Sunteți pe pagina 1din 10

CONSTANTIN LECCA

Constantin Lecca a fost un profesor,


pictor, tipograf, editor, scriitor și traducător
român din secolul al XIX-lea, care s-a
remarcat în domeniul portretisticii, al
picturii religioase și al picturii cu tematică
istorică – care de altfel l-a și consacrat.
Alături de prietenul său Mișu Popp și de
litograful Carol Popp de Szathmary,
Constantin Lecca a făcut parte din grupul
de artiști ardeleni care au influențat
semnificativ pictura românească a
secolului al XIX-lea. Lecca fost primul
pictor român care a executat pictură
bisericească în stil occidental. Ca editor, a
înființat prima tipografie din Craiova și
prima revistă culturală din Oltenia, revista
Mozaic, în 1838. În politică s-a remarcat
ca participant la Revoluția Română din
1848 și a susținut unirea și independența
Principatelor.
Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima
revistă culturală din Oltenia, revista Mozaic, în 1838. Ca
pedagog, a activat timp de cincisprezece ani ca profesor de
desen la Școala Centrală din Craiova, iar după Revoluția din
1848 a fost profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava din
București. În politică s-a remarcat ca participant la Revoluția
de la 1848 și a susținut Unirea și independența Principatelor.
Participant la evenimentele din vara fierbinte a anului
revoluţionar 1848, Lecca a fost nevoit să părăsească Craiova
de teama represaliilor. Şi-a părăsit familia, casa, postul de
profesor la Şcoala Centrală. O nouă perioadă începea, în felul
acesta, în viaţa sa.
Din portretele ce au fost executate de Constantin Leca
în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea, mai cunoscute
sunt Portretul domnitorului Al. I. Cuza, Portretul lui Petrache
Poenaru, Portretul Victoriei Lecca (soţia sa) ş.a., iar din
compoziţiile sale istorice amintim: Dragoş Vodă la vânătoare,
Descălecarea lui Radu Negru şi Bătălia de la Călugăreni,
tablouri ce au fost prezentate la primele expoziţii ale artiştilor
Portretul Portretul lui Petrache Poenaru
domnitorului Al. I.
Cuza
Dragoş Vodă la vânătoare Descălecarea lui Radu Negru
PORTRETUL LUI MIHAI VITEAZUL
Desenul lui Mihai Viteazul realizat de pictor este conceput fără
expresivitate și îndemânare. Se știe că voievodul a fost stângaci, ori în
portret are în mâna dreaptă o sabie arcuită, fapt care nu respectă adevărul
istoric. Pe cap poartă o căciulă asemănătoare cu cea a lui Radu Negru
Basarab și care nu are nimic în comun cu căciula voievodului. Privind
portretul se poate observa că pare a fi altcineva decât Mihai Viteazul, așa
cum a rămas el în memoria istorică românească. Paloșul înfricoșător
contrastează puternic cu figura blajină. Barba domnitorului nu seamănă cu
nimic din ce se cunoaște din bogata litografie a acelor vremuri. Barbu
Theodorescu face presupunerea că acest portret s-ar putea să fie o confuzie.
Cu totul altfel este portretizat Mihai Viteazul în lucrarea făcută de Lecca în
anul 1845. Ca și concluzie, portretul publicat de Lecca în revista
„Biblioteca românească” este cel mai slab reprezentat. Similar lui Mihai
Viteazu este înfățișat Radu Negru Basarab. Nu există în acest desen nicio
potrivire între mâna care se odihnește pe trup cu cea care strânge mânerul
sabiei. Cele două portrete, aproape se confundă între ele din cauza faptului
că sunt executate în modul cel mai naiv cu putință.
6
PORTRET MIHAI VITEAZUL PORTRET RADU NEGRU BASARAB

7
Reprezentarea lui Dragoș Vodă arată un personaj care coboară, în mod
evident, din legenda glorioasă a descălecatului. El are arcul și buzduganul
ținute în mod eroic în mâini. Figura a fost schițată în stilul lui Ștefan cel Mare,
cu chip frumos și expresiv. Capul are plete lungi care se preling pe umeri în
timp ce mantia îi acoperă trupul. Exceptând realizarea capului, se pot vedea în
portret multe stângăcii de execuție. Un alt desen, este cel al lui Romulus care
are ca sursă de inspirație un album istoric din acele vremuri. Nimic din acest
desen nu aparține lui Lecca, doar grija pentru similaritatea cu originalul. De
remarcat este îmbrăcămintea războinicului. Căutând să redea demnitatea
voievodală, echilibrul sufletesc sau energia, portretele desenate în creion de
către Lecca au o anumită expresivitate. Între ele există puncte comune legate în
principal de modul cum a reprezentat vestimentația și unele elemente faciale
cum sunt de exemplu mustățile ondulate. Stângăcia și naivitatea compozițională
sunt atât de evidente, încât se poate observa că Lecca se afla la primele sale
încercări artistice.
Toate portretele desenate de către Constantin Lecca au avut o răspândire
importantă în acea epocă. Ele au fost litografiate și au pătruns în manualele
școlare sau au fost obiecte decorative în casele oamenilor. Această operă de
debut nu are o valoare plastică demnă de menționat ci mai mult una
documentară, în sensul că ea a folosit îndeosebi ca material didactic în școlile
românești 8
REPREZENTAREA LUI
DRAGOȘ VODĂ

9
În amintirea lui Constantin Lecca au fost botezate cu numele lui
străzi din Brașov, Craiova și din București. De asemenea s-a păstrat
casa în care a locuit artistul numită Casa Brăiloiu-Lecca. Clădirea
este un monument de arhitectură din municipiul Craiova.
A susținut cu ardoare idealurile Școlii Ardelene și a rămas
posterității ca un bun pedagog, un mare patriot sub spectrul
iluminismului transilvănean și un bun portretist. A fost o fire
îndrăzneață și muncitoare, similar negustorilor brașoveni din rândul
cărora a făcut parte. Pentru Craiova, a fost ceea ce Ion Heliade-
Rădulescu a fost pentru București. Barbu Theodorescu i-a făcut
următoarea caracterizare:
„Prin marea sa cantitate de portrete, el contribuie la formarea
unui stil în pictura de șevalet românească. Deși desena cu oarecare
stângăcie, ceea ce dă imaginilor sale poate un oarecare farmec, ca al
primitivilor, deși colora fără strălucire și fără picturalitate, în tonuri
locale, tente plate și demitente, modelând volumele fără mult recurs
la clarobscur, deși nu avea acces la limbajul evoluat al culorii pure în
funcție de ecleraj și nu cunoștea anvelopa, conturând decupat
figurile, Lecca a însemnat, pentru istoria picturii românești, un
moment caracteristic, peste care nu se poate trece, cum nu se poate 10
trece peste momentul Bolintineanu”.