Anestezicele locale

Anestezicele locale sunt medicamente care produc

blocarea reversibila a conducerii impulsurilor nervoase.
Atunci cand concentratia anestezicului local este crescuta
sistemul autonom se blocheaza. Se instaleaza o anestezie
senzoriala si o paralizie a mușchilor scheletici.
Efectele anestezicelor locale sunt complet reversibile. Nu
exista dovezi de afectare structurala a fibrelor nervoase.
O alta caracteristica clinica a anesteziei locale este
pierderea senzatiei fără pierderea conștiinței. Această
proprietate face anestezicele locale foarte utile pentru
multe proceduri oftalmologice și pentru chirurgia oculară.
Proprietati:
Cu exceptia cocainei, toate anestezicele
locale sunt sintetice, slab solubile in apa,
baze slabe, amine aromatice .
Componentele structurale constau dintr-o
porțiunea aromatică hidrofobă, legatura
intermediara si o amina hidrofila
Fiecare dintre aceste trei componente confera moleculelor proprietati
diferite.
Portiunea hidrofoba are un inel aromatic si este esentiala pentru
activitatea anestezica. Cu cat hidrofobicitatea moleculei creste, cu atat
potenta si durata actiunii crește.
Acest lucru se datoreaza cresterii solubilitatii lipidelor, accesului mai
mare la locul de actiune a preparatului si la scaderea ratei de
metabolizare.
Legatura intermediara este formata, de obicei, de doi sau trei atomi
carbon, legati de inelul aromatic fie de un ester (-C-O-) sau amida (-N-
C-) , a caror natura determina anumite caracteristici farmacologice,
proprietatile moleculei, inclusiv metabolismul acesteia.
Esterii sunt compuși instabili care sunt rapid hidrolizati de
pseudocholinesteraza din plasmă, in timp ce amidele sunt foarte stabile si
trebuie metabolizate în ficat.
Toate anestezicele oculare topice utilizate frecvent sunt de tip ester, în
timp ce cele mai multe anestezice injectabile au o legătură amidică
Caracteristici fizico-chimice
Toate anestezicele locale sunt in forma de
solutie, fie ca amina neincarcata, fie ca
cation de amoniu substituent incarcat
pozitiv. Deoarece aminele sunt putin
solubile in apa, acestea sunt preparate in
solutie sub forma de clorhidrat saruri.
Acest lucru imbunatateste solubilitatea si
stabilitatea in apa, in solutie si prelungeste
durata lor de valabilitate.
Gradul de ionizare este, de asemenea, important în distributia
anestezicului la locul de acțiune, deoarece numai forma
neionizată traversează cu usurință membranele celulare.
Deoarece anestezicele locale sunt baze slabe, cu un pH între 8
și 9, ele tind sa ionizeze în solutii acide. Cu toate acestea, la
contact cu medii neutre sau alcaline, cum ar fi lacrimi,
fractiunea neincarcata a moleculei de medicament creste, ceea
ce permite ca mai mult anestezic să intre in membrana celulelor
nervoase.
Dacă se aplica un anestezic local sau se injecteaza într-un
mediu acid, cum ar fi prezenta unei infectii, fractiunea ionizata
a medicamentului creste. Astfel, pH-ul mediului poate modifica
cât de mult anestezic ajunge la tinta de acțiune.
Anestezicele locale împiedică generarea
si conducerea impulsurilor nervoase.

Tinta lor principala de actiune pare a fi

membrana celulara, unde se blocheaza
tranzitor permeabilitatea membranei la
ionii de sodiu care in mod obisnuit se
soldeaza cu depolarizarea membranei.
Particulatitati
Anestezicele topice au efect sistemic relativ scazut si
toxicitate oculara scazuta.
Durata de actiune suficient de lungă, costul scazut,
stabilitatea in solutie si lipsa generala de interactiune cu
alte medicamente ii fac agenti folositori pentru proceduri
oftalmologice cum ar fi tonometrie, pahimetrie,
indepartarea corpului strain si a suturii, gonioscopie,
irigarea canalului nasolacrimal si chiar chirurgia
cataractei.
Anestezicele locale prezinta riscuri mai mari de
toxicitate. Cu toate acestea, în comparatie cu anestezia
generala, anestezicele locale oferă multe avantaje.
 Clasificarea anestezicelor locale
Conexiunea Ester
Esteri ai acidului benzoic : Cocaină
Esteri ai acidului meta-aminobenzoic:
proparacaină
 Esteri ai acidului para-aminobenzoic:
procaină, clorprocaină, tetracaină, benoxinate
Legătură amidă (amide ale acidului
benzoic): Lidocaină mepivacaină
bupivacaina etidocaina
 Anestezice pentru infiltrare locala si
blocare nervoasa periferica
Anestezicul % solutiei Debutul Durata de Doza
actiunii (min) actiune (ora) maxima , mg
Procaina 1,2,10 7-8 ½; ¾; 600 (10,0
(novocaina) mg/kg
Lidocaina 0,5; 1, 1,5, 2, 4 4-6 2/3 -1 (1-2 cu 300 (4,5
epinefrina mg/kg)
500 (7,0
mg/kg) cu
epinefrina
Mepivacaina 1, 1,5, 2 3-5 2-3 400
(Carbocaina)
Bupicacaina 0,25, 0,5, 0,75 5-10 4-12 175
(Marcaina,
Sensorcaina)
Etidocaina 1, 1,5 3-5 5-10 400(8,0mg/kg)
Lidocaina este cel mai frecvent anestezic
injectabil utilizat.
Are, de asemenea, utilizare intracamerala
(1% fara conservanti) in timpul operatiilor
de cataracta pentru a suplimenta anestezia
topica si a minimiza durerea operatorie si
sensibilitatea luminoasa.
Majoritatea studiilor relateaza ca lidocaina
nu cauzeaza schimbari morfologice sau
functionale in endoteliul cornean.
Epinefrina, ca vasoconstrictor, in aditie cu
un anestetic injectabil, are un efect
anestetic prolongat prin scaderea ratei
absorbtiei sistemice, astfel scazind riscul
toxicitatii sistemice a preparatului.
Anesteticele topice
Au abilitatea de a suprima senzitivitatea
corneana

Combinarea topica a doua sau mai multor

anestezice nu produc efect aditional, ci
cresc riscul efectelor secundare.
Cocaina
Este unic intre anestezicele locale deoarece are activitate
adrenergica si anestezica.
Nu este accesibil comercial in forma de solutie oftalmica, insa
formele ORL sunt disponibile
Hidrocloridul de cocaina poate fi utilizat clinic
Utilizarea topica in oftalmologie e de 1% la 4%
Solutia de 10 % poate fi folosita datorita efectului stimulator
adrenergic in sindromul Horner.
O picatura de 2% cocaina produce efect anestetic de 5-10 minute
Utilizarea sub forma de spray nazal in dacriocistorinostomie
Cocaina poate slăbi epiteliul cornean într-o măsură mai mare
decât alte anestezice aplicate local, facilitând astfel debridarea
epiteliului corneei.
Efecte adverse
Locale: toxicitatea epiteliului cornean
Sistemice: excitabilitate, neliniste,
cefalee, puls accelerat si/sau neregulat,
midriaza, greata, vome, dureri
abdominale, delir, convulsii.

Din cauza toxicitatii oculare si sistemice,

cocaina este inlocuita cu anestezicele
locale sintetice.
 Tetracaina
Ester al acidului paraaminobenzoic
Accesibil in solutie de 0,5%. Tetracaina

de 1% are o rata de succes in operatiile de

facoemulsificare in chirurgia cataractei si
implantare IOL
Durata de actiune 10-20 minute
Reactii adverse: compromitere corneana prin
distrugerea structurala a membranei celulare,
pierderea microvililor si descuamarea celulelor
epiteliale superficiale; reactii alergice, la
administrare injectabila necroza tesutului.
Benoxinat
De obicei disponibil in combinatie cu fluoresceina
0,25% sau 0,35 % - disodium fluorexon (Flurasafe)
Fluorexonul este o fluoresceina cu greutate
moleculara mare ce nu coloreaza lentilele de
contact.
Benoxinat 0,4%, un ester PABA are durata de
actiune, intensitatea si durata anesteziei similara cu
cea a tetracainei 0,5% si propacainei 0,5%
Utilizarea principala: tonometria de aplanatie
Reactii alergice la benoxinate rare
Desi solutiile de fluoresceina servesc
ca medii de cultura bune pentru Pseudomonas
aeruginosa, combinatia de benoxinat-
fluoresceina de sodiu sa dovedit a avea
proprietăti bactericide substantiale. Astfel,
combinatia de benoxinat-fluoresceină de sodiu
este ideala pentru utilizarea in tonometria de
aplanare, deoarece aceasta nu prezintă acelasi
risc pentru contaminarea cu Pseudomonas
caracteristica solutiilor de fluoresceina.
 Propacaina
Disponibila comercial in solutie de 0,5%,
0,25% cu sau fara fluoresceina.
Proprietati similare cu cele ale tetracainei si ale
benoxinatului. Propacaina nu patrunde in
cornee si conjunctiva atat de bine ca tetracaina.
Efecte adverse putine.
Pot fi reactii alergice localizate ca hiperemie si
edem conjunctival, edem al pleoapelor si
lacrimatie, exacerbarea sindromului
Stevens- Johnson.
Propacaina si benoxinatul cauzeaza
instabilitate grosimii corneene ce poate
aparea pe aproximativ 5 minute de la
administrare.
Aceste schimbari ale grosimii corneei
trebuie luate in considerare cand se iau
masurari pentru chirurgia refractiva sau
cand se efectueaza pahimetria la pacientii
cu glaucom.
Administrarea de sine statatoare necontrolata de anestetic local

Prescriptiile de anestezice locale pentru a

reduce durerea oculara deseori poate fi
daunatoare din cauza administrarii
necontrolate a acestora. Instilarile
frecvente pot dezvolta o keratita
infiltrativa si chiar pierderea ochiului.
Acest sindrom a fost desris rezultand din
administrarea frecventa prolongata de
anestetic local de la 6 zile la 6 saptamini.
Medicatia concomitenta
Anesteticele locale ce contin derivati
esterici sant metabolizati in plasma de
pseudocolinesteraze. Pacientii ce
utilizeaza medicatia anticolinesterazica
(neostigmina, piridostigmina) pot fi
predispusi sa dezvolte efecte toxice de la
dozele mari de anestezice locale.
Testarea ochiului uscat
Anestezicele topice pot provoca instabilitatea filmului lacrimal
și diminua productia de lacrima reflexa. Acest fapt se
datoreaza perturbarii microvililor de pe suprafata epiteliului
cornean. Astfel, anestezicele reduc aderența mucoasă și pot
contribui la reducerea timpului de rupere a filmului lacrimal.

Conservantii prezenti in anestezicele topice, cum ar fi clorura

de benzalconiu, de asemenea pot scurta timpul de rupere a
filmului lacrimal.

Aceste modificări induse de anestezic pot afecta examinarea

prin mascare sau confuzie a semnelor a corneene sau
conjunctive ale ochiului uscat.