sau, mai comun, 27 î.Hr.,
anul în care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul de August. Orașul
Roma este situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coasta de vest a
Italiei. El marca frontiera de nord a zonei în care era vorbită limba latină și granița
de sud a Etruriei, unde trăiau etruscii, care erau de origine necunoscută
Perioada Imperiului
 Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convențional, pentru a descrie
statul roman în secolele după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr., sub
Gaius Iulius Caesar Octavianus. Deși Roma deținea un imperiu cu mult înainte de
autocrația lui Augustus, statul pre-augustian este descris, în mod convențional, ca
Republica Romană. Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea
Mediterană, precum și regiunile celtice din nordul Europei. Ultimul împărat de la
Roma a fost detronat în 476, dar, pe atunci, regiunile din estul imperiului erau
administrate de un al doilea împărat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul
Bizantin a continuat să existe, deși își micșora încet-încet teritoriul, până în 1453,
când Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman. Statele succesoare din
vest (Regatul Franc și de Națiune Germană) și din est (țaratele ruse) foloseau
titluri preluate din practicile romane chiar și în perioada modernă. Imperiul
Roman a constituit un model peren, preluat, cu mici diferențe, de toate statele
europene post-romane în activitatea de guvernare, drept și organizarea justiției,
tipul de arhitectură și în multe alte aspecte ale vieții.
China antica

 Civilizația chineză a apărut în mileniul al III-lea î.Hr. pe văile fluviilor Huanghe și

Yangtze. În secolul al III-lea î.Hr., împăratul Shi Huangdi (221-210 î.Hr.) a
întemeiat dinastia Qin și a unificat principatele existente într-un singur imperiu.
Dinastia Han (206 î.Hr. - 220 d.Hr. ) a deschis comerțul cu Occidentul. Fiind
atacat de nomazii din nord (huni), imperiul s-a destrămat, dar s-a refăcut câteva
secole mai târziu
 Hârtie: În jurul anului 100 d.Hr., un bărbat pe nume Tsai Lung a întins o foaie din
pastă de lemn și cânepă, pe care a pus-o la uscat și a inventat hârtia.
 Busola: Vechii chinezi au fost marinari foarte pricepuți. Aceștia au folosit busolele
pentru orientarea templelor la început, însă în cele din urmă le-au folosit pentru
navigație. Cu sute de ani înaintea europenilor au construit vase cu pânze,
manevrate cu ajutorul cârmelor. Aceștia au ajuns în Africa pentru a face comerț.
 Praful de pușcă se presupune că a fost descoperit in China.Ei il numeau "Floricele
de foc":