-România-harțile

resurselor
De Ianache Ionut Leonard
Resursele de subsol
 Resursele regenerabile ale României Cele mai importante resurse naturale
regenerabile ale României sunt: resursele de apă, constituite din apele de
suprafaţă – râuri, lacuri, fluviul Dunărea, apele subterane; solul; fauna; flora;
pădurile; energia solară; energia eoliană.
O categorie aparte de resurse o reprezintă apele minerale (carbogazoase,
sulfuroase, feruginoase etc.) şi apele geotermale. Aceste resurse pot fi folosite pe
termen nelimitat, dacă sunt folosite raţional. Exploatarea acestora într-un regim
care depăşeşte regimul lor natural de regenerare duce la diminuarea şi, în cele din
urmă, la epuizarea lor.
Suprafața pădurilor s-a menținut constantă în această perioadă, datorită
regenerării naturale și artificiale a acestora realizate în anii anteriori. Cu toate
acestea, o deosebită atenție trebuie acordată procesului de regenerare artificială.
 Pe teritoriul României întâlnim o mare diversitate în ceea ce privește numărul habitatelor
existente (94 dintre cele 198 identificate în Europa) ce alcătuiesc 5 tipuri de biom: păduri
temperate de conifere, păduri temperate de foioase, pășuni, sisteme montane mixte și lacuri.
Resursele naturale neregenerabile din țara noastră sunt în principal resurse ale subsolului
generatoare de energie (hidrocarburi: petrolul, gazele naturale şi zăcăminte de cărbuni),
zăcăminte de minereuri feroase şi neferoase și roci utile.
Principalul dezavantaj al exploatării acestor resurse este legat de poluarea mediului. O
parte dintre aceste resurse au fost sau sunt în continuare exploatate și prelucrate cu ajutorul
unor tehnologii care au dus la poluarea intensă a unor zone din ţară.
Din punctul de vedere al patrimoniului de resurse neregenerabile, Romania dispune de
rezerve minerale înca neexploatate estimate de peste 20 miliarde tone: minereuri Serviciile de
expertiză (servicii prelucrare date statistice și realizare reprezentări cartografice) în vederea
implementării proiectului “Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică
teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013” Domeniul 10. Resurse
naturale pg. 5/14 neferoase (resurse potențiale 2,21 miliarde tone), minereuri feroase (resurse
potențiale 58,6 milioane tone), sare (resurse potențiale 16,96 miliarde tone), minereuri
nemetalifere (resurse potențiale 292,8 milioane tone), nisipuri si pietrisuri (resurse potențiale
456,9 milioane tone), roci ornamentale (resurse potențiale 34,5 milioane tone, dintre care 6,39
milioane tone marmura).
 Resursele abiotice si biotice
• Ce este Biotic
Elemente sau factori biotici se referă la
toate lucrurile vii dintr-un ecosistem. Ele
pot fi găsite pe tot pământul. Elementele
biotice dintr-un ecosistem pot fi împărțite
în trei: componente biotice, resurse biotice
și factori biotici.
• Componentele biotice
Componentele biotice sunt toate lucrurile
vii într-un ecosistem. Animalele, plantele și
microorganismele dintr-un ecosistem sunt
componentele biotice găsite într-un
ecosistem. Deșeurile provenite de la ființe
vii și organisme moarte sunt de asemenea
considerate componente biotice.
• Ce este Abiotic
Factorii non-biologici, cum ar fi lumina soarelui,
materiale precum dioxidul de sulf și procese precum
hidroliza, care afectează componentele vii și cele vii
ale unui ecosistem sunt denumite abiotice. Elementele
abiotice dintr-un ecosistem pot fi, de asemenea,
descrise în trei categorii. Sunt componente abiotice,
resurse abiotice și factori abiotici.
• Componente abiotice
Caracteristicile nevii ale unui ecosistem de care
depind organismele vii pot fi identificate ca
componente abiotice. Patru componente abiotice
majore ale unui ecosistem sunt climatul, materialul
parental și solul, topografia și tulburările naturale.
Clima include temperaturi, precipitații și tipare ale
vântului. Organismele depind de materialul geologic,
care se află pe podeaua unui ecosistem împreună cu
solul.
 SOLUL
Aciditatea solurilor este un factor important în cultura
plantelor, fiind responsabilă de sănătatea plantei și modul de
dezvoltare a acesteia.
Cernoziomurile sunt caracteristice stepei şi silvostepei,
constituind areale însemnate în Câmpia Română,
Dobrogea în Podişul Moldovei, unde ocupă dealurile cu
altitudini de până la 200 ‐ 250 m, din partea de est şi sud‐est
(fostele cernoziomuri cambice). În vestul  ţării, aceste soluri
se întâlnesc în vestul Câmpiei Banatului şi în vestul Câmpiei
Aradului (fostele cernoziomuri).
Textura este predominant mijlocie şi nediferenţiată pe
profil (cernoziom tipic), structura glomerulară sau
grăunţoasă, remarcându‐se conţinutul bogat în humus (3‐
6%), solul fiind saturat în baze, cu o reacţie de la slab
alcalină până la neutră. Are o fertilitate foarte ridicată în anii
climatici normali, necesitând însă corectarea deficitului de
umiditate prin irigaţii. Se pretează la cultura cerealelor,
plante tehnice, vii şi livezi
• Solurile cenuşii. Sunt răspândite în partea estică a ţării, cuprind suprafeţe
mai mari în Podişul Sucevei şi Podişul Central Moldovenesc (Podişul Bârladului).  Prezintă
grosimi de 30 - 40 cm, culoare brun cenuşie foarte închisă
în stare umedă, textura este lutoasă până la luto-argiloasă, structura este
glomerulară sau grăunţoasă, conţinutul în humus este de 3- 4%. Sunt cultivate
aproximativ cu aceleaşi plante ca şi cernoziomurile cambice, dar condiţiile
climatice mai umede asigură însă producţii mai constante îndeosebi la porumb,
sfeclă, cartofi.
• Podzolurile. Apar în toate zonele muntoase ale ţării, într-un climat cu
precipitaţii de până la 1400 mm şi temperaturi medii anuale de 2- 3oC. Ocupă
suprafeţe mari în Carpaţii Meridionali iar pe suprafeţe mai mici în munţii
Maramureşului şi Carpaţii Orientali; vegetaţia naturală este reprezentată prin
păduri de molid şi pin, jnepenişuri, şi vegetaţie ierboasă.
• Solurile brun-roşcate. Solul brun roşcat tipic se întâlneşte în câmpia de
sud şi sud-vest a ţării, fiind caracteristic zonei pădurilor de foioase.
Sub aspectul zonalităţii, sunt dispuse în continuarea cernoziomurilor
argiloiluviale, ocupând suprafeţe întinse în Muntenia vestică şi centrală şi în