SENZAŢII

Senzaţii auditive si gustative

Eleve: Simion Andreea

Parcalabu Beatrice
Clasa: a X-a D
 INTRODUCERE
• Senzația este prima formă de reflectare psihică a
realității. Ca reproducere în creier a realității reflectă
însușirile simple ale obiectului care acționează sub
formă de stimuli direct asupra organismului.
• După criteriul morfologic utilizat în special în secolul
XIX au fost considerate cinci tipuri de senzații:
senzație vizuală, senzație auditivă, senzație olfactivă,
senzație gustativă și senzație cutanată.
 Particularitatile stimulilor acustici
• Frecventa-Se defineste prin numarul de vibratii sau
oscilatii pe unitatea de timp. Urechea umana reuseste sa
acceseze un registru de frecvente cuprins intre 20 si 20 de mii
de Hz. Sub 20 de Hz ne aflam in zona frecventelor joase, a
infrasunetelor iar peste 20 de mii in zona frecventelor inalte, a
ultrasunetelor. Spre exemplu, vocea umana are frecventa medie
de 500 Hz, vocea unei soprane, in concert, evolueaza intre 80-
1150 Hz. Sunetele pianului evolueaza pe un registru si mai larg
intre 27 - 4150 Hz iar orga pare sa se suprapuna aproape in
intregime cu registrul de audibilitate al urechii umane intrucat
sunetele acesteia se manifesta intre 16-16.700 Hz.
 Particularitatile stimulilor acustici
• Intensitatea undei sonore-Se defineste prin forta
oscilatiei si este rezultanta distantei dintre varful unei oscilatii si
linia nula de echilibru. Amplitudinea desemneaza particularitatile
energetice ale undei care determina intensitatea sunetului.
• Timbrul -defineste aspectul general al curbei undelor sonore.
Cercetarile experimentale au demonstrat ca oscilatiile undei
sinusoidale prezinta o amplitudine si frecventa constante sau
variabile. Simultan, peste frecventa de baza a undei sonore se
suprapun diverse frecvente secundare numite armonici.
Combinarea dintre trasaturile de baza si cele suprapuse conduc la
elaborarea timbrului sunetului.
 Clasificarea stimulilor acustici
 dupa natura sursei:
-stimuli acustici generali de surse naturale
-stimuli acustici generali de surse arificiale
-stimuli acustici generali de voce umana
 dupa indicatorul periodicitatii undei sonore:
-unde sonore periodice, melodice,sunete muzicale
- unde sonore aperiodice, zgomote
 Clasificarea stimulilor acustici
 in raport cu indicatorul de frecventa sau de registru
al sensibilitatii :
-registrul sunetelor de joasa frecventa cuprins intre 16
si 500 Hz
-registrul sunetelor de frecventa medie cuprins intre
500 si 3500 Hz; acesta fiind registrul optim de
audibilitate
-registrul sunetelor de inalta frecventa, ceea ce
depaseste 5000 Hz
 Clasificarea stimulilor acustici
 in raport cu indicatorul de intensitate al undelor
sonore:
- sunete de intensitate puternica
- sunete de intensitate moderata
- sunete de intensitate slabe
 dupa indicatorul valorii de semnalizare:
- stimuli acustici semnificativi
- stimuli neutri
 Adaptarea auditiva
• Dupa clasificarea unui fiziolog american , analizatorul auditiv,
prezinta un nivel de adaptabilitate medie. Se constata ca,
efectul cel mai puternic al adaptarii, asociat cu scaderea
sensibilitatii se realizeaza la sunetele de intensitate mare.
Fenomenul se explica prin faptul ca urechea umana, prin
constructia ei anatomica, este expusa stimulilor sonori,
zgomotelor de variate intensitati astfel incat adaptarea se
impune ca o masura de protectie a analizatorului auditiv. In
primele trei minute ale actiunii unui sunet puternic
sensibilitatea auditiva ramane la nivelul initial, fara modificari
deosebite. Urmeaza o scadere brusca, masiva a sensibilitatii si
apoi o scadere lenta pana la stabilizarea ei la un nivel constant.
 Senzatia gustativa
• Sistemul gustativ sau simțul gustului este sistemul senzorial
care este parțial responsabil pentru percepția gustului
(aromă). Gustul este percepția produsă sau stimulată
atunci când o substanță din gură reacționează chimic cu
celulele receptorului gustativ localizate pe papilele
gustative din cavitatea bucală, mai ales pe limbă. Gustul,
alături de miros (olfacție) și stimularea nervului trigemen
(înregistrând textura, durerea și temperatura), determină
aromele alimentelor și ale altor substanțe. Oamenii au
receptori gustativi pe papilele gustative și alte zone, inclusiv
suprafața superioară a limbii și epiglota. Cortexul gustativ
este responsabil pentru percepția gustului.
 .

• Limba este acoperită cu mii de mici umflături numite

papile, care sunt vizibile cu ochiul liber. În fiecare papilă se
află sute de papile gustative. Excepția de la aceasta este
papilele filiforme care nu conțin papilele gustative. Există
între 2000 și 5000 papilele gustative situate pe spatele și
fața limbii. Altele sunt situate pe acoperiș, laturi și partea
din spate a gurii și în gât. Fiecare mugur gustativ conține 50
până la 100 de celule receptor gustative.
 Gusturile
• Dulcele, de obicei privită ca o senzație plăcută, este
produsă de prezența zaharurilor și a substanțelor care
imită zahărul. Dulceața poate fi legată de aldehide și
cetone, care conțin o grupare carbonil. Dulceața este
detectată de o varietate de receptori cuplați la proteina G
(GPCR) cuplați la gustducina proteinei G găsită pe papilele
gustative. Cel puțin două variante diferite ale „receptorilor
pentru dulce” trebuie să fie activate pentru ca creierul să
înregistreze dulceata. Compușii pe care creierul îi simte
dulci sunt compuși care se pot lega cu o forță de legătură
variabilă la doi receptori de dulceață diferiți.
 .

• Acrul este gustul care detectează aciditatea.

Acritatea substanțelor este evaluată în raport cu
acidul clorhidric diluat, care are un indice de
aciditate de 1. Prin comparație, acidul tartric are un
indice de aciditate de 0,7, acidul citric un indice de
0,46, iar acidul carbonic un indice de 0,06.
• Gustul acru este detectat de un mic subgrup de
celule care sunt distribuite peste toate papilele
gustative numite celule receptor de gust de tip III.
Ionii H + (protoni) care sunt abundenți în substanțe
acide pot pătrunde direct în celulele gustative de
tip III printr-un canal de protoni.
 .

• Gustul sarat:Cel mai simplu receptor găsit în

gură este receptorul clorurii de sodiu (sare).
Săratul este un gust produs în principal de
prezența ionilor de sodiu. Și alți ioni din grupul
de metale alcaline au gust sărat, dar cu cât
este mai departe de sodiu, cu atât senzația
este mai puțin sărată. Un canal de sodiu în
peretele celular gustativ permite cationilor de
sodiu să intre în celulă.
 .

• Amărăciunea este una dintre cele mai sensibile dintre gusturi

și mulți o percep ca fiind neplăcută, ascuțită sau dezagreabilă,
dar uneori este de dorit și adăugată în mod intenționat prin
intermediul diferiților agenți amari. Alimentele și băuturile
amare obișnuite includ cafea, cacao neîndulcită, mate sud-
americane, ceai de coca, tărtăcuță amară, măsline
nevindecate, coaja de citrice, multe plante din familia
Brassicaceae, verde de păpădie, horehound, cicoare sălbatică
și escarolă. Etanolul din băuturile alcoolice are un gust amar
,la fel ca și ingredientele amare suplimentare găsite în unele
băuturi alcoolice, inclusiv hameiul în bere și gențiana în
amărui. Chinina este, de asemenea, cunoscută pentru gustul
ei amar și se găsește în apa tonică.
 ….

• Cortexul gustativ primar este o structură cerebrală

responsabilă de percepția gustului. Se compune
din două substructuri: insula anterioară pe lobul
insular și operculul frontal pe girusul frontal
inferior al lobului frontal. Datorită compoziției sale,
cortexul gustativ primar este uneori menționat în
literatură ca AI / FO (Insula Anterioară / Frontal
Operculum). Folosind tehnici de înregistrare a
unităților extracelulare, oamenii de știință au
clarificat faptul că neuronii din AI / FO răspund la
dulceață, sare, amărăciune și acriune și codifică
intensitatea stimulului gustative.
.