Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
speciale și începuturile
învățământului special
Sumarul
INTRODUCERE
PIONIERII EDUCAȚIEI SPECIALE
Contribuţii ale unor medici legate de persoane cu
dizabilitate mintala (Pinnel și Esquirol)
Jean Marc Gaspard Itard
Eduard Seguin
Contribuţii de pionierat la educaţia nevăzătorilor
Valentin Haüy
Louis Braille
APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA ȘCOLILOR SPECIALE
În Europa
In SUA
În țara noastră
CONCLUZII
INTRODUCERE
Educaţia surzilor
În epoca veche: Quintus Pedius (pictor, Roma
antica), Sf. Augustin (400 – primele scrieri despre
surzi) si Ion de Beverley (700-primul profesor)
Renaștere și iluminism: Girolamo Cardano
(educabilitatea surzilor prin scriere), Pedro Ponce
de Leon (educatie efectiva), Juan Pablo Bonet
(dactileme), abatele de L’Epee, Samuel Heinicke...
Educația nevăzătorilor
Denice Diderot (Lettre sur les aveugles/
Scrisoarea privind nevazatorii, 1749)
Preocupările filantropice
Asociate perioadei iluministe (sec.XVII si XVIII)
Unele mai substanţiale pentru
instituţionalizarea diferenţiată a copiilor – spre
finele secolului al XVIII - lea.
Sec XVIII - perioada istorică cu eforturi deosebite
din partea societăţii vremii de a înfiinţa şi
dezvolta instituţii specializate, separate (de
regulă rezidenţiale, de genul spitalelor sau
azilelor) şi pentru copiii cu dizabilități.
Unele dintre aceste instituţii au dobândit
ulterior și un caracter educaţional...
Contribuţii ale unor medici legate de persoane
cu dizabilitate intelectuală (Pinel și Esquirol)
Predecesor: John Locke – 1690 (An Essay Concerning
Human Understanding), prima distincție dintre ‘idioți’ și
‘nebuni’ (in termenii de azi – handicap mintal/dizabilitate
intelectuala si handicap psihic – boala mintala...)
Psihiatrul francez Philippe Pinel, Descrierea maladiilor
psihice (1800), face aceeaşi distincţie și definește noţiunea
de ‘idioție’, ca fiind o stare specială, în care “capacitățile
intelectuale nu s-au manifestat niciodată sau nu s-au
dezvoltat pe parcursul vieții”...
Medicul Esquirol (1772-1840) a divizat conținutul
termenului de ‚idioție’ în 3 noțiuni separate, ‘smintiți,
demenți și idioți’ – ca și grade de deteriorare...ceea ce
indică o anumită o anumită neomogenitate in cadrul
deficienței...(Racu-Roșca, A., 2003, pg.13)
Pionierii educației speciale.
Jean Marc Gaspard Itard
Medic psihiatru și pedagog francez(1774-1838)
Itard a încercat - timp de 4 ani de zile (1801-1805)
-instruirea și educarea unui copil găsit în
pădurea din Aveyron, ulterior botezat Victor,
copil care crescuse izolat de comunitatea
umană...
Povestea lui Victor (in word) - a făcut apoi istorie
ca reper în educația specială și nu numai...
În prezent comentariile asupra educaţiei lui
Victor de către Itard sunt încă de actualitate şi
controversate...
Comentarii la experiența lui Itard cu Victor
Unii comentatori cred că nu s-au putut realiza
obiectivele educaţionale propuse deoarece erau prea
exigente (în special cele legate de limbaj, în condiţiile
suspiciunii de afazie sau autism)...
Alții au susținut ideea importanței perioadelor critice
(sensibile) în dezvoltarea oricărui copil...
Alţi comentatori (Racu - Roșca, A., 2003) au apreciat că
acest copil avea un retard mental profund...
O carte gen monografie despre experiența lui Itard cu
Victor pune la final urmatoarele intrebari:
Care activităţi umane au nevoie de instruire socială şi
care nu?
Există o perioadă critică pentru achiziţia limbajului?
În ce măsură poate educaţia compensa dezvoltarea
întârziată şi inzestrarea naturală limitată?
Care sunt trăsăturile critice ale unor metode de instruire
eficace si eficiente ? https://www.amazon.com/Wild-
Boy-Aveyron-Harlan-Lane/dp/0674953002 - 5.11.2018
Concluzii la munca lui Itard
Prin pariul său remarcabil asupra
educabilității lui Victor, Itard a provocat
şi contestat resemnarea mentalității
epocii, a început o luptă serioasă cu
concepțiile ineiste și fataliste, a făcut să
progreseze reflecția asupra activității
pedagogice (în special dar și în general).
(Philippe Meirieu, 2016, Le docteur Itard
et l'enfant sauvage, Sciences humaines,
décembre 2016)
Pionierii educației speciale. Eduard
Seguin (1812-1880)
Psiholog francez – care lucrase cu Itard - cunoscut în
Franța ca autor al lucrării Tratamentul moral, igienic
și educativ al idioților și altor degenerați (1846)
În anul 1848 a emigrat în Statele Unite, unde a
dezvoltat câteva orientări educaționale pentru copiii
cu nevoi/cerințe speciale (mai ales întârziere
mintală).
Programele educaționale ale lui Seguin accentuau
importanța independenței și a încrederii în sine la
elevii cu dizabilități, prin stabilirea unei combinații
de sarcini fizice și intelectuale.
Seguin a pus în abordarea educațională mai mult
accent pe activitatea de grup, decât pe cea individuală.
Seguin a fost sursă de inspirație pentru secolul
următor (Maria Montesori)
Eduard Seguin - îmbinarea și alternarea activităților
fizice cu cele intelectuale - Principii
Instruirea și stimularea senzorială
Focalizarea pe simțul tactil
Diferențierea simțurilor de intelect
Utilizarea de materiale adecvate
Instruirea motorie și educația fizică
Activități adecvate vârstei
Activități funcționale
De la simplu la complex
Muncă dar și joacă
Schimbarea frecventă a activităților
Analiza de sarcini în componente (pași mai mici)
Angajarea în muncă – rezultat al educației.
Pionierat în educaţia nevăzătorilor.
Valentin Haüy
Valentin Haüy (1745-1822) – profesor de caligrafie, este
cunoscut ca părinte şi apostol al nevăzătorilor.
Premisa – vizionarea unei scene de ridiculizare față
de nevăzători în Paris (place de la Concorde)...
El a angajat un tânăr cerşetor nevăzător care sa fie
instruit (educat). A fost impresionat de faptul că acest
tănăr putea „citi„ valoarea unei monede...
Hauy a început să realizeze un sistem de lectură
pentru aceşti oameni, experimentând cu tânărul
nevăzător lectura şi calcule aritmetice, prin litere şi
cifre în relief, de mărime mare, făcute din carton.
Şi-a făcut public succesul în anul 1784, în Jurnalul de
Paris şi a primit încurajări de la Academia de Ştiinţe.
Valentin Haüy și prima școală pentru nevăzători
În 1783 o societate filantropică deschisese un
atelier de filatură unde lucra un grup de 12 nevăzători.
Societatea a încredinţat instruirea lucrătorilor lui
Valentin Hauy. Instituţia tinerilor nevăzători s-a
născut astfel curând, prin prezentarea a 24 de lucratori
protejati la palatul Versailles - consacrarea deschiderii
şcolii, din data de 26 decembrie 1786, prima şcoală
specială pentru nevăzători din lume, cu obiective de
învăţare a unei meserii manuale.
Ulterior instituţia a fost preluată de statul francez
şi a devenit Institutul Naţional al nevăzătorilor
muncitori, iar mai târziu Institutul Regal al tinerilor
nevăzători.
În 1806 Hauy a fost invitat în Rusia, la Saint
Petersburg - 1806 - prima școală specială pentru
nevăzători de aici (condusă de el timp de 11 ani)...
.Pionierat în educaţia nevăzătorilor.
Louis Braille
Louis Braille (1809-1852)este cunoscut mai ales
ca inventator al tiparului in relief, cu alfabet
special, format din 6 puncte.
Contextul
Charles Barbier de La Serre, a inventat în 1808 un
sistem de scriere nocturnă, bazată pe 2x6 puncte
(total 12 puncte). În 1820 el și-a prezentat
sistemul la Institutul Regal al tinerilor
nevăzători, dar abia în 1821 un nou director de
aici a devenit interesat de acest sistem.
Printre elevii de atunci ai acestei instituții,
invitați să analizeze acest sistem nou de scriere a
fost și Louis Braille, atunci în vârstă de 16 ani...
Louis Braille și alfabetul cu același nume
Braille, nemulțumit că sistemul de puncte în
relief (De La Serre) putea reda doar sunetele, nu
și ortografia, gramatica, punctuația sau cifrele...
El a făcut cercetări proprii, în urma cărora a
dezvoltat propriul său sistem, bazat pe 2x3 (total
6) puncte, care rezolva minusurile celui elaborat
de La Serre și era mai ușor de simțit cu degetele.
Alfabetul care îi va purta numele a fost
finalizat în 1824 (după 3 ani de încercări)...
În anul 1827 Loius Braille transcrie în Braille
elementele de gramatică. În 1828 aplică sistemul
propriu și la notația muzicală.
Louis Braille și alfabetul său
În anul 1829 Louis Braille și-a publicat noul
sistem (alfabet tactil) sub denumirea ‘Procédé
pour écrire les paroles, la musique et le plain-
chant au moyen de points à l’usage des
aveugles et disposés pour eux’.
În anul 1833 Braille este numit profesor
la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători.
În anul 1878 un Congres mondial al
nevăzătorilor a decis ca scrierea Braille să
devină universală...
Apariția și dezvoltarea școlilor speciale
in Europa
Reluare și completare
Am văzut deja cum în anul 1760 a apărut prima
școală gratuită pentru surzi la Paris (legată de
numele abatelui de L’ Epee – ”părinte al surzilor”).
În același an – 1760 - Tomlinson (1982) plasează și
deschiderea Academiei pentru surdomuti din
Edinburgh (Scotia).
Samuel Heinicke este cunoscut ca întemeietor al
primei școli pentru surzi din Germania (1780).
În 1786 este fondată la Paris prima scoală pentru
nevăzători (de către Valentin Hauy).
Apariția și dezvoltarea școlilor speciale in
Europa
Alte școli pentru nevăzători au apărut apoi
în premieră, în alte țări europene: în
Anglia (la Liverpool, în 1791) și Germania
(la Berlin, în 1806), în Rusia, la Sankt
Peterburg (1806 – tot cu Valentin Hauy)...