Minoritati

nationale in Europa
Student: George Olariu
Caracteristicile minorităţilor:

-minorităţi teritoriale, autohtone/istorice;

-extrateritoriale – în funcţie de faptul că locuiesc sau nu în arealul teritorial istoric, cu tendinţa

de acordare a unui volum diferit de drepturi sau a unui teritoriu minoritar;

-minorităţi superioare – cu intenţia de a fi purtători ai unei culturi superioare faţă de cea a

ţărilor în care sunt stabilite;

-minorităţi imperiale sau ex-dominante – de regulă, formate în urma destrămării marilor

imperii, fiind citaţi, în aceşti termeni, ruşii şi ungurii, ca reprezentanţi ai unei mentalităţi de
nesupunere;

-minorităţi transfrontaliere – adică cele care sunt răspândite în număr mare într-o serie de ţări,
cum este cazul populaţiei de origine evreiască şi romii.
Populațiile indigene sunt cele care se regaseaua pe actualul teritoriu al Europei înainte de popularea acesteia
prin succesive valuri migratoare.
Populația lapona
Situate în Norvegia, Suedia și Finlanda

Elementele principale ale culturii sunt:

Crescătoriile de reni, poemele muzicale, specifice

ritmice, transportul cu săniile de reni, viață
apropiată de natură. Pentru a se păstra limba
maternă, statele scandinave au introdus o serie de
măsuri care sprijină sistemul educațional în limba
maternă.
 Inuiții

Ocupă o părticică micuța a insulei Groenlanda, a cărei

suprafață e acoperită trei sferturi cu gheață. Originea lor
pe tărâmul gheții datează de acum 4500 de ani, când au
sosit primele grupe de migratori care și-au stabilit aici
așezămintele. Religia lor este o îmbinare a
creștinismului cu cosmologia inuita. În 1953, Groenlanda
a devenit parte componentă a regatului Danemarcei,
însă limba oficială a rămas groenlandeză de vest,
învățată în școli, utilizată în media, administrație, servicii
religioase și literatură.
 Minorități migratoare
Imigranții sunt grupuri care au devis să își părăsească țară de origine în principal din motive politice sau
economice
1. Cetățeni ai unui stat membru care locuiesc în alt stat de pe teritoriul UE, care datorită liberei circulații în UE
nu suferă din cauza discriminării și a prejudecăților.

Exemplu: Andorra

Populația majoră este alcătuită din imigranți, majoritatea cetățeni spanioli, persoanele care dețîn cetatanie
andorriana fiind doar 20%.
2. Reprezentanți de grupuri provenind din exteriorul UE, fie de pe continent, în special din Europa Centrală și
de Sud-Est, fie din afară acestuia.
 Exemple:
- Turcii și curzii - Germania, Belgia
- Algerienii, marocanii, tunisienii - Franța
- Turcii, indonezii, marocanii - Olanda
- Vietnamezii, chinezii, indienii, pakistanezii - Marea Britanie
- Albanezii, slovenii, tunisienii - Italia
În cele mai multe cazuri aceste grupuri în special
noneuropeni de religie islamică, se confruntă cu
prejudecățile populației majoritare și cu practicile
descriminatorii. Discriminarea se manifestă prin
intoleranță, abuz, recurgere la forță și o serie de
politici restrictive. Mișcări anti-aratabe și
antisemite, catalogate extremiste de dreapta s-
au dezvoltat în aproape toate statele precum:
Frontul Național Francez, Partidul libertății din
Austria, Vlaams Blok în Belgia și Partidul
Republican în Germania.Reflectarea în media
occidentală și în declarațiile ministeriale este de
cele mai multe ori negativă, refugiații fiind
reprezentati că ceva amenințător. Numărul
estimativ al refugiaților în Republica Moldova
este de 3 milioane
 Tipuri de refugiați:
-Refugiați protejați(de Convenția de la Geneva);
-Refugiați cărora li s-a permis să stea în țară de refugiu pe motive umanitare și sub alt statut decât cel
conferit de convenție;
-Refugiați care sunt trimiși din țară în țară, pentru că nici un stat nu își asumă responsabilitatea de a le
. examina cererea de exil;
-Refugiați protejați temporar cu condiția de a se întoarce în țară de origine îndată ce situația de acolo le
permite.
Sunt grupuri etnic diferite de populația majoritară, rămase pe teritoriul ocupat de această prin redefinirea
granițelor.Exemple: bascii în Spania, maghiarii în România și Slovacia, sorbii în Germania, scoțienii în Marea
Britanie, germanii în Franța.
 Exemple de acomodare
a diversității în statele UE
 Minoritatea suedeză în Finlanda
Locuiesc mai mult în regiunile de coasta și în insulele Aland și reprezintă 6% din populație.
Aceștia se bucură de libertatea de exprimare în limba maternă. Aceștia au emisiuni
radiofonice și televiziune, teatru precum și universități bilingve și ziare în suedeză.
 State multimationale: Belgia
Teritoriul Belgiei este împărțit lingvistic și cultural între populația germană dominantă în
Nord și cea franceză din Sud. Belgia a devenit un stat federal, format din 3 comunități:
franceză,germană și flamanda.
Flamanzii, în număr de 6 milioane ocupă teritoriul din Nordul Belgiei, regiunea cea mai
prosperă din punct de vedere economic. Limba vorbită este flamanda, dialect al olandezei.

Valonii ocupă sudul Belgiei, reprezentând populația vorbitoare de limba franceză Cu toate
acestea, sunt vorbite o varietate de limbi regionale

Minoritatea germană locuiește în Estul Belgiei, constituind o comunitate de sine stătătoare,

conform constituției belgiene.

Toate cele 3 comunități, franceză, germană și flamanda, beneficiază de drepturi egale având
puteri legale distincte și organe executive separată.
 Cazuri de insucces în
abordarea diversității în UE
1. Țară Bascilor

Aceștia sunt locuitorii regiunii care se întinde pe Pirineilor de Vest. Teritoriul ocupat de ei se
numește Euskadi. Limba bașcă este oficială din 1986. Provincia a primit statutul de atuonom
în 1936, înainte de începerea războiului civil. În 1954, s-a format ETA- o organizație militară
separatistă, recolutionar-socialistă, cu scopul de a lupta pentru autonomia provinciei și
obținerea de drepturi pentru populația bașca. Modalitatea de lupta era prin răpiri, jafuri,
asasinate, capmanii de bombardare și terorism.
2. Irlanda de Nord

Irlanda este teritoriul cucerit și colonizat de Anglia, începând cu sec. al 12-lea. În 1905 a fost
înființată Sinn Fein - o formațiune politică irlandeză, care militează pentru independența
Irlandei. Armata Repblicana Irlandeză, a fost creată în 1918, devenind o forță extrem de
eficientă în sprijinul luptei pentru independența. În urmă unui război civil, în 1921 Irlanda a
fost împărțită în Irlanda de Nord și Republica Irlanda, și majoritatea protestantă unionistă
care susținea apartenența teritoriului la Marea Britanie. Metodele de lupte au fost răpiri,
bombardamente și asasinări politice. Declarația de încetarea a focului semnată în 1994 de
Armata Republicană Irlandeză a pus oficial capăt victimilor. Minoritatea catolică se lovete în
Irlande de Nord în continuare de o serie de practice discriminatorii în sistemul educațional, în
șansele de a accede pe piață muncii, în reprezentarea politică la nivel local.
3.Franța

Este unul din cele mai centralizate state ale UE. Are numeroare minorități, cum ar fi: occitani,
alsacieni, bretoni, algerieni, marocani, basic, tunisieni, corsicani, etc.
4. Grecia

Grecia refuză să recunoască orice fel de minorități. Pe teritoriul Greciei conviețuiesc mai
multe minorități istorice, cum ar fi: albanezi, vlahi, macedonieni, turci. Naționalismul grec a
acompaniat de o puternică intoleranță față de religiile diferite de cea a majorității populației:
creștinismul ortodox.
Minoritatea roma

Este o minoritate unică, aparte în Europa. Spre deosebire de alte grupuri etnice, nu au o țară
de baștină și trăiesc răspândiți pe tot teritoriul Europei și al Asiei Centrale. În europa sunt
între 8 și 10 milioane de romi, 70% dintre aceștia în Europa centrală și de Est. Romii au
migrat în valuri în Europa între secolele 9-14. Ei au fost pentru o lungă perioada captive în
sclavie, fiind eliberați în sec al 19-lea. La fel că și imigranții, reprezintă o minoritate puternic
discriminate. România are cea mai mare cifra de romi.
5. Cipru

Este cunoscut pentru istoria să conflictuală între cele 2 grupuri entice dominante. Cipriotii greci și
turci au trăit împreună pe insula timp de 4 secole. În 1960 Cipru și-a problamat independent,
devenind republica și garantând prin constituție drepturile minorității turce.

Conflictul s-a soldat în 1974 cu divizarea în 2 a insulei: Republica Cipriotă și Republica turcă a
Ciprului de Nord.