PRINCIPII IN TERAPIA ORTODONTICĂ

TRATAMENTUL ORTODONTIC ȘI ORTOPEDIC ARE CA SCOP

CORECTAREA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE PRIN DEPLASĂRI
DENTARE, REMODELĂRI ALE PROCESELOR ALVEOLARE, STIMULĂRI
SAU INHIBĂRI ALE CREȘTERII OASELOR MAXILARE.
Tratamentul ortodontic poate fi:
profilactic: urmareste indepartarea unor cauze potențial generatoare
AnDM
interceptiv: cand se depistează o AnDM pe cale de instalare, se
stabilește cauza și se îndepartează aceasta, creând astfel condițiile
unei evoluții favorabile ulterioare a ApDM.
curativ: se urmărește tratamentul unei AnDM existente.
Acesta la randul lui poate fi :
Limitat: dacă pacientul solicita rezolvarea unei probleme limitate și
aceasta este acceptabila din punct de vedere medical.
Comprehensiv: dacă se urmarește rezolvarea tuturor problemelor
ortodontice și se ajunge la o ocluzie eugnată.
1.Tratamentul profilactic: este ansamblul de măsuri și
mijloace prin care se inlătură factorii generatori de
abateri de la dezvoltarea normală a aparatului ApDM
inainte ca aceștia sa poata produce semne clinice, cu
mentinerea integritatii structurii ApDM și desfasurarea
corespunzatoare a functiilor acestuia.
Profilaxia cuprinde masuri de igiena generala și masuri
specifice pentru ApDM, adresandu-se prin mijloace
diferite , unor varste diferite.
Avem astfel o profilaxie – prenatala
- postnatala – preeruptiva
- posteruptiva
(dentatie temporara, mixta, permanenta)
Profilaxia prenatala - este importanta investigarea mostenirii genetice , precum și
a bolilor ereditare prezente la membrii familiei.
In timpul sarcinii preventia consta in mentinerea starii de sanatate a gravidei.
Momentul nasterii reprezinta un pas critic pentru copil prin aceea ca trece dintr-
un mediu de viata in altul și datorita posibilelor traumatisme care pot influenta
ulterior cresterea și dezvoltarea acestuia. Evitarea travaliului prelungit, a aplicarii
forcepsuluui, a tractiunii și presiunii puternice au dus la scaderea anomaliilor
produse prin dezechilibrul muscular și prin afectarea centrilor de crestere.
La nastere pot fi diagnosticate unele anomalii congenitale: despicaturi labio-velo-
palatine; sau anomalii ereditare: ocluzie acoperita - la nou-născut raportul în
„capac de cutie” dintre crestele alveolare edentate(Schwarz).
Profilaxia postnatala:
Perioada preeruptiva: consta in supravegherea sugarului și mai ales
modul de alimentatie al acestuia. Alimentatia naturala a copilului
permite o dezvoltare armonioasa a bazelor osoase maxilare, a
grupelor musculare intra și extra orale și determină prima
mezializare fiziologica a mandibulei. Un alt avantaj al alimentatiei
naturale este continutul optim in principii alimentari ai laptelui
matern.
In cazul in care alimentatia naturala nu e posibila sau se trece mai
devreme la o alimentatie mixta, este foarte important ca modul de
alimentatie artificiala sa fie cat mai apropiat de cel natural, pentru a
asigura stimularea functionala necesara cresterii ApDM.
Periada posteruptiva: incepe cu dentatia temporara, continua in
dentatia mixta și permanenta, și consta in:
● igiena orala: cand copilul este mic, este efectuata de parinti,
apoi doar asistata de acestia deoarece trebuie sa devina o
deprindere a ccopilului. Medicul stomatolog va indruma copilul și
familia asupra modului de realizare a unui periaj corect și sa
explice rolul igienei orale in profilaxia cariei, parodontopatiilor și
implicit a anomaliilor dento-maxilare
• ● profilaxia alimentara: se recomanda o alimentatie adecvata
fiecarei perioade de varsta, atat din punct de vedere a
componentelor cat și a formelor de administrare. Dirijarea catre
alimente cu duritate mai mare ( legume și fructe proaspete ) vor
impune un act masticator riguros, cu o activitate musculara
intensă, care va asigura dezvoltarea corespunzătoare a structurilor
scheletare; se va realiza actul de atritie dentara ce va permite a
doua mezializare și va asigura libertatea miscarilor mandibulare.
● combaterea parafunctiilor și obiceiurilor vicioase: cele mai
frecvente obiceiuri vicioase ce perturba relatiile ocluzale sunt: sugerea
degetului, deglutitia infantila, muscarea buzei, pozitii anormale ale
limbii, roaderea unghiilor, aspirarea buzei. Indiferent de obicei el
trebuie eliminat.

- sugerea degetului este un obicei frecvent și este preferat policele, mai

rar celelalte degete. Aspectele clinice ale obiceiului cuprind trei faze de
evolutie dupa varsta copilului, modificarile produse și dificultatile de
suprimare:
Faza 1: pana la trei ani, se considera ca pana la aceasta varsta sugerea
degetului nu ar produce modificari și ca in jurul acestei varste obiceiul
ar dispare.
Faza2: pana la 7 ani, obiceiul de sugere poate produce manifestari
clinice importante, este o perioada propice pentru a combate sugerea
degetului.
Faza 3: dupa 7 ani, poate fi dovada unor probleme de ordin psihologic,
nu doar o simpla anomalie.
• Pentru desobisnuire, se recomanda metode variate, in functie de varsta și
gradul de dezvoltare pșihica a copilului. Se recomanda reinvatarea functiilor
musculare corecte și mai putin masuri restrictive.
• In cazul in care mijloacele de convingere nu dau rezultate, pot fi folosite
aparate ortodontice de tipul placutei vestibulare totale, mai ales daca este
asociat și cu alte parafunctii (respiratie orala, aspirarea sau sugerea buzei);
gutiere acrilice cu tepi sau arcuri linguale fixate prin inele pe molari și
prevazute cu pinteni scurti ascutiti (daca este asociata și o deglutitie atipica).
• - aspirarea sau muscarea buzei: poate determina protruzia
incișivilor superiori și retruzia incisivilor inferiori, ocluzie
deschisa. Obiceiul trebuie combatut prin atentionare și exercitii de
miogimnastica statica (aplicarea buzei inferioare peste cea
superioara) sau dinamice (plimbarea varfului limbii in santul
vestibular inferior spre dreapta și stanga) sau aplicarea unei placute
vestibulare partiale.
• - pozitii anormale ale limbii: intereseaza postura limbii in repaus. Limba poate fi
protractata datorita amigdalitelor cronice, poate avea o pozitie joasa anterioara
sau posterioara, cu efecte nefavorabile asupra arcadelor-ocluzie deschisa sau
proalveolodentie frontala.

• Se recomanda exercitii de aplicare a varfului limbii cat mai posterior pe palat

realizand o deglutitie concomitent cu contactul interarcadic. Exercitiile se vor
realiza de cateva ori pe zi timp de 10 – 15 min.
• Se poate recomanda și presarea unei bomboane cu varful limbii pe palat sau
cantarea unei melodii foloșind nota La sau plescaitul limbii (gura larg deschisa,
varful limbii se aplica pe palat, urmat de sunetul caracteristic scos de vizitiu).
• De asemenea se pot folosi aparate ortodontice prevazute cu scut lingual.
• - pozitia posturala in timpul somnului: se vor evita atat
dormitul cu capul in hiperextenșie (favorizeaza obiceiul de a
tine gura deschisa și respiratia orala) cat și in hiperflexie
(favorizand propulșia mandibulei.
• - posturi defectuoase ale corpului: respiratorii orali au frecvent
o pozitie defectuoasa a corpului, de tipul cifozei, lordodei.
Aceasta pozitie apare frecvent și la scolari (pozitia in banca, la
masa de scris) care trebuie corectata cat mai precoce, prin
masuri de atentionare, explicatii sau chiar miogimnastica
medicala.
• - roaderea unghiilor: apare dupa 3 –4 ani și este o reflectare a
anxietatii sau a adaptarii deficitare a personalitatii.
• - ticurile: sunt nocive pentru dezvoltarea ApDM. Cele mai
frecvente sunt: muscarea buzei superioare pentru a exprima
mirarea, propulșia mandibulei pentru a exprima supararea.
Acestea trebuie combatute prin educatie și miogimnastica.
• ● așigurarea functiilor normale ale ApDM:
• - masticatia: trebuie sa se inșiste pe formarea unei
deprinderi de masticatie bilaterala, activa.
• Se va explica parintilor și copiilor importanta unei
alimentatii echilibrate cantitativ și calitativ, cario-
protectoare. Sunt preferate alimentele de conșistenta
mai ferma ( fructe și legume proaspete ), se inșista
asupra respeectarii orarului meselor, unui timp
suficient pentru luarea mesei.
• - respiratia: stimularea respiratiei nazale, prevenirea și
combaterea respiratiei orale habituale, sunt obligatorii
mai ales la varste mici cand sunt frecvente
rinofaringitele.
• Respiratia orala este o parafunctie legata adeseori de o
afectiune ORL.
• Reeducarea functionala a respiratiei este unul dintre scopurile
ortodontiei preventive și se realizeaza dupa degajarea cailor
aeriene.
• Reeducarea respiratiei se poate realiza prin exercitii de
miogimnastica și cu aparate ortodontice (placuta vestibulara,
monobloc). Aplicarea unui fracment de leucoplast peste buze,
poate constitui un bun mijloc de atentionare privind
neceșitatea mentinerii fantei labiale inchise in timpul unor
activitati zilnice sau in timpul somnului.
• Exercitiile de respiratie in aer liber dupa un program riguros
controlat, vor restabili nu numai respiratia nazala, ci și
atitudinea posturala, antrenand intreaga musculatura scheletica
• Copilul trebuie sa devina constient de respiratia sa,
realizand-o corect, pe nas:
• - stand cu spatele langa perete iși ridica cutia toracica
in timpul miscarilor inspiratorii și o coboara in
expiratie. Exercitiul se face lent, timp de doua minute
și se repeta de mai multe ori dimineata și seara.
• - o succeșiune de respiratii și inspiratii nazale profunde
in aer curat.
• - deglutitia: mentinerea in timp a deglutitiei infantile, cat și a altor
interpozitii linguale poate tulbura echilibrul culoarului dentar.
• Deconditionarea deglutitiei atipice presupune:
• informarea și constientizarea pacientului despre deglutitia anormala
• invatarea constienta a deglutitiei corecte
• transferul controlului noului mod de deglutitie la nivel subconstient
• intarirea noului reflex prin repetare
• Trecerea la un tip adult de deglutitie sau reeducarea interpozitiilor
linguale, neceșita maturizarea pșihosomatica, copilul nfiind invatat sa
faca in fata oglinzii o deglutitie corecta cu varful limbii aplicat pe
palat, imediat inapoia incișivilor.
• Pot fi foloșite exercitii de miogimnastica pentru limba, care vor solicita
aplicarea varfului limbii pe palat (calutul, cantatul cu La La La,
deglutitie in trei timpi) sau se vor foloși placute palatinale cu scuturi
linguale.
• - fonatie: preșiunile exercitate de limba in timpul fonatiei sunt
compensate in mod obisnuit de mucoasa labio-jugala. Totuși
anumite interpozitii sau preșiuni pe grupul incișiv pot determina
modificari ale arcadei dentare sau ale ocluziei.
• S-a observat ca pot exista defecte de vorbire in paralel cu o
dezvoltare normala a ApDM. In aceste cazuri tulburarile fonetice
nu au fost suficient de puternice pentru a perturba dezvoltarea
ApDM sau au fost anihilate.
• In alte cazuri deși sunt prezente AnDM, fonatia se desfasoara
normal deoarece copilul iși adapteaza miscarile reușind sa obtina
o articulare corecta.
• Corectarea fonatiei este necesara și din punct de vedere a
prevenirii AnDM și se realizeaza in colaborare cu un logoped.
• Deși uneori corectarea morfologica ortodontica a AnDM poate
duce la disparitia tulburarilor de vorbire, de cele mai multe ori
este nevoie și asocierea reeducarii functionale fonetice
• ● mentinerea starii de sanatate odontala și refacerea
morfofunctionala a elementelor ApDM
• Dentatia temporara are un rol important in așigurarea functiei
masticatorii eficiente, necesara pentru cresterea ApDM și
dezvoltarea generala a organismului.
• Dintre factorii etiologici ai AnDM, un rol important il reprezinta
caria dintilor temporari și extractia prematura.
• Incișivii temporari nu au rol de mentinatori de spatiu, dar
pierderea lor prematura produce alaturi de tulburari fizionomioce
și fonetice, parafunctii ale limbii și buzelor.
• Cariile ocluzo-proximale ale dintilor din zona de sprijin (III, IV,
V) și mai ales extractia prematura, prin modificarea relatiilor
mezio-distale și verticale, pot determina migrari ale dintilor vecini
și antagonisti, cu micsorarea spatiului pentru dintii de inlocuire
(DDM secundar) și blocaje ocluzo-articulare cu repercușiuni
asupra relatiilor intermaxilare.
• Pentru asigurarea uinei evolutii normale a ApDM, o
atentie deosebita trebuie acordata molarului de 6 ani
care este extrem de predispus la carie. Molarii primi și
incișivii permit asigurarea dimensiunii verticale a
ocluziei in perioada inlocuirii zonei de sprijin.
• Pentru dintii temporari se conșidere prematura
extractia efectuata cu un an și jumatate – doi ani
inainte de inlocuirea fiziologica. Tratamentul stadiilor
incipiente de carie face posibila refacerea coronara
morfo-functional asigurand mentinerea punctelor de
contact interproximale, a stopurilor ocluzale și
profilaxia parodontala
• In cazul unor distructii coronare, se poate apela la mijloace
de refacere de tipul inlay – inlay-urilor, coronite
prefabricate; iar in cazul extractiilor premature, in functie de
varsta dentara, topografia bresei, valoarea functionala și
profilactica a dintelui extras, prezenta dintelui de inlocuire,
starea ApDM; se poate recurge la mentinatoare de spatiu
sau proteze infantile.
• Dezechilibre musculare.
• Tratamentele ortodontice specifice intră în atribuţia
medicului specialist ortodont, dar medicul de
medicină dentară, și de ce nu, chiar pediatrii sau
medicii de familie pot intercepta aceste anomalii la
vârste fragede şi pot intervenii în prevenirea sau
chiar tratarea acestora, in special prin recomandarea
unui set de exerciţii musculare simple.
• Exerciţii de antrenament muscular
Antrenamentul muşchiului orbicular al buzelor (fascicul extern).
Previne şi decondiţionează respiraţia orală şi proalveolodenţia
• Tehnica : Se foloseşte un nasture de 3 cm diametru care se ţine
între buze şi arcadele dentare în ocluzie şi de care se leagă un
elastic ce se prinde de un nasture de la haină.Se poartă toată ziua,
iar buzele trebuie să fie în contact.
• Mai indicată este plăcuţa vestibulară căreia i se leagă elastic de
20-25 cm şi care se agaţă de police.
• Orar : Ritm de 3-4 mişcări/min
• Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale
• Şedinţe 3-6. de câte 5-10 minute pe zi
 Antrenamentul muşchilor orbiculari ai buzelor (fascicul intern,
buză scurtată); previne şi tratează proalveolodenţia
• Tehnica : Copilul propulseaza mandibula, apucă şi menţine
buza superioră între frontali (muşcarea buzei superioare)
• Orar : Ritm de 3-4 mişcări/minut
• Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale
• Şedinţe 3-6, de câte 5-10 minute pe zi
•
Antrenamentul muşchilor orbiculari al buzelor
Tehnica : Cele două degete mici, copilul le introduce în
vestibul, la nivelul comisurilor bucale. Buza superioară va acoperi
coroanele dinţilor frontali maxilari şi în momentul în care trage de
comisură, contracţia orbicularului buzelor nu permite mărirea în
sens transversal a fantei bucale.
Orar : Ritm de 3-4 mişcări/minut
Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale
Şedinţe 3-6, de câte 5-10 minute pe zi
: Antrenamentul muşchilor limbii, decondiţionarea
deglutiţiei infantile
Tehnica : Copilul plimbă limba de la nivelul feţelor
palatinale ale fronatilor maxilari, pe palat, cât de distal
poșibil.Va înghiţi cu limba în aceasta poziţie şi se va
repeta exerciţiul.
Orar : Ritm de 3-4 mişcări/min
Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale
Şedinţe 3-6, de câte 5-10 minute pe zi
Antrenamentul muşchilor propulsori ai mandibulei
Tehnica : Copilul în „poziţie de drepţi”, umerii aduşi înapoi,
spatele şi corpul lipite de perete, mandibula este propulsată,dintii
fiind in contact ocluzal, până când grupul dinţilor frontali
mandibulari trece de muchia incizală a frontalilor maxilari,
angajându-se pe faţa vestibulară a lor, unde rămâne 3 secunde, apoi
se retrage treptat în 3 secunde.Mişcarea va începe brusc şi se va
termina lent.
Orar : Ritm de 3-4 mişcări/minut
Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale
Şedinţe 3-6, de câte 5-10 minute pe zi
Antrenamentul muşchilor ridicători şi coborâtori ai
mandibulei
Tehnica : Mediusul şi indexul se aşează în formă de
cârlig pe dinţii frontali mandibulari, tracţionând mandibula
în jos. Copilul ridică mandibula, degetele opunând rezistenţă
atât la ridicare cât şi la coborâre
Orar : Ritm de 3-4 mişcări/minut
Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale Şedinţe 3-
6, de câte 5-10 minute pe zi
Antrenamentul muşchilor orbicular şi buccinator (secundar şi a
muşchilor respiratori)
Tehnica : Cu gura închisă, copilul trage aerul pe nas şi îl
împinge apoi în vestibul, în porţiunea buzei superioare. După 3-4
mişcaări, expirând pe gură, dă drumul aerului.Astfel, se exersează
respiraţia nazalăși creşte şi capacitatea pulmonară.
Orar : Ritm de 3-4 mişcări/minut
Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale

Şedinţe 3-6, de câte 5-10 minute pe zi

Antrenamentul muşchilor ridicători ai mandibulei
Tehnica : Se pleacă în poziţia de repaus fiziologic a
mandibulei. Din această poziţie (mandibula uşor
coborâtă) se închide în intercuspidare maximă
menţinându-se muşchii ridicători în contracţie
câteva secunde apoi se revine la poziţia de repaus
fiziologic a mandibulei, deci nu se contractă
muşchii coborâtori.
Orar : Ritm 3-4 mişcări/minut
Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale
Şedinţe 3-6, de câte 5-10 minute pe zi
Antrenamentul muşchiului pterigoidian extern pentru mişcările de lateralitate şi
pentru muşchii ridicători ai mandibulei.
Tehnica : În faţa oglinzii, copilul deschide gura cât se poate de mult, apoi
mută mandibula de partea opusă deviaţiei, închizând gura fără a schimba poziţia de
lateralitate a mandibulei. În închiderea obişnuită, mişcarea durează 3-5 secunde, cu
contracţia moderată a muşchilor ridicători.Contracţia se controlează intrepunând
un cauciuc între arcadele dentare.

Orar : Ritm de 3-4 mişcări/minut

Reprize de 1-2 minute, cu pauze egale
Şedinţe 3-6, de câte 5-10 minute pe zi