TOXICOLOGIA METALELOR GRELE ȘI A

COMPUȘILOR ACESTORA

AURUL (AU)

Dugulan Isabella-Maria
Bărăgan Andreea- Nicoleta
 Noțiuni generale
Aurul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul Au și
numărul atomic 79. Se utilizează aliat cu cuprul sau argintul, pentru
fabricarea de podoabe, obiecte de artă, monede etc. Datorită proprietăților
sale este considerat (alături de argint) singura formă reală de bani.
Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri. Fiind
răspândit în stare nativă în natură, el se putea obține ușor în cantități mici. Se
crede că aurul a fost descoperit înaintea cuprului. Cules sub forma unor
bucăți strălucitoare din nisipurile râurilor și din depunerile aluvionare, aurul
a fost dintotdeauna un metal de ornament, apreciat pentru luciul său galben,
dar mai ales pentru stabilitatea sa față de agenții corozivi. Ușor de prelucrat,
prin ciocănire, el poate lua forma diverselor obiecte de podoabă sau de cult
cunoscute în antichitate.
Aurul are o densitate de 19.300 kg/m³, punctul de fierbere este la 3129
K K și punctul de topire este la 1337,33 K K.
 Aurul are importante utilizări în tehnică, de la construcţia sateliţilor artificiali, până la
cea a avioanelor de război. Aurul are, printre alte proprietăţi o mare capacitate de a
reflecta radiaţiile electromagnetice cu diverse lungimi de undă: radiaţii din spectrul
vizibil, infraroşii, unde radio.
Un domeniu aflat în plină dezvoltare, şi în care aurul promite să joace un rol de mare
însemnătate, este cel al tehnologiilor destinate reducerii emisiilor de carbon. Pentru a
reduce noxele, sunt utilizaţi convertori catalitici care intensifică procesele de oxidare ale
unor compuşi prezenţi în gazele de eşapament.
Dezvoltarea telecomunicaţiilor, a explorărilor spaţiale, tendinţa spre miniaturizare în
domeniul electronicii (până la nivelul nanotehnologiilor) şi răspândirea utilizării
dispozitivelor electronice în rândul populaţiei duc la o cerere tot mai mare de aur din
partea industriei.
Folosirea aurului în medicină şi în stomatologie datează de mii de ani. Încă din
antichitate, acest metal preţios a fost asociat cu zeii şi cu nemurirea, oamenii crezând că el
conferă sănătate, tinereţe şi, în anumite culturi, chiar nemurirea. Aceste calităţi îi erau
atribuite aurului şi pentru că era considerat elementul perfect al naturii.
 Proprietăți fizice ale aurului
Ca element chimic cu numărul atomic 79 are o structura cristalină cubică
relativ compactă, de unde și o greutate specifică mare (19,28).
Exemplu:O tonă de aur încape într-un cub cu latura cu doar 38 cm.
Prezintă o culoare galbenă caracterstică, iar indicele ridicat de reflexie îi conferă
o strălucire remarcabilă.
Se prelucrează uşor pentru că este extrem de maleabil: din 30 de grame de aur
se poate realiza o foiţă de 9 m² iar dintr-un singur gram se poate obţine un fir lung
de 2,5 km. Nobleţea îl obligă să fie extrem de rezervat cu privire la orice combinaţii
chimice serioase iar asta îi garantează o mare rezistenţă şi stabilitate în timp. În
plus, în natură este întâlnit cel mai adesea în formă pură şi în cantităţi compacte.
Toate aceste consideraţii au făcut ca aurul să devină elementul ideal pentru
realizarea obiectelor preţioase, a bijuteriilor în special, precum şi pentru
tezaurizare. Aurul în stare pură fiind prea moale este impropriu pentru a fi folosit la
confecţionarea de bijuterii. Pentru a-i conferi rezistenţă şi durabilitate se aliază cu
diferite metale: cupru, nichel, argint, zinc etc.
 Proprietăți chimice
Aurul este una dintre substanțele cele mai inerte. În condiții normale nu reacționează cu nicio substanță
naturală. Singura excepție este mercurul.
Dizolvarea aurului
Aqua regia dizolvă aurul, deși nici acidul constitutiv nu o va face singur, deoarece, în combinație,
fiecare acid îndeplinește o sarcină diferită. Acidul azotic este un oxidant puternic, care va dizolva de fapt o
cantitate practică de aur nedetectabil, formând ioni de aur (Au3 +). Acidul clorhidric asigură o alimentare
directă cu ioni de clor (Cl-), care reacționează cu ionii de aur pentru a produce anioni tetraclorurați (III), de
asemenea, în soluție. Reacția cu acid clorhidric este o reacție de echilibru care favorizează formarea
anionilor clorurați (AuCl4-). Acest lucru duce la eliminarea ionilor de aur din soluție și permite o oxidare
ulterioară a aurului. Aurul se dizolvă pentru a deveni acid clorurauric. În plus, aurul poate fi dizolvat de
clorul liber prezent în aqua regia. Ecuațiile corespunzătoare sunt:
Au+ 3 HNO3 + 4 HCl  [AuCl4]− + 3 [NO2] + [H3O]+ + 2 H2O sau
Au + HNO3 + 4 HCl  [AuCl4]− + [NO] + [H3O]+ + H2O
Dacă soluția aqua regia conține numai aur, acidul tetraclorurauric solid poate fi preparat prin fierberea
excesului de acvariu și eliminarea acidului azotic rezidual prin încălzirea repetată cu acid clorhidric. Această
etapă reduce acidul azotic (vezi descompunerea aqua regia). Dacă se dorește aurul elementar, acesta poate fi
redus selectiv cu dioxid de sulf, hidrazină, acid oxalic etc.
Se oxidează cu ușurință în aer, formând oxizi și, de asemenea, în prezența sulfului cu care formează sulfuri.
 Aurul ca poluant
Cianura de sodiu (NaCN) este folosită în industria minieră a metalelor
preţioase, în special în extragerea aurului. În minerit, cianura se foloseşte de
aproximativ 40 de ani la scară largă, ca agent de obţinere a aurului şi argintului. Cu
ajutorul cianurii, 97% din cantitatea de aur poate fi extrasă din rocile care conţin
acest metal. După ce aurul este extras, soluţia contaminată nu numai cu cianură, ci
şi cu o cantitate mare de metale grele este depozitată în iazuri de steril. Aceste
reziduri rezultate în urma activităţilor de extragere a aurului reprezintă o ameninţare
serioasă la adresa sănătăţii oamenilor şi a mediului şi nu trebuie eliberate în mediu.
De 2.000 de ani, la Roşia Montană se face minerit, iar metodele de exploatare
minieră practicate în trecut au dus la poluarea solului şi a apelor de suprafaţă din
zonă cu metale grele şi compuşi ai acestora. Rocile cu conţinut de sulf, în contact cu
oxigenul şi apa, au dat nastere unei soluţii slabe de acid sulfuric, care a dizolvat
metalele grele din rocă şi, împreuna cu acestea, a ajuns treptat în apele de suprafaţă
sau în cele subterane, poluându-le.
 ■ Efecte asupra organismelor vii cu accent pe om
■ Aurul comestibil trebuie să fie de 23-24 de carate. Nu este același aur
care se găsește și în bijuterii. Acestea pot conține și alte metale și pot fi
toxice și periculoase dacă sunt consumate.
■ Cel mai probabil,aurul comestibil nu va fi absorbit de sistemul digestiv în
fluxul sanguin și, prin urmare, va trece prin corp și va fi eliminat ca
deșeu,dar totul depinde de dimensiune, cantitate și frecvența consumului.
■ Un alt domeniu în care este utilizat aurul ingerat este cel farmaceutic.
Medicamentele care conțin acest metal au fost folosite homeopatic de-
alungul istoriei, dar și ca remediu în tratamentul reumatismului. În acest
caz, aurul împreună cu sulful și fosforul servește ca un fel de sistem de
livrare pentru medicamentele reale, iar unele studii arată că metalul
prețios are capacități inflamatorii.
 Aurul ca aditiv alimentar provine din sursele cercetărilor europene.
Administrația Statelor Unite pentru Alimentație și Medicamente nu a făcut
publice instrucțiuni sau îndrumări pentru consumul de aur.
Este mai bine ca aurul să nu facă parte din dieta zilnică, se recomandă
alegerea cu prudență a produselor ce conțin aur.
Există 36 de izotopi cunoscuți de aur, de la Au-205. Există doar un
singur izotop stabil de aur : Au-197 . Gold-198, cu un timp de înjumătățire
de 2,7 zile, a fost utilizat pentru a trata cancerul și alte boli.
■ Mineritul aurifier este cel mai mare consumator de cianură, cu peste 180 000 de tone/
anual. De cele mai multe ori tehnica cianuraţiei este utilizată în mod iresponsabil (3)
ceea ce cauzează deversări cu efecte devastatoare asupra mediului înconjurător şi a
sănătăţii umane. Mai mult, cianura reacţionează cu alte elemente şi se descompune în
sute de compuşi ce conţin cianuri în diverse concentraţii. Studiile arată că aceşti
compuşi se depun în ţesuturile plantelor şi peştilor şi persistă în mediul înconjurător
pentru un timp îndelungat.
■ Cianura este o toxină foarte periculoasă, fiind inclusă în lista celor mai periculoase
otrăvuri pentru om deoarece doza letală de cianură este extrem de mică. Utilizată în
trecut ca metodă de execuție a prizonierilor, cianura determină decesul într-o perioadă
cuprinsă între câteva minute și câteva ore de la expunere (toxicitate dependentă de
doză). Intoxicația cu cianură nu este foarte frecventă dar trebuie recunoscută rapid
deoarece administrarea antidotului trebuie făcută imediat, datorită toxicității extrem de
mari a aceste substanțe

Doza letală de cianură este 1,1 mg/kg la administrarea intravenoasă și 100 mg/kg la
expunerea cutanată.
 ■ Metode de determinare

Cu instrumentele FISCHER puteți testa autenticitatea aurului și a altor metale prețioase - în

mod fiabil și nedistructiv. Istrumentele detectează cele mai mici diferențe în aliaje și prin urmare,
sunt potrivite și pentru autentificarea valororilor sau pentru analiza acoperirilor decorative
complexe. Bazate pe o experiență de peste 60 de ani echipamentele FISCHER și-au dovedit
valoarea prin măsurători nedistructive extrem de precise.
Pe lângă greutate, conținutul de aur al unui obiect determină valoarea sa. Metodele de analiză
utilizate în mod obișnuit prezintă dezavantaje diferite pentru cumpărătorii cu amănuntul de obiecte
de aur personale. Pentru determinarea conținutului de aur în bare de aur, monezi sau bijuterii
valoroase, se folosește de obicei o metodă distructivă. Cu toatea că este metoda utilizată cel mai
frecvent, din cauza problemelor de manevrare, precizia măsurătorilor poate fi afectată, metoda în
sine necesită timp îndelungat, se utilizează acizi, fiind o metodă distructivă iar piesele analizate sunt
deteriorate.
Analiza fluorescenței cu raze X (XRF) oferă o metodă nedistructivă pentru analiza rapidă a
materialelor și măsurarea grosimii stratului de acoperire pe bijuterii, ceasuri și alte produse din
metale prețioase; Instrumentele XRF ale companiei FISCHER sunt ușor de utilizat, chiar și pentru
cei care nu sunt specialisti.
 ■ Extragerea aurului
■ Aurul, folosit frecvent pentru fabricarea bijuteriilor, dar și a electronicelor, este un metal
delicat, fiind dificil de extras. Cele mai moderne proceduri utilizează combinații extrem
de toxice de cianuri pentru a scoate la suprafață aurul.
■ Cianurile pot rămâne în sol, provocând probleme de mediu, dar și diverse boli, acesta
fiind și subiectul disputelor legate de o potențiala exploatare la Roșia Montana.
Recent, oamenii de știință de la Northwestern University din Statele Unite au dat peste o
metodă ingenioasa de exploatare a aurului fără folosirea cianurilor.
■ Secretul: amidonul de porumb. Această modalitate implică, într-adevar, proceduri
chimice complicate, însă este ieftina, prietenoasă cu mediul și nu conține ingredientul
toxic.
■ Aurul poate fi extras și din plante, nu numai din zăcăminte. România, de pildă, are un
adevărat potențial de a extrage aur din porumb și din lucernă. 
■ exemplu: planta Violla calaminaria are capacitatea de a concentra pana la 16% oxid de
zinc, în mod natural, fără a trata solul. Ei bine, există mai multe plante care pot reține
aurul. Dar, dintre cele care se pot adapta conditiilor noastre de clima, se observă ca
porumbul si lucerna au cea mai mare capacitate de concentrare a aurului din sol.
 ■ Curiozități despre aur

■ Aurul și cuprul au fost primele metale descoperite de omenire, acum aproximativ șase mii de ani.
■ Aurul este cel mai reciclat metal. 85% din aurul descoperit de-a lungul istoriei încă se află în folosinţă.
■ Cele mai mari rezerve de aur (circa 10 miliarde de tone) se află în adâncurile oceanelor, dar exploatarea
cu tehnologiile de astăzi este aproape imposibilă.
■ Un studiu american arată că 52.000 de tone de aur se află încă în pământ şi este pe punctul de a fi
descoperit și extras.
■ Oceanele conțin aproximativ 20 milioane de tone de aur.
■ Aurul este un metal comestibil. Conform cercetărilor, acesta nu are efecte negative asupra
organismului, ci dimpotrivă, contribuie la încetinirea îmbătrânirii.
■ Orice om conține 0.2 mg de aur în corp, în mare parte, în sânge.
■ Frunzele de eucalipt (surse medicinale naturiste) conțin mici urme de aur.
■  Cel mai greu lingou de aur din lume are o greutate de 250 de kilograme;
 Bibliografie
■ https://profitpoint.ro/27-de-curiozitati-interesante-despre-aur
■ https://
adevarul.ro/locale/targu-jiu/metode-extrage-aur-cursurile-apa-In-rauri-romania-s-a-expl
oatat-intensiv-pretiosul-metal-rar-1_590f19385ab6550cb8e006df/index.html
■ http://miningwatch.ro/rapoarte/cianura-in-minerit/
■ https://www.academia.edu/22701066/Propriet%C4%83%C8%9Bi_fizice_si_chimice
■ https://ro.wikipedia.org/wiki/Aer
■ https://ro.scribd.com/doc/204493243/Aurul-Si-Argintul-in-Organismul-Uman
■ https://dictionar.romedic.ro/intoxicatie-cu-aur