Sunteți pe pagina 1din 13

TEHNICI ADEZIVE. GENERAȚII.

NOȚIUNE DE STRAT DE DETRITUS DENTINAR

 Strat superficial microscopic aderent, care acoperă suprafața dentinară, rezultat în urma cantității de rumeguș dentinar produs
de zdrobirea neuniformă a dentinei în timpul preparării prin tăiere (indiferent de tipul instrumentarului utilizat: acționat
manual sau mecanic — rotativ, oscilant, vibrator, etc.), datorită deformărilor mecanice și a căldurii de fricțiune
 Strat amorf, relativ neted, format din particule microcristaline înglobate într-o matrice din structuri organice denaturate, sub
formă de peliculă (film). Grosimea stratului este variabilă: de la 1 - 5 µm, până la 10 — 15 µm (dimensiunea particulelor
variază și ea: de la 0,5 — 0,8 µm, până la 2,5 — 3 µm).
 Factorii care influențează grosimea stratului de DDR:
� mărimea și forma preparației (cantitatea de manopere necesare)
� tipul instrumentarului tăietor (modul de acţionare)
� prezența unei soluţii de irigare și răcire în timpul secționării dentinei
� cantitatea și compoziția soluţiei de irigare

 Stratul se prezintă sub formă de micropeliculă (“smear layer”) și de dopuri sau cepuri intracanaliculare (“smear plug”).
Aceste cepuri pătrund în canalicule pe o lungime variabilă (în mod obișnuit, în medie: 1 — 2 µm)
NOȚIUNE DE STRAT HIBRID.

 Stratul intermediar care face legătura între dentină și compozit. Pătrunde în tuburile dentinare deschise, impregnează
stratul superficial demineralizat al dentinei și se cuplează cu fibrele denudate de colagen, formând după polimerizare
un strat hibrid care asigură o legătură stabilă a compozitului cu țesuturile dure dentare.

Rolul stratului hibrid:


 înveliș acido-rezistent ce sigilează suprafața dentinară
 reduce sensibilitatea postoperatorie
 blochează invazia microorganismelor în canalicule
 reduce stressul indus de contracția de polimerizare
 previne detașarea restaurării
CLASIFICAREA SISTEMELOR ADEZIVE- DUPĂ MODUL DE
ACŢIUNE:
forță de adeziune de 2-3 Mpa
• comonomer NPG-GMA (N-fenilglicilglicidil-metacrilat
• realizau adeziune chimică, prin legături ionice sau covalente, direct de stratul de “smear layer”

Performanța adezivă de 2-8 Mpa,


II conțin esteri fosforici şi răşini de tip Bis-GMA sau HEMA,
se bazează pe 2 categorii de compuşi: esteri fosfați sau clorofosfați şi poliuretani

forță medie de adeziune de cca. 8-15 Mpa


Compuşii folosiți în acest scop sunt: 4-META, acid maleic/ HEMA, esteri fosfonați, esteri metacriloil-oxietilici, acizi
III policarboxilici modificați cu grupări metacrilice
capacitate de adeziune şi pe substrat metalic / ceramic

forța de adeziune cu valoare medie de 17 – 25 Mpa,


se bazează pe formarea unui strat hibrid (prin îndepărtarea totală a DDR,
I produsele prezintă 3 componente: acid / primer / bonding, cu aplicare separată,
V primerul din monomeri polimerizabili cu caracter amfoter : HEMA, 4-META, NTGGMA,BPDM
Forța de adeziune realizată este 20-25 Mpa
combinarea primerului şi a răşinii adezive („bonding”) într-un singur compus
V Mecanismul de acțiune se bazează pe formarea stratului hibrid prin îndepărtarea
totală a DDR (“total etch”).
se păstrează modalitatea de gravaj acid separat, sistemul având 2 componente: acid
şi primer + răşină

forță de adeziune crescută 18-23 Mpa


VI 2 componente: acid + primer şi răşină
Formarea stratului hibrid este modificată şi se obține prin îndepărtarea parțială a
DDR

Forța de adeziune de 18-25 Mpa


sisteme monocomponente (“all-in-one”)
VII
formează un strat hibrid modificat, prin îndepărtarea parțială a DDR
Adeziune la meta, nu este critic la umiditate
CLASIFICAREA SISTEMELOR ADEZIVE- DUPĂ FORMA DE
PREZENTARE ŞI TEHNICA DE LUCRU:

 Tip I – sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat, urmat de spălare şi uscare), în 3 etape de lucru:
acid / primer / răşină, generația IV
 Tip II – sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat, urmat de spălare şi uscare), în 2 etape de lucru:
acid / primer + răşină), generația V
 Tip III – sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care este înlocuit cu acțiunea unui primer acid –
autogravant, fără spălare şi uscare după demineralizarea acidă), în 2 etape de lucru: acid + primer / răşină,
generația VI (tip I: „two-step”).
 Tip IV – sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care este înlocuit cu acțiunea unui primer acid –
autogravant, fără spălare şi uscare după demineralizarea acidă), într-o singură etapă de lucru: acid + primer +
răşină, generația VI (tip II: „one-step”) şi generația VII („all-in-one”).
GRAVAJ ACID, MODALITĂȚI DE APLICARE

 Gravajul se face cu gel de acid ortofosforic de 37 % sau cu lichid gravant de acid maleic. Gelul se aplică și se
manevrează mai ușor. Se aplică cu seringa mai întâi pe smalț apoi pe dentină. Expunerea recomandată a
compoziției gravante: pe smalț nu mai puțin de 30 secunde, pe dentină nu mai mult de 15 secunde. Ulterior se
spală cu apă exact atât timp cât s-a menținut gelul.
NOȚIUNE DE SISTEM ADEZIV, COMPONENTE

 Un sistem care are scopul de a face legătură între materialul de obturație și țesuturile dentare.
 Componente: Acidul realizează demineralizarea (gravajul) dentinei (“etching”), primerul umectează zona
demineralizată, favorizând penetrarea răşinii (“priming”), iar răşina, prin polimerizare, realizează adeziunea
propriu-zisă (“bonding”).

All-Bond 3 este un sistem adeziv universal cu priza duala, de


generatia a IV-a, cu aplicare in 3 etape
Kit:
- All-Bond 3 Primer A si B (6ml fiecare flacon)
- All-Bond 3 Resin (4ml)
- Uni-Etch cu BAC 5g (32%)
- Accesorii
- Instructiuni de folosire
ALGORITMUL DE UTILIZARE A DIFERITOR GENERAȚII ADEZIVE

Generaţia IV
Generaţia V
 Gravajul – cu acid ortofosforic 37% nu mai mult de
 Gravajul – cu acid ortofosforic 37% nu mai mult de
15 secunde pe dentină, nu mai puțin de 15 secunde
pe smalț; se spală și se usucă ușor 15 secunde pe dentină, nu mai puțin de 15 secunde
pe smalț; se spală și se usucă ușor
 Aplicarea primerului – pe dentina umedă se menține
 Aplicarea adezivului monocomponent – pe dentină și
15-30 secunde apoi este uscat atent cu un jet de aer,
se obține aspect lucios. smalț, se menține 15-30 secunde apoi este uscat atent
cu un jet slab de aer, se obține aspect lucios, se
 Aplicarea adezivului – în strat subțire apoi se
fotopolimerizează.
fotopolimerizează.
 Urmează aplicarea compozitului
 Urmează aplicarea compozitului
ALGORITMUL DE UTILIZARE A DIFERITOR GENERAȚII ADEZIVE

Generaţia VI Generaţia VII


 Este monocomponent premalaxat și preambalat în
 Malaxarea componenților sistemului adeziv, capsule de unică folosință.
 Se aplică pe pereții cavității, apoi se usucă și se
 aplicarea pe pereții cavității,
fotopolimerizează.
 uscarea cu un jet slab de aer,
 fotopolimerizarea.
AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

Avantaje Dezavantaje
 comparativ cu alte materiale de obturație, realizează  Generaţia II: microinfiltrația marginală; sunt hidrofobi şi expuşi
o adeziune mai trainică cu țesuturile dure (excepție hidrolizei în mediu umed, iar umectabilitatea neadecvată
conduce la formarea deficitară a legăturilor cu substratul
primele 3 generații)
dentinar
 cu cât e mai avansată generația se micșorează  Generaţia IV: sunt mai multe componente care trebuiesc
numărul etapelor de lucru, nu mai necesită gravaj ca malaxate în proporții exacte, necesită mult timp pentru aplicare
etapă aparte  Generaţia V: pentru că primerul și bondingul sunt uniți, se
 Generațiile monocomponente (7, 5) reduce rezistența adezivă cu aproximativ 10-30%
 Generaţia VII: sunt încă vulnerabili la separarea fazelor
componente, ceea ce conduce la compromiterea stratului hibrid,
precum şi la riscul de nanoinfiltrație
FACTORI DE CARE DEPINDE FENOMENUL DE ADEZIUNE
 contactul intim dintre cele două suprafețe (țesut dur – sistem adeziv)
 spălarea şi uscarea suprafețelor
 potențialul de a forma legături chimice – smalțul conține grupări OH aflate în structura hidroxilapatitei, în timp ce dentina mai conține şi
radicali ce aparțin fibrelor de colagen: grupări carboxilice, aminice şi calciu
 vâscozitatea rășinii bonding (vîscozitatea mai mică – penetrare mai mare)
 contaminarea smalțului după gravare (saliva sau chiar aerul umed expirat poate scădea eficiența legăturii)
 tensiunea superficială – cu cât aceasta este mai redusă, cu atât adezivul va umecta mai bine țesuturile dentare
 unghiul de contact – trebuie să fie cât mai redus, pentru a asigura o umectare corespunzătoare a suprafețelor
 posibilitatea de a forma diferite tipuri de legături – adezivul trebuie să fie capabil de a realiza legături fizice şi chimice cu toate țesuturile
dure dentare şi, nu în ultimul rând, cu biomaterialul restaurator care va fi aplicat
 stabilitatea dimensională –variațiile dimensionale din momentul dar şi după priză, datorită modificărilor de temperatură şi tensiunilor
care tind să deformeze
 rezistența mecanică şi chimică – trebuie să reziste forțelor funcționale (mai ales ocluzale), dar şi condițiilor particulare ale mediului
bucal
 biocompatibilitatea – trebuie să existe biocompatibilitate cu structurile dure dentare, cu celelalte țesuturi ale cavității orale, dar şi
sistemică, privind organismul în general.
SISTEME ADEZIVE CU PRIZĂ DUALĂ

 Sunt sisteme autopolimerizabile și fotopolimerizabile.


 Este un sistem bicomponent. Ele se amestecă în proporții egale
(câte o picătură de fiecare) pe suprafața unui godeu cu ajutorul
unui aplicator de bonding apoi se aplică pe suprafața gravată cu
acid.
 Se aplică într-o grosime medie la nivelul smalțului și al dentinei
și se freacă ușor pe toată suprafața preparată timp de 20 de
secunde, se usucă cu un jet ușor de aer cel putin 5 secunde, se
fotopolimerizează 10 secunde.

S-ar putea să vă placă și