Derivaţi ai fenotiazinei cu conţinut de radical

piperidinic

B E R E C H E L E A N ATA L I A
F1701
Moleculele acestui grup de medicamente se bazează pe fenotia
zină,
un sistem heterociclic care conține heteroatomi de azot și sulf ș
i constă din trei inele condensate
- tiazină și două inele benzenice.
Prin urmare, fenotiazina poate fi numită dibenztiazină

Fenotiazina prezintă activitate farmacologică și a fost folosită

mult timp în medicină ca agent antihelmintic și ca antiseptic
pentru bolile tractului urinar. În prezent, este utilizat ca agent
antihelmintic în practica veterinară și ca produs tehnic pentru
distrugerea țânțarilor.

Medicamentele derivate din fenotiazină conțin substituenți în

pozițiile N10 și C2 și au formula generală:
În 1945, oamenii de știință au descoperit că medicamentele importante ar put
ea fi obținute prin introducerea substituenților dialchilaminoalchil în poziția 
10. În prezent, acestea includ medicamente cu diferite efecte farmacologice:

- sedative și antipsihotice: clorpromazină, levomepromazină, meterazină, flufenazină;

- anticolinergice: dinesină și altele;

- antihistaminice: propazină, pipolfen;

- antiemetic: alimemazină, tițilperazină, tioproperazină etc.

- antidepresive: fluorozicină și altele;

- cardiovasculare: etmozin, nonachlozin etc.

obtinerea

Se obține un derivat fenotiazinic (substituent la poziția 2), iar apoi substituentul este introdus la poziția 10
(la atomul de azot).
 Proprietăți Majoritatea fenotiazinelor sunt săruri de acizi minerali puternici
(în principal clorhidri) și baze organice care conțin azot. Între

acid-bazice timp, nu este nevoie să știm despre asta. ”

Prin urmare, atunci când soluțiile diluate de alcalii, carbonați,
amoniac acționează asupra soluțiilor de medicamente, bazele
sunt eliberate sub formă de compuși amorf sau uleios.
Ca săruri ale bazelor care conțin azot, fenotiazinele interacționează cu reactivi generali care precipită
alcaloizi (Dragendorf, Mayer, Bouchard, tanin, acid picric etc.), adesea cu formarea precipitatelor cristaline
cu un anumit punct de topire. Această proprietate este utilizată pentru identificarea medicamentelor, de
exemplu, GPC recomandă determinarea punctului de topire al picratului de triftazină. Între timp, nu este
nevoie să știm despre asta. ”
În toxicologie, se utilizează forma caracteristică a cristalelor
produselor interacțiunii derivaților fenotiazinici cu reactivul
Dragendorff.

Formarea complexelor colorate la interacțiunea cu sărurile de

metale grele (de exemplu, clorură de paladiu (II) PdCl2) este
utilizată pentru metoda fotocolorimetrică de determinare
cantitativă.

Proprietățirestaurative

Cea mai importantă proprietate a fenotiazinelor pentru analiză

este capacitatea lor ușoară de oxidare (prezența unui atom de
sulf). Între timp, nu este nevoie să vă faceți griji cu privire la
asta. ”
Farmacopeile naționale recomandă utilizarea diferiților reactivi ca oxidanți: apă bromică, soluție de bromat
de potasiu într-un mediu acid (monografia farmacopeei), acid sulfat concentrat (farmacopeea britanică),
clorură de fer (III) într-un mediu acid și sulfat de ceriu (IV) ( Farmacopeea japoneză) .
 În preparatele care sunt clorhidrate, ionii clorură sunt determinați în
filtrat după precipitarea bazei cu o soluție alcalină

Alte reacții
 Identificare
1. Spectroscopie IR
2. Spectroscopie UV
 3. Oxidarea atomului de sulf al inelului fenotiazinic
 4.Interacțiunea cu apa de brom
 1. Acidimetrie, titrare neapoasă
2. Alcalimetrie în prezența cloroformului
3. Metoda clasică Kjeldahl

NH4HSO4 + 2NaOH  NH3 + Na2SO4 + 2H2O

NH3 + H3BO3  NH4BO2 + H2O
2NH3 + 4H3BO3  (NH4) 2B4O7 + 5H2O
NH4BO2 + HCl + H2O  NH4Cl + H3BO3
Cantitativ (NH4) 2B4O7 + 2HCl + 5H2O  2NH4Cl + 4H3BO3

4. Cerimetrie
5. Iodometrie
6. Iodoclorometrie
7. Spectrofotometrie

8. Fotocolorimetrie
compușii care conțin
ciclul piperidinic
Reacții de detectare:

De la final. H2SO4 (culoare albastră).

Cu HClO4 și NaNO2 (culoare verde-albastru).

Cu reativ de marcă (colorare acvatică).

Cu H2PtCl6 (colorație liliac pal).

Cu soluție d 2% FeCl3 (culoare verde-albăstrui).

Reacția Vitali-Morena (colorare violet).

Un agent antipsihotic (neuroleptic), un derivat piperidinic al
fenotiazinei. Are sedativ antipsihotic, moderat (fără inhibiție
pronunțată), precum și efect antidiskinetic; efectele antihistaminice
și antiemetice sunt slabe. Are activitate anticolinergică, provoacă un
efect hipotensiv. Intensitatea acțiunii este inferioară peritsiazinei.

Mecanismul acțiunii antipsihotice este asociat cu blocarea

receptorilor postinaptici de dopamină din structurile mezolimbice
ale creierului. De asemenea, are un efect de blocare alfa-adrenergic
și inhibă eliberarea hormonilor din glanda pituitară și hipotalamus.
Cu toate acestea, blocarea receptorilor dopaminei crește eliberarea
prolactinei de către glanda pituitară.

Efectul antiemetic central se datorează inhibării sau blocării

receptorilor de dopamină D2 din zona de declanșare a
chemoreceptorului cerebelului, periferic - prin blocarea nervului
vag în tractul gastro-intestinal.
Determinarea cantitativă se realizează prin metode fizico-chimice: spectroscopice
(spectrofotometrie UV, fotometrie în regiunea vizibilă a spectrului) și cromatografice.
Pentru determinarea spectrofotometrică UV, este necesar un grad ridicat de purificare
din substanțe coextractive (densitatea optică este măsurată la 250 - 255 nm într-o
soluție 0,5 N de acid sulfuric).

Ca oxidanți pentru formarea compușilor coloranți, se folosește acid sulfuric concentrat

(în prezența substanțelor coextractive, acestea sunt carbonizate), reactiv Mandelin și
conc. acid sulfuric; Soluție de HCI 18% și soluție de acid arsenic 1M (în această
metodă, nu are loc carbonizarea substanțelor coextractive).

+ Pentru determinarea cromatografică gazoasă a derivaților fenotiazinici, se utilizează

LSP ОV –225 mediu polar (conține 25% grupări metil, fenil, cianopropil),
microcoloane de sticlă la 200 - 2500 C, temperatura injectorului - 250 - 3000 C. Pentru
înregistrare, cei mai potriviți sunt detectoarele selective de azot-fosfor și detectoarele
de captare a electronilor (pentru compușii care conțin clor). Standardul intern este
imizina. În același timp, metoda GLC permite detectarea calitativă și determinarea
cantitativă.
 Indicați

Schizofrenie, tulburări psihotice însoțite de hiperactivitate și agitație;

tulburări comportamentale severe asociate cu tulburări psihotice sau boli
neurologice, însoțite de agresivitate, incapacitate de concentrare pe
termen lung a atenției, rezistență redusă la dezvoltarea frustrării.
Depresie moderată până la severă la adulți; nevroze însoțite de
anxietate, agitație, dispoziție depresivă, tensiune, tulburări de somn,
frici; Boala Huntington.
 CONTRAINDICAȚII

D E PR E SIE A C U TĂ , C O MĂ , B O LI H E PAT IC E ȘI C A R D IO VA S C U LA R E
SE V E R E, P O R F IR IE [6 ], R E A C Ț II A L ER G I C E ȘI M O D IF IC Ă R I A L E I M A G I N II
SÂ N G EL U I L A U TILI ZA R E A A LTO R M ED IC A M EN TE [9 ], B O L I D E S Â N G E,
B O LI A LE SN C , H IP ER S EN S IB I LITATE L A TIO R ID A ZIN Ă , SA R C IN Ă ,
A L Ă PTA R E , V Â R STA D E PÂ N Ă L A 4 A N I A N I
 La pacienții cu boli cardiovasculare trebuie să se acorde atenție la prescrierea tioridazinei [10].

Se recomandă monitorizarea periodică a compoziției morfologice a sângelui periferic. Este prescris cu precauție la
pacienții vârstnici din cauza riscului de a dezvolta reacții paradoxale.

În perioada de admitere, nu se recomandă conducerea vehiculelor și lucrul cu mecanisme complexe. Utilizarea

alcoolului este exclusă. Trebuie acordată atenție tuturor tipurilor de activități care necesită o atenție sporită, reacții
mentale și motorii rapide [10].

Precauții După o injecție intramusculară de tioridazină, pacienții trebuie să rămână în decubit dorsal timp de 30 de minute, iar
tensiunea arterială trebuie măsurată periodic [1].

Numirea tioridazinei în timpul sarcinii este permisă numai din motive de sănătate. Dacă este necesar să se prescrie
acest medicament mamelor care alăptează, alăptarea trebuie înreruptă [10].

Întreruperea bruscă a tioridazinei trebuie evitată [1].

compușii care conțin ciclul piperazinic TRIFLUOPERAZINI
HIDROCHLORIDUM
trifluoperazina (TRIPHTHAZINUM)
Trifluoperazina ("triftazina") este un neuroleptic fenotiazinic , unul dintre cele mai active antipsihotice.
Eficient în schizofrenie . Dintre medicamentele tradiționale din această serie, este oarecum inferior în
activitatea antipsihotică doar cu haloperidol, trifluperidol și tioproperazină. Efectul antipsihotic este combinat
cu un efect moderat de stimulare (psiho-energizant) și dezinhibiție. În stări halucinante și halucinatorii-
delirante, prezintă un efect sedativ . Efectul antiemetic este de aproximativ 20 de ori mai puternic decât cel al
clorpromazinei .

Triftazina este inclusă pe lista medicamentelor vitale și esențiale

efect farmacologic

Agent antipsihotic (neuroleptic), derivat piperazinic al fenotiazinei. Se crede că efectul antipsihotic al

fenotiazinelor se datorează blocării receptorilor dopaminergici mesolimbici postsinaptici din creier.
Intensitatea acțiunii antipsihotice este superioară clorpromazinei. Are un puternic efect antiemetic, al cărui
mecanism central este asociat cu inhibarea sau blocarea receptorilor de dopamină D2 din zona de declanșare
a chemoreceptorului cerebelului și mecanismul periferic cu blocarea nervului vag în tractul gastro-intestinal.
Are activitate de blocare alfa-adrenergică. Are un anumit efect activator. Activitatea anticolinergică și
efectul hipotensiv sunt slabe. Are un efect extrapiramidal pronunțat. Spre deosebire de clorpromazină, nu
are efecte antihistaminice, antispastice și anticonvulsivante.
Indicarea 

Tulburări psihotice, incl. schizofrenie. Agitație psihomotorie. Nevroze cu predominanță de anxietate și frică.
Tratamentul simptomatic al greaței și vărsăturilor.
Regimul de dozare

Individual. În interior pentru adulți - 1-5 mg de 2 ori / zi; dacă este necesar, în termen de 2-3 săptămâni,
doza este crescută la 15-20 mg / zi, frecvența de utilizare este de 3 ori / zi. Copii cu vârsta de 6 ani și peste -
1 mg de 2-3 ori / zi, dacă este necesar, doza poate fi crescută la 5-6 mg / zi.

În / m adulți - 1-2 mg la fiecare 4-6 ore Copii - 1 mg de 1-2 ori / zi.

Doze maxime: pentru adulți administrate pe cale orală - 40 mg / zi, intramuscular - 10 mg / zi.
CONTRAINDICAȚII

MEDICAMENTUL ESTE CONTRAINDICAT ÎN COMĂ [9], BOLI HEPATICE

INFLAMATORII ACUTE, BOLI DE INIMĂ CU CONDUCERE AFECTATĂ ȘI ÎN
STADIUL DECOMPENSĂRII, ÎN BOLI ACUTE DE SÂNGE, BOLI HEPATICE ȘI
RENALE SEVERE, SARCINĂ [9], ALĂPTARE [9], HIPERSENSIBILITATE LA
DROGUL