intervenție în Asistență Socială * Interventia în asistena socială
* Evoluția formelor de asistență
socială * Interventia în asistena socială După cum bine cunoaștem, o intervenție asistențială eficientă este una dintre condiţiile bunului mers al unei societăţi democratice, dat fiind că asistența socială desemnează un ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităţilor cu probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care, datorită unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică, nu au, prin mijloace şi eforturi proprii, posibilitatea de a conduce un mod de viaţă decent.
Despre asistenţa socială putem spune că este o activitate profesională
orientată spre oferirea de ajutor oamenilor – consideraţi ca indivizi, ca membrii de familie sau de grup şi ca membri ai unor comunităţi – în vederea creşterii şi/sau refacerii capacităţii lor de funcţionare socială şi a obţinerii resurselor care să le asigure o viaţă trăită cu demnitate în cadrul social dat. Trebuie să stim, chiar dacă în practica asistenţei sociale se aplică ș forme de intervenţie combinate, acestea pot fi totuşi structurate şi analizate în funcţie de anumite criterii: - natura problemei vizate; - dimensiunea clientului; - perspectiva teoretico-metodologică pe care se bazează; - gradul de libertate al acţiunii; - obiectivele propuse şi strategia de lucru. Evoluția formelor de asistență socială
Acţiunile de tip asistenţial sunt la fel de vechi precum societatea umană
însă apariţia unei profesii centrate pe "tratarea maladiilor sociale" în mod ştiinţific şi sistematic este un fapt relativ recent. Abia în primele decenii ale secolului XX s-au creat sistemele naţionale de protecţie socială şi, implicit, a demarat procesul construirii identităţii profesiei de asistent social. Iniţiativa, coordonarea şi coerenţa acestui proces se datorează, în mare parte, statului. Obiectivul dezvoltării asistenţei sociale profesionalizate, fundamentate ştiinţific, a impus iniţierea unor acţiuni în mai multe direcţii: - dezvoltarea unui sistem de învăţământ specializat; - formularea unei metodologii a intervenţiei asistenţiale; - precizarea statutului profesiei de asistent social.