Ceban Emmanuelle

grupa M2021

Fracturile
 Definiție

Fractura reprezintă o întrerupere a continuității

osului, produsă printr-o lovitură directă sau printr-un
mecanism indirect.
Acestea apar atunci când o
zonă a unui os nu mai poate
susține forța la care este supusă
și cedează.
 Cauzele
fracturilor
În condiţii normale,osul,
prin structura sa, este adaptat să reziste până la o
anumită
intensitate a forţelor mecanice la care este supus:

1. deformare elastică reversibilă

2. deformarea plastică revenirea incompletă
3. alterarea ireversibilă apariţia fracturii
 În producerea fracturilor, o mare importanţă, pe lângă
intensitatea
agentului traumatic, o are şi calitatea ţesutului osos:

 fracturi pe os sănătos;
 fracturi pe os patologic (cu o rezistenţă mecanică redusă) prin:
boli osoase generalizate: boala Paget, displazie
fibroasă poliostotică, osteoporoză, boli osoase
metabolice etc.;
 fracturi de oboseală.
 Tipuri de fracturi

În funcţie de agentul cauzal se deosebesc:

 Fracturi patologice (tumori osoase, osteomielita,
rahitism etc.);
 Fracturi traumatice (lovituri, căderi, smulgeri, striviri
etc.):
În funcţie de integritatea pielii, fracturile pot să fie:
 fracturi închise = tegumentul care acoperă fractura este intact;
 fracturi deschise = când există o plagă (soluţie de continuitate) ce
intersectează pielea şi muşchii, ajungând până la os;
În funcţie de gradul de discountinuitate a osului:
 fracturi incomplete = în care soluţia de continuitate intersectează
numai o parte a osului;
 fracturi complete = când soluţia de continuitate intersectează în
întregime grosimea osului.
Tipuri de fracturi
 Fracturile – acordarea primului ajutor

Scopul este combaterea şocului

traumatic prin:
• suprimarea durerii;
• imobilizarea provizorie a focarului de fractură;
• prevenirea complicaţiilor (hemoragii, secţionarea nervilor
etc.).
Elementul fundamental este imobilizarea.
Aceasta constă în menţinerea în repaus
absolut, prin diferite mijloace, a osului fracturat.
 Principii de imobilizare provizorie a
fracturilor:
 Atelele improvizate şi cele speciale vor fi căptuşite cu
vată sau alte materiale moi pentru a nu leza pielea sau
pentru a nu mări durerea;
 În atele se vor fixa cele două articulaţii vecine regiunii
fracturate;
 Manevrele de imobilizare vor fi efectuate cu multă
blândeţe;
 Extremitatea segmentului fracturat (degetele de la
mână şi de la picior) va fi lăsată descoperită;
 Atelele se fixează cu faşă, circular, suficient de strâns,
dar fără să împiedice circulaţia.
 Fracturile osului humeral
Fracturile humerusului pot fi împărțite în trei mari categorii, și anume:
-fracturile diafizei humerale (corpul);
-fracturile epifizei distale humerale;
-fracturile epifizei proximale humerale.
În fractura de humerus care se produce, de regulă, în regiunea
proximală,
imobilizarea se poate face cu o atelă de sârmă modelată în unghi drept,
la nivelul
cotului sau se poate realiza cu două atele improvizate, aplicate pe partea
posterioară şi laterală a braţului, cotul fiind în unghi drept .
 Fracturi de antebraț
Acestea sunt reprezentate de întreruperi ale
continuităţii
celor două oase ce alcătuiesc antebraţul.
În fracturile de radius şi ulnă sau oasele metacarpiene,
imobilizarea antebraţului se realizează cu două atele, cotul e în
unghi drept, iar antebraţul este susţinut de o eşarfă care se
leagă după gât.
 
 Fracturile femurului
Fracturile femurului se pot situa în orice parte a osului, ca şi
la humerus. Totuşi, la bătrâni şi în special la femei, se întâlnesc
deseori fracturi ale colului. În fractura de col femural, întreg
membrul inferior nu poate fi mişcat şi stă răsucit, de cele mai multe
ori în afară, în aşa fel încât marginea externă a piciorului nu e în
contact cu solul.

Fracturile colului femural:

A – devierea în rotaţie a
labei piciorului
B – poziţia în rotaţie a întregului
membru inferior 
Fractura de col femural se imobilizează ca orice fractură, iar în lipsa
oricărui mijloc de imobilizare vom pune de o parte şi de alta a piciorului
câte un obiect de sprijin, ca să nu se producă mişcarea de răsucire.
În cazul fracturilor situate în mijlocul diafizei femurale sau deasupra
genunchiului , vom întâlni toate semnele descrise după care fractura se
recunoaşte uşor.
Pentru imobilizarea fracturilor de femur există dispozitive special
executate. Cele mai obişnuite sunt alcătuite din mai multe atele de lemn,
articulate, dintre care cea exterioară se întinde din axilă până la călcâi,
iar cea internă de la călcâi până la rădăcina coapsei.
Acest dispozitiv se fixează prin chingi de torace, bazin şi membrul inferior.
În lipsa acestui dispozitiv, vom utiliza orice alt mijloc, cu condiţia să
imobilizeze şi şoldul, şi genunchiul.
 Fracturile oaselor gambei

Fibula sau tibia se fracturează frecvent la nivelul capului şi la

nivelul diafizei, complicându-se într-o bună parte din cazuri cu
leziuni ale nervului sciatic popliteu extern.
- Imobilizarea provizorie a fracturii oaselor gambei
se va face cu două atele de lemn aplicate lateral
intern şi extern, care vor trece de genunchi şi de
gleznă, sau printr-o atelă lungă de sârmă îndoită la
un capăt în „L” şi aplicată înapoia gambei încât
planta (talpa) să se sprijine pe latura mică a acestui
„L”.
- În cazul în care nu avem la
Se mai poate întrebuinţa pentru imobilizare
îndemână niciun mijloc de
jgheabul de sârmă sau din tablă bine căptuşit cu
imobilizare, putem utiliza ca
vată şi feşe.
atelă membrul sănătos, de care
fixăm cât se poate mai bine,
prin câteva legături, membrul
fracturat
 TRATAMENT
Tratamentul propriu-zis al fracturilor este de
competenţa medicului ortoped şi el constă în imobilizarea
definitivă, realizată de obicei prin aparat ghipsat, sau, în unele
cazuri prin actul chirurgical.
Procesul de osificare durează între 21-60 de zile. Pentru vindecare
este nevoie de săptămâni şi chiar luni, pentru ca osul să-şi recapete
forma, structura şi funcţia dinaintea accidentului. Numai după
formarea calusului osos, fractura este consolidată şi aptă să facă faţă
unui efort intens.
SFÂRȘIT