UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINTELE

EDUCAȚIEI
STRATEGII DIDACTICE DE COMUNICARE ȘI ÎNVĂȚARE
EFICIENTĂ

Școala viitorului încotro? Drepturi

și libertăți ale elevilor din
perspectivă interculturală
Lucrare de seminar
PROFESOR COORDONATOR꞉lect.univ.dr. Ramona Neacșa
STUDENT ꞉Dumitrescu Maria

Târgoviște
2021
 Educaţia interculturală promovează atitudini tolerante, deschise,
de acceptare şi înţelegere firească a raportului ,, eu-celălalt” şi a
noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale
prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni şi nu
prin aplicarea polarităţii superior-inferior.

Presupune promovarea unor politici şcolare care să permită

egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a
diferenţelor culturale pentru a le transforma în resurse pedagogice
 INTERCULTURAL

CULTURAL - privitor la cultură,

prefixului INTER-: interacţiune, schimb,
deschidere, reciprocitate, solidaritate
obiectivă.
la totalitatea valorilor
materiale şi spirituale create
de societatea omenească de-a
lungul istoriei, totalitatea
cunoştinţelor pe care le are
cineva.
 Întâlnirile dintre persoane sau culturi se amplifică şi se diversifică de
la o zi la alta. Nu este uşor să întreţii relaţii optime cu alţii, să înţelegi alte
moduri de gândire, de simţire, de acţiune. În aceste condiţii, se nasc
diferite strategii de asumare spirituală, fie de retragere în sine, de
apărare şi întărire a identităţii culturale a persoanelor, fie de ieşire din
sine.

Şcoala, ca principală instanţă de culturalizare, este antrenată în

materializarea strategiilor amintite. Ea nu poate rămâne neutră la
marile incitări sau presiuni ale vremii. În perimetrul şcolar se reproduce
cultura şi se pun bazele creaţiei de noi expresii culturale. Educaţia
interculturală este una din dimensiunile educaţiei integrale.
 Asigurarea de Asigurarea de
şanse egale de oportunităţi pentru
educaţie; comunicare şi
cooperare, chiar
Prezentarea între grupuri
informaţiilor din cât diferenţiate;
mai multe
perspective, pentru a
stimula conştiinţa
diversităţii şi a unităţii Criterii de succes
prin diversitate.
în realizarea
educaţiei
interculturale în
şcoală sunt: Asigurarea unei balanţe
între diferitele finalităţi
Reflectarea
majore ale educaţiei
diverselor realităţi
(scopuri culturale,
specifice
profesionale, de
societăţilor
calificare , sociale, de
multiculturale prin
dezvoltare
toate tipurile de
profesională);
curriculum;
 Toţi copiii trebuie să înveţe SĂ TRĂIASCĂ ŞI SĂ
INTERACŢIONEZE POZITIV în această lume diversă.

Interculturalitatea este un proces care se produce la intersecţia

dintre diferite culturi. Comunităţile interculturale sunt grupuri
culturale, etnice, religioase, care trăiesc în acelaşi spaţiu, întreţin relaţii
deosebite de interactiune, schimb, respectând valorile, tradiţiile şi modul
de viaţă al fiecăruia.
 Educaţia interculturală are două dimensiuni care se contopesc
indisolubil una cu cealaltă :

Cunoştinţelor ce
furnizează copiilor,
tinerilor mijloace
conceptuale pentru a
percepe realitatea şi a
interpreta informaţiile
pe care le primesc, de a
le asigura o informare
corectă
Experienţei, ce înscrie
educaţia în viaţă,
mobilizează ansamblul
personalităţii individului şi
potenţialul de învăţare, el
va şti să descopere şi să
stăpânească sentimentele
în cadrul relaţiilor sociale-
interculturale, să-şi
respecte aproapele
 Şcolile îşi bazează activitatea în mare parte pe principiul conform
căruia TOŢI SUNTEM EGALI. Acum educaţia interculturală cere şcolii
să ia în considerare şi să respecte diferenţele interculturale dintre indivizi.
Şcoala este locul de întâlnire a mai multor modele de semnificare a
lumii, de valorizare a comportamentelor şi de transmitere a experienţei
specifice. Din ce în ce mai mult, şcoala devine o mare diversitate
culturală, un loc al întâlnirii şi al schimbului de modele sau de referinţe
valorice.

Diversitatea nu este prea uşor de realizat şi de gestionat. Ea este o

realitate dezirabilă, dar de îndată ce prinde contur apar numeroase
probleme. Se observă că nu suntem îndeajuns de pregătiţi să construim şi să
perpetuăm diversitatea.
 Interculturalitatea este înainte de orice respectul diferenţelor.

Şcoala are misiunea de a permite fiecărui copil să crească, să-şi

dezvolte spiritul, corpul şi inima, deci inteligenţa, sensibilitatea,
creativitatea; să permită copiilor să înveţe să trăiască împreună, unii cu
alţii, cu persoane diferite, să-şi poată ocupa progresiv locul în societate,
să poată deveni cetăţeni activi

Pentru cadrele didactice este esenţial să creeze relaţii pozitive în interacţiunea

dintre semeni, să favorizeze dezvoltarea persoanei cât şi a relaţiilor constructive în
grup, pentru a trăi sentimentul propriei identităţi.
 În grădiniţă, încă de la vârsta premergătoare şcolarităţii, copiii
descoperă treptat diferenţele şi asemănările intercategoriale:
            - la 2-3 ani fac distincţia dintre sine şi ceilalţi, îşi dezvoltă
identitatea de sex, învaţă culorile şi încep să le asocieze culorii pielii;
            - la 3 ani observă diferenţele rasiale şi în perspectivă vor fi
influenţaţi de normele sociale;
            - la 4-5 ani copiii dau semne de înţelegere asupra diferenţelor
rasiale existente;
            - la 5 ani încep să se identifice cu alţii şi să se recunoască pe sine
ca fiind o parte a grupului;
            - între 5 şi 7 ani aprecierea adultului îi determină imaginea
despre performanţele sale, locului în grup şi diferenţelor sale faţă de
ceilalţi.
              Toate acestea se continuă în şcoală.
              Diferenţele dintre copii, culturi, stiluri de viaţă şi de învăţare,
dintre componente, sunt fireşti, pozitive. De aceea ei nu trebuie forţaţi
să devină copii ale unui model predefinit.
 În activitatea mea m-am confruntat cu situaţii când au venit
copii din medii total diferite: familii foarte sărace, familii de religii
diferite, copii din medii profesional diferite, cu culturi diferite sau
de etnii diferite, situaţie în care obiectivul meu principal a fost
acela de a-i determina pe aceşti copii să nu simtă sau să simtă cât
mai puţin felul provenienţei lor, ferindu-i de fenomenul frustrării
care ar putea avea repercursiuni asupra personalităţii în formare a
copilului mic.

Experienţa de zi cu zi mă determină să afirm că nouă, cadrelor

didactice, ne revine un rol deosebit de important în crearea unei
atmosfere prietenoase, plină de respect între copii şi între părinţi,
pentru a se evita unele neînţelegeri sau conflicte interrasiale.
 Diversitatea nu este prea uşor de realizat şi de gestionat.

Ea este o realitate dezirabilă, dar de îndată ce prinde contur apar

numeroase probleme. Se observă că nu suntem îndeajuns de pregătiţi să
construim şi să perpetuăm diversitatea. Excluziunile şi marginalizările
degenerează în mari conflicte la scară socială. Efortul de prevenire este
obligatoriu să înceapă încă din şcoală.
Perspectiva interculturală de concepere a
educaţiei poate să conducă la atenuarea
conflictelor şi la eradicarea violenţei în şcoală prin
formarea unor comportamente, cum sunt:
• aptitudinea de a comunica (a asculta, a vorbi);
• cooperarea şi instaurarea încrederii în sânul
unui grup, cum ar fi grupurile de tineri, de
muncă, de joacă;
• respectul de sine şi al altora, toleranţa faţă de
opiniile diferite:
• luarea de decizii în chip democratic;
• Trebuie să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii, să
comunicăm, să ne tolerăm, să cooperăm cu ceilalţi, deoarece doar
aşa nu vor mai exista diferenţe între noi care suntem diferiţi, dar
totuşi egali.

• Şi pentru că toţi copiii au drepturi egale la educaţie, este

necesară identificarea, valorificarea şi stimularea tuturor
capacităţilor şi disponibilităţilor existente la fiecare, indiferent de
etnie, în scopul unei educaţii eficiente.
 Poți să spui PRIETEN
în altă limbă?

Friend amigo
engleză spaniolă

arkadaș ami
turcă franceză

freund amico
germană italiană
 Bibliografie:

Cucoş, C. - Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Iaşi, Editura Polirom,

Iaşi, 2000;
Neculau, A. - Câmpul educativ şi puterea şcolii, în Revista de pedagogie, Nr. 3-
4;
Călin, M. Filosofia educaţiei, Antologie. Bucureşti: Aramis, 2001
Plugaru, L, Pavalache, M -Educaţie interculturală. Sibiu, Braşov – 2007, Editura
Psihomedia Publishing House