ARPAS IOANA, GRUPA 3 A

TEMA NEUROLOGIE
DEFINITIE:
 Epilepsia este un sindrom clinic
paroxistic, cronic, cu debut și sfarșit
brusc, caracterizat, în crizele majore, de
pierderea cunoștinței și convulsii tonico –
clonice.
 Convulsiile paroxistice sunt date

de descărcări neuronale excesive.

CAUZELE EPILEPSIEI:
 Traumatismul cranio-cerebral, când epilepsia poate aparea
imediat (prin edem cerebral precoce), sau după câteva ore
(hematom sau edem cerebral), sau tardiv, după câteva luni sau
ani;
 Neoformațiile intracraniene, în care crizele sunt la început
limitate;
 Tulburările vasculare (encefalopatie hipertensivă, hemoragie
meningiană, embolii)
 Epilepsia esențiala, fără o cauză sau leziune care să justifice
boala;
 Cauze rare: intoxicații cu alcool, tulburări metabolice, procese
infecțioase cerebrale etc.
SIMPTOME:
o stare de confuzie
 mișcări necontrolabile ale mâinilor și

picioarelor
 pierderea cunoștinței sau o stare de alienare

față de mediul înconjurător

 senzație de frică sau anxietate.
 În general, persoanele afectate de epilepsie

tind să aibă aceleași simptome de la o criză la

alta.
DIAGNOSTIC CLINIC:
 CT sau RMN ajută medicul să identifice cauze certe de crize,
cum ar fi o tumoră, cheaguri de sânge, inflamaţii sau alte
cauze responsabile. Imaginile ajută medicul la planificarea
tratamentului individual.
 Diagnosticul epilepsiei începe cu o anamneza atentă şi cu
examen clinic neurologic; o fişă de investigaţie a pacientului
cu crize epileptice trebuie să cuprindă vârsta de debut,
descrierea tipului de crize, istoricul acestora, prezenţa sau
absenţa aurei, evoluţia sub tratament până în prezent.
Confirmarea diagnosticului de epilepsie se face prin
electroncefalografie (EEG). Imagistica cerebrală (CT, RMN)
şi teste sanguine importante pentru încadrarea tipului de
epilepsie în sindrom epileptic.
COMPLICATII
 Deşi majoritatea pacienţilor cu crize epileptice duc o
viaţă normală şi rareori se rănesc din cauza crizelor,
există o categorie de pacienţi – mai ales cei cu crize
tonico-clonice generalizate – care au nevoie de
măsuri de precauţie suplimentare: cască de protecţie
pe cap, evitarea efectuării duşului sau băii singur
etc. Precauţii speciale trebuie luate în legătură cu
condusul autovehicolului, sarcina şi îngrijirea unui
copil, participarea la activități sportive.
TRATAMENT:
 Regimul de viață al bolnavului epileptic trebuie să
fie echilibrat, cu un program de somn de 8 ore, fără
consum de alcool sau alte excitante. Alegerea profesiei este
capitală, natura bolii contraindicând profesiile care impun
lucru la înalțime, în apă, mașini, la computer.
 Medicamentele anti-epileptice sunt utilizate în prevenirea
apariţiei de noi crize. Medicul curant va prescrie unul sau mai
multe medicamente potrivite cât mai bine tipului de epilepsie
pe care îl aveţi. Ajustarea dozelor se face în timp, cu atenţie la
reacţiile adverse. Până la 70% dintre pacienţi vor deveni fără
crize dacă îşi iau tratamentul cu regularitate şi au un regim de
viaţă sănătos. Pentru unii pacienţi, medicamentele vor trebui
luate toată viaţa. Sub nici o formă pacienţii nu trebuie să
întrerupă medicaţia fără a se consulta cu medicul curant.
PRIMUL AJUTOR IN CRIZA
 Trebuie să poziționăm persoana în poziție laterală de siguranță,
pentru a împiedica lichidele să ajungă în plămâni.
 Nu este recomandată introducerea în gură a degetelor, sau a

oricărui obiect, deoarece bolnavul poate mușca persoana care

acordă primul ajutor.
 Trebuie luate măsuri pentru a preveni și alte răni prin mutarea

obiectelor de care se poate răni în timpul crizei.

 Persoana care are o criză, nu se imobilizează. 

 În funcție de durata crizei, apelam la serviciile medicale de

urgență.