FACULTATEA DE TEOLOGIE, LITERE, ISTORIE ȘI ARTE

CLAUDE MONET
VIAȚA ȘI OPERA ARTISTULUI

STUDENT: ASISTENT UNIVERSITAR:

RACOVIȚĂ MARIA-ANDREEA GIUGEA GHEORGHIȚA-DANIELA

SPECIALIZAREA:

ARTĂ SACRĂ

ANUL III

SEMESTRUL II PITEȘTI
- 2020-2021 -
 APARIȚIA IMPRESIONISMULUI

Impresionismul a aparut la Paris in secolulul al XIX-lea, aproximativ 1867, ca o arta noua, in care un grup de artisti, pictori, apoi sculptori si
gravori si, mai tarziu, muzicieni, impartaseau tehnici si abordari similare in exprimarea realitatii asa cum aparea ea simturilor si sensibilitatii lor,
lucrarile pictorilor redand astfel impresia artistului despre lumea inconjuratoare cu ajutorul culorii si a luminii create prin culoare.
Impresionismul este o mişcare artistică, manifestată la început în pictură, mai târziu şi în muzică, mai ales în Franţa , şi care marchează
desprinderea artei moderne de academismul tradiţional. Pictura impresionistă, este caracterizată prin concentrarea asupra impresiilor fugitive
produse de o scenă sau de un obiect, asupra mobilităţii fenomenelor, mai mult decât asupra aspectului stabil şi conceptual al lucrurilor, preferând
pictura în aer liber şi folosind o cromatică pură şi tuşeuri fine de penel pentru a simula lumina reală.
Cuvantul „Impresionism” a fost dat acestui curent artistic de titlul tabloului lui Claude Monet, „Impresie-Rasarit de soare”. Acest tablou a
fost expus la Paris in 15 Aprilie 1874 intr-o expozitie organizata de Societatea Anonima de pictori, sculptori si gravori, din care faceau parte
Camille Pissarro, Claude Monet, Alfred Sisley, Edgar Degas, Pierre-Auguste Renoir, Paul Cezanne, Berthe Morisot, care au lucrat împreuna, s-
au influenţat reciproc si au expus cu totii independent, operele de mare valoare.
Stilul lor era contrar standardelor Academiei de Arte Frumoase din Franta, cea care hotara continutul picturilor (subiecte istorice, teme
religioase, portrete) si tehnica folosita: culori sobre, conservatoare, imagini rafinate care reflecta realitatea, redate prin linii exacte si culori brute,
neamestecate.
Impresionistii au folosit acorduri de culoare prin contraste sau amestecuri optice si au reusit sa redea prin tuse asezate in directii diferite
impresia de fluturare, de vibratie, de viata. Apa este reprezentata in miscare, frunzisul copacilor vibrand la adierea vantului, toate transformate de
lumina de la diferite ore ale zilei. Tablourile Impresionistilor, in mare majoritate peisaje, impresioneaza prin luminozitate, prospetime, vitalitate,
optimism si atasament fata de viata.
Acestia, influentati de Stampa Japoneza din perioada Edo (1603-1867), doreau sa surprinda in tablourile lor clipa plina de viata si lumina,
care trece si se pierde.
 Academia Franceza de Arte Frumoase organiza anual Salonul Oficial si tot ea hotara care pictori urmau sa fie expusi, Academia a
exclus in fiecare an pictura Impresionista.
Napoleon al III-lea a ingaduit infiintarea Salonului Refuzatilor unde au expus Manet, Pissarro, Degas, Berthe Morisot, Sisley,
Monet, pana in 1874.
Alături de marii pictori Pissaro, Renoir şi Sisley, Monet este unul din reprezentanţii cei mai importanţi ai impresionismului.
Claude Monet este considerat cel mai mare pictor impresionist. Pe toata durata vietii, el a adoptat si a aplicat cu fermitate cele doua
principii de baza ale acestui curent artistic: reprezentarea scenelor din viata contemporana si pictura in aer liber.
Monet invatase ca ceea ce era pictat pe loc, in aer liber, inspira o prospetime si o vitalitate unica, imposibil de reprodus in atelier.
El ii sfatuia pe pictori in felul urmator: „Incearca sa uiti ce obiecte se afla in fata ta - un copac, o casa, un camp sau orice ar fi.
Gandeste-te pur si simplu: iata aici un patrat mic de albastru, dincolo un dreptunghi de roz, culoarea si forma exacta, pana cand vei
avea propria ta impresie naiva a scenei din fata ta."
O lucrare in aer liber trebuia finalizata foarte repede, intr-o singura sedinta. Monet a reusit sa dezvolte o tehnica de pictura
asemanatoare stenodactilografierii, prin aplicarea culorii cu miscari largi, de periere a suprafetei panzei, precum si prin modele
punctiforme, fragmentate, liniute, zigzaguri si pete groase de culoare. Lucra la pictura sa ca la un intreg, considerand ca "prima pictura
trebuie sa acopere o suprafata cat mai mare din panza, indiferent cat de aproximativ este conturata imaginea".
Monet cunostea faptul ca anume, culorile invecinate din cadrul aceluiasi spectru se influenteaza reciproc si cele mai intense
contraste apar cand culorile complementare sunt aplicate una langa alta. Culoarea nu este o calitate inerenta a obiectelor; culoarea se
naste pur si simplu din modul in care efectele de lumina se combina, reflectate de obiecte. Monet folosea o paleta limitata de culori, mai
mult in forma pura si picta pe panze acoperite de un strat alb sau alb cald. Lucrarile sale au fost influientate si de arta fotografica.
In perioada de maturitate a preferat sa picteze acelasi subiecte in diferite momente ale zilei, rezultand astfel celebrele sale serii.
Claude Monet este considerat fondatorul Impresionismului, care si-a luat numele de la pictura lui "Impresie: rasarit de soare".
 BIOGRAFIE

Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris - d. 5 decembrie 1926, Giverny), a fost un pictor impresionist din Franţa.
Claude Monet s-a născut la Paris, Franța în 1840, ca fiul lui Alphonse și Luise, familia sa mutandu-se la Le Havre în Normandia când el avea
cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a
lucrat în mare parte la picturi plein air - schițe rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învățat câteva tehnici ale picturii în 1856.
La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin ,dar acesta l-a învățat să deschidă ochii asupra naturii, asa cum acesta
afirma: „... în sfârșit ,ochii mi s-au deschis și am înțeles cu adevărat natura. Am învățat în același timp s-o iubesc .”
Cariera artistica a fost intrerupta de stagiul militar in Algeria, care ar fi trebuit sa dureze sapte ani. O febra tifoida, la doi ani dupa inrolare, i-a
permis intoarcerea la Paris, in Franta. In 1862, a devenit studentul lui Charles Gleyre. El a părăsit armata, dar stilurile de pictură tradițională
predate la universitate nu i-au fost pe plac.
Anul 1859 aduce o schimbare pentru Monet. La doi ani după moartea mamei sale, artistul revine în Paris pentru a se dedica picturii. Aici
cunoaște influența școlii de la Barbizon și îl cunoaște pe Camille Pissarro, cel ce îi va deveni prieten apropiat.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste Renoir împreună cu care a fondat mișcarea
impresionistă. Ei au pictat împreună și au rămas prieteni toată viața.
Monet, a pictat-o pe Camille Doncieux și mai târziu s-au căsătorit. După nașterea primului lor copil, Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil,
în apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de șase ani, până când Camille a murit, el a pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o
casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, unde a plantat o grădină mare.
 In 1866, tabloul „Camille - Femeie in rochie verde” i-a adus recunoasterea in lumea artei.
În 1872, Monet a pictat Impresie, răsărit de soare, situat în Musée Marmottan, Paris, un peisaj din Le Havre, care a fost expus la prima
expoziție impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit numele de "Impresioniste" din titlul acestei picturi,
comentând că picturile lui Monet erau mai degrabă "impresii" decât lucrări de artă terminate.
În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen, din diverse unghiuri și la perioade diferite ale zilei.
Douăzeci de vederi ale catedralei au fost expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea și câteva mori de făină.
Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată - grădina sa, eleșteul, nuferii săi sau podul său. În grădină avea o livadă cu
sălcii și o mlaștină. Monet a pictat între altele și malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia
prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. In anul 1911 artistul isi pierde sotia, Alice, urmand ca peste doar trei ani sa-si piarda si
primul sau fiu, Jean. In 1923 sufera o interventie chirurgicala la unul din ochi deoarece artistul suferea tot mai mult de pierderi de vedere.
Cu Claude Monet se naste impresionismul. Tabloul sau "Impresie, rasarit de soare" a devenit manifest al unui alt fel de pictura, care a
reinventat lumina si culoarea. Monet a ramas fidel impresionismului pana in ultima clipa a vietii sale si pana la ultima pictura a sa. Seria
"Nuferii", testamentul artistic al patriarhului impresionismului, incheie o cariera inceputa foarte de timpuriu, de la varsta de 14 ani.
Acesta afirma: “ Nu am decat meritul de a fi pictat intocmai dupa natura straduindu-ma sa reproduc propriile impresii fata de fenomene
trecatoare si schimbatoare.” Cu aceste cuvinte Claude Monet isi definea in 1926 propria activitate la sfarsitul unei lungi existente dedicate
cu pasiune, in totalitate, picturii. El a ramas in istorie drept parintele fondator al miscarii impresioniste si cel care a inspirat o arta poetica a
momentului si a unei sensibilitati formale si lirice a materiei . Se stinge din viata pe data de 5 dec. 1926 fiind inconjurat de prieteni.
Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Eure, în regiunea Haute-Normandie, Franța.
Intreaga sa opera sta sub semnul dorintei de perfectiune, Monet lucreaza luni in sir la cate un tablou, se trezeste dis-de-dimineata, pentru
a surprinde rasaritul, sau, mai exact, lumina rasaritului, revine asupra unui tablou de mai multe ori, niciodata multumit de sine insusi,
intotdeauna dornic de a experimenta, jucandu-se cu lumina si cu efectele acesteia.
Acesta, spunea de altfel urmatoarele: "Cel care afirma ca a terminat un tablou este exagerat de trufas" - enuntand totodata unul din
fundamentele impresionismului, subordonat in totalitate unei singure puteri: lumina.
Fig .1. „Lacul cu nuferi” , 1897, Claude Fig .2. Camille „Femeia în rochie verde”,
Monet Claude Monet, 1866
 OPERA

Unul din exemplele caracteristice pentru perioada lui Monet, când este atras de figura umana, e pânza „Femei în gradina”. Într-o
gradina de vara, un grup de femei vesele, în rochii deschise, albe, cu reflexe albăstrii, de la cer, sau verzui, de la copaci, se distrează, in jurul
lor un frunziș de arbori, iar pe costumele lor, ușoare pete de lumina ce se joaca ori umbra transparenta a frunzelor. Din toata opera lui Monet,
se apropie cel mai mult ca aspect și mod de a picta de opera lui Manet.
„Prânzul”, ceva mai târziu, este tot o vedere a unui colt de gradina, vara, în plin soare. Masa e pusa, dar persoanele ce vor lua parte la ea
sunt încă departe, cu excepția unui copil, ce se joaca în nisip. Pretutindeni sunt flori, cu corolele lor strălucitoare, sub bătaia razelor soarelui,
care inunda totul.
Putin mai târziu Monet este preocupat de motivele în care apare apa, cu reflexele caselor și lucrurilor de pe mal, cu miile de unde
ușoare, la cea mai mica adiere a vântului. Asa sunt vederile din Olanda, printre care cea de la Zandam, ori cele de la Londra, cu lumina
luptând din greu ca sa pătrundă ceata, sa ajungă pana la apa grea a fluviului. Trăsăturile menite sa sugereze mobilitatea și varietatea
reflexelor în apa, trebuie sa fie asa de variate și de expresive, încât putem sa consideram aceasta problema ca una din cele mai grele de
realizat în pictura.
Pe măsura ce înaintează în vârsta, Monet își îngreunează voluntar problemele de rezolvat. Astfel, de la reflexele în apa, el trece la o alta
categorie de teme, si anume la aspectul unei gări de drum de fier, atunci când sub acoperișul unei stații fumul și vaporii de apa se amesteca,
formând mase confuze, străbătute de razele soarelui.
Ceva mai târziu, il vedem oprindu-se în fata unui peisaj ceva mai larg tratat, mai sintetic, uneori inspirându-se de la un motiv acvatic:
dezghețul, primavara, pe suprafața unui rau, sau un sat acoperit de chiciura. La orizont, copacii, pe jumătate pierduți în aburii cetii, pe planul
întâi râul, plin de soiuri de gheata, sau câmpul plin de zăpada. Liniște și o atmosfera umeda peste tot - „Biserica din Vetheuil”.
Dupa 1890, Monet ajunge la concluzia ca, ar fi mai interesant sa observe variațiile acelorași motive la diferite ore ale zilei, sub
aspectele schimbătoare ale cerului și ale luminii. Atunci apar în opera sa seriile: seria capitelor de fan, a catedralelor, a vederilor
Parlamentului din Londra, ale podului peste Tamisa etc.
De la o fereastra, din fata maiestoasei clădiri, el observa dantela de piatra, masa grandioasa a construcției, efectele pe care lumina, la
diverse ore ale zilei le produce în sculptura in piatra. Le reda, făcând sa sclipească material ca niște nestemate, fără ca prin aceasta sa avem
impresia ca a dispărut soliditatea monumentului.
Fig .3. „Femei in gradina”, Claude Monet, Fig .4. „Pranzul”, Claude
1866 Monet, 1873
 Monet hotaraste sa se concentreze asupra elementelor gotice ale constructiei, alegand poarta si turnul Saint Martin, respectiv
Albane. Il intereseaza doar drumul parcurs de lumina, in tablouri incetand sa mai existe pamant si cer.
Isi ocupa locul de observatie deja din zori si, fidel obiceiului, picteaza tablourile in serie, ca sa prinda conditiile de lumina
corespunzatoare. Reintors, lasa tablourile nedespachetate, si daca totusi le ia in mana, o face doar ca sa mai lucreze la ele.
Acesta afirma de altfel: “Cu cat imbatranesc operele mele, cu atat imi este mai greu sa exprim ceea ce simt. Consider ca cel
care afirma ca a terminat un tablou este exagerat de trufas.”
Catedralele nasc diferite efecte, Cezanne, Pissaro si Clemeanceau sunt astfel incantati de capodoperele artistului.
Clemenceau vorbeste despre “revolutia catedralelor” cand “piatra nemiscata exprima miscarea luminii”.
Contrar vointei lui Monet tablourile sunt vandute separat, iar in prezent se afla in America, in Franta si in Rusia.
Monet a pictat 28 de tablouri in seria La cathédrale de Rouen, catedrala in stil gotic, a carei constructie a inceput in secolul al
XII-lea. Aceasta serie a fost pictata in doua perioade: februarie-aprilie 1892 si februarie-martie 1893. In prima perioada, Monet a
locuit si pictat din camera sa de la etajul doi al unui imobil situat in Piata Catedralei, nr. 23, iar in cea de-a doua perioada Monet a
locuit in strada Grand-Pont, nr. 81, dar marea majoritate a tablourilor au fost terminate in studioul sau de la Giverny. Faptul ca au
fost pictate din camera sa de la etajul doi, explica unghiul straniu al tablourilor pe care privitorul il percepe.
In acelasi timp, cei care viziteaza Catedrala din Rouen, observa faptul ca aceasta nu are stralucirea din tablourile artistului, pe
fatada ei fiind un strat gros de "negreala". Acum 100 de ani cand Monet picta seria La cathédrale de Rouen, aceasta inca isi pastra
stralucirea. Importanta din punct de vedere arhitectural, Catedrala din Rouen, a fost cea mai inalta cladire din lume intre 1876 si
1880.
Fig .5. „Parlamentul din Londra” Fig .6. „Catedrala Rouen la Soare”,
Claude Monet, 1903 Claude Monet, 1892
 „MACII SALBATICI”

Pictura o infatiseaza pe sotia lui Monet, Camille, impreuna cu fiul lor, Jean, in campul din apropierea casei lor din
Argenteuil. Camille poarta o umbrela de soare, ca in majoritatea lucrarilor care o infatiseaza.
Pentru a reda impresia de miscare, Monet a adaugat a doua pereche de personaje, mama si fiu, pe coama dealului. Cele patru
personaje sunt legate printr-o carare pierduta in iarba, iar cele din partea inferioara a compozitiei par ca vor iesi in curand din
tablou. Imaginea vie a macilor din partea stanga de jos formeaza o linie diagonala de-a lungul careia personajele se plimba.
Culoarea puternica si miscarea pe aceasta portiune contrasteaza evident cu nuantele linistite din partea superioara dreapta, in
vreme ce teracota acoperisului case creaza o subtila legatura intre planul frontal si fundalul imaginii.
In acesta, urmele pensulei nu sunt evident vizibile, dar este realizat un contrast intre partea drapta a campiei, stanga, plina de
maci.
Baiatul din cuplul indepartat este pictat din cateva tuse de pensula, in alb, gri, rosu deschis, negru si alb cald. Femeia poarta o
rochie neagra, culoare rar folosita de artist, si poarta o umbrela inchisa.
Pe langa culoarea rosie dominanta in care sunt reprezentati macii, Monet a folosit si note usoare de galben, discret aplicate in
fundal. In prim-plan, petele galbene invioreaza compozitia, fiind reprezentate sub forma unor tuse punctiforme.
Casa pictata la orizont face legatura intre prim-plan si fundal. Asemenea unor zgarieturi superficiale pe cer, Monet a lasat zone din
panza nepictate.
Chipul lui Jean este conturat prin trei puncte. Panglica de la palaria sa are aceasti nuanta cu macii din jur. Umbrela lui
Camille de un albastru-violet si verde de absint iesa in vident ape fondul palid al ierbii.
Monet era atras de contrastul dintre macii rosii si iarba verde. Pentru a surprinde esenta macilor, el nu ii picteaza in detaliu, ci
prin miscari de tamponare usoara a suprafetei cu vopsea rosie, cu forme ce se estompeaza pe masura ce se departeaza
Fig .9. Claude Monet, „Impresie, răsarit de Fig .10. Claude Monet, „Femeie în
soare”, 1872 grădină, Jeanne-Marguerite Lecadre în
grădină”, 1867
Fig .7. „Maci salbatici” Fig .8. „Vedere la Rouelles, Le Havre”
Claude Monet, 1873 Claude Monet, 1858
 „NUFERII”

Monet a realizat intre 1914-1917, in jur de 60 de panze reprezentand lacul cu nuferi, aceasta vedere asupra lacului cu nuferi
fiind caracterizata printr-un stil pictural uimitor si dimensiuni impresionante, fiind pictata mai indraznet si mai liber ca versiunile
realizate intre anii 1903-1908. Artistul s-a despartit de ideea pictarii ca descriere a naturii, dezvaluind viitoarea tendinta abstracta
din arta.
Pe lacul albastru, verde inchis si violet plutesc grupuri concentrice de nuferi infloriti si boboci, culoarea lor predominanta
fiind galben si roz. Compozitia nu respecta tiparul traditional, artistul renuntand la punctele de referinta vizuale, ca de pilda linia
orizontului, redand doar o zona izolata a apei acoperite de nuferi.
Imaginea florilor de nuferi este intrrupta simplu de marginile panzei, creand impresia decuparii unei parti dintr-o pictura mai
mare. Pe panza au ramas zone nepictate, dand senzatia de spontaneitate, procesul picturii devenind mai evident.
Dinamismul lucrarii este dat de tusele verticale de albastru, verde si violet, sugerand atat trasatura reflectanta a apei, cat si
radacinile subacvatice.
Bobocii de nufar au cea mai evidenta substanta fizica si sunt pictati cu miscari scurte de culoare in plina pasta.
Claude Monet (1840-1926), pictor impresionist francez, a pictat o serie de aproximativ 250 de tablouri in care apareau
nuferii, salciile si podetul japonez din gradina sa de la Giverny. Se crede ca aceasta serie este un studiul al luminii in diferite
anotimpuri si diferite ore ale zilei. Exista insa aceia care vad mai mult in mostenirea lasata de Monet.
E posibil ca aceste picturi sa aiba un substrat romantic iar reflexia nuferilor in apa sa simbolizeze oglindirea artistica a iubirii
lui Monet pentru Alice Hoschede. Seria nuferilor evolueaza in paralel cu relatia celor doi. In acelasi timp, nuferii pot simboliza
nimfe, doua femei dragi lui Monet care au murit.
 Giverny este un satuc asezat pe malurile Senei la numai 80 km de Paris. Monet l-a remarcat din tren si s-a hotarat in mod
spontan ca vrea sa locuiasca acolo. A inchiriat o casa pe care in 1890, cand a avut suficienti bani a cumparat-o si a transformat
lacul din apropiere in gradina pe care vrea sa o picteze. La inceput Monet a modelat gradina cu propriile sale maini, fiind la fel de
pasionat de gradinarit ca si de pictura. Ulterior, cand banii nu au mai constituit o problema a angajat sase gradinari. Gradina este
compusa din doua parti: gradina cu flori de langa casa si gradina orientala cu podetul japonez si faimosul lac cu nuferi de partea
cealalta a strazii.
Peisajele cu suprafete de apa il interesau inca din 1892. Incepand de atunci, Monet picteaza lacul din gradina lui din ce in ce
mai des. Insa din anul 1911, dupa moartea sotiei sale, inceteaza orice munca. Doar sub influenta discutiei purtate cu Clemenceau
in 1914 se reintoarce la sevalet. Clemenceau il convinge pe Monet sa daruasca statului ciclul Nuferii. Monet picteaza intr-un
hangar construit special in acest scop, unde lumina cade de sus si perpendicular.
Continua cautarile pentru locul de expunere a tablourilor. Pana la urma pictorul alege Muzeul Orangerie din gradina
Tuilleries din vecinatatea Louvre -lui. Deschiderea se va organiza insa dupa moartea lui Monet.
Monet a lasat statului francez 14 picturi de mari dimensiuni din seria "Nuferi", care pot fi vazute la Musee de l’Orangerie din
gradinile Tuilleries, unde au fost expuse in 1927, la putin timp dupa moartea sa, in doua sali ovale. La Giverny, proprietatea sa,
este deschisa publicului, fiind administrata si intretinuta de Fundatia „Claude Monet”.
Atent mai mult decat s-ar crede la lectia inaintasilor sai - in primul rand Courbet, Delacroix sau Corot, sensibil printr-o
afinitate de structura fata de peisagistii englezi Constable si Turner, mai ales fata de ultimul, Monet, chiar daca e considerat un
clasic al impresionismului, e in primul rand un pictor total, un pictor care, prin complexitatea si ascutimea simtirii sale, prin
gravitatea nespectaculoasa si neostentativa a incorporarii realului, transcede proapria-i formula care l-a facut sef de scoala.
Stralucit in compozitii in care figura umana ,”Camille”, “Portretul doamnei Gaudibert”, dezvaluie virtutile psihologice ale
portretistului, Monet surprinde totodata opinia contemporanilor cu trei vederi ale Parisului, “luate” de pe acoperisul Louvre-ului,
vederi in care tehnica impresionista cedeaza derutant unei exactitati mai apropiate de fotografia inspirata decat de pictura propriu-
zisa.
 Performanta acestui stil o atinge cu imaginea riguros reprodusa a catedralei Saint-Germain-L’Auxerrois. In schimb, tabloul
“Femei in gradina”, realizat in acelasi an, care inseamna oricum nu numai o varsta interioara a picturii lui Monet, ilustreaza, prin
caracterul feeric al ansamblului, prin alternanta tot mai subtila a umbrelor si luminilor, dimensiunea statornica a pictorului,
inclinatia totala catre “impresie”.
Predilectia pentru culorile clare, contopite sau suprapuse triumfa, dupa experientele fericite cu “Regatele” de la Argenteuil,
prin “Macii” unde “verdele campului ne ofera un exemplu spontan de culori disociate si de culori complementare contrastante;
textura ingrosata face parca perceptibila cresterea florilor, infatisate mai mari decat cele din natura”, tablou despre care acelasi
Jean Leymarie spune ca “marcheaza fericita tranzitie de la maniera limpede si plina de franchete din Olanda, din 1862, tributara
inca lui Jongkind si Daubigny, si noua factura vibranta si colorata caracteristica impresionismului”.
Apa, in viziunea sa, nu este numai materia, numai elementul disperarii. De culoare granitica sau avand intensitati minerale,
de un verde irizat, trand zbuciumul si convulsia focului, apa asimileaza treptat atributele intregului, devenind fundal universal
pentru toate gesturile sale sau ale naturii. Claude Monet cultiva o adevarata poetica a apei.
Arhitectul coloanelor gracile ale “plopilor” zideste acum catedrale asemanatoare unor munti plutitori sau unor naluci de
stanci crenelate din norii carora surad mai intai zorile, cu toate nuantele trandafirului; apoi simti inaltandu-se miile de fire, auriu
iridiscente, ale unor trambite subtiri ca lumina si intonand imnurile suverane ale soarelui.
Piese de inalta virtuozitate tehnica, “Catedralele” sunt totodata - sau asa ni se impun - marturii ale unor profunzimi lirice pe
care poezia epocii a atins-o si rar, si destul de greu. Monet exprima aici, datorita intensitatii trairii, ca si Turner altadata, ceea ce s-
a numit impresia vizionara, in forma cea mai pura. Ireale, la inceput “Catedralele” izbesc sensibilitatea noastra printr-o masivitate
stihiala, amernintatoare. Incarnari ale unei materii dense si dure, ele se metamorfozeaza apoi subit, sub ochii nostri, in prezente
fulgurale, in fantasme ale absolutului.
Dar densul picturii lui Monet atinge punctul cel mai inalt in ceea ce s-a numit “Sixtina Impresionismului”, seria de
numeroase variante, “Nuferii”, opera de mare indrazneala a imaginatiei, inca de la primele schite pana la ultimele, “mult mai
indraznete”, spune Malraux, decat cele care orneaza interioarele muzeului Orangerie. Pictorul simfonizeaza culoarea si e atent mai
mult ca oricand la armonia ansamblului.
 Asa cum acesta afirma: „Nu am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură străduindu-mă să reproduc propriile impresii
față de fenomene trecătoare și schimbătoare.”
In concluzie, cu aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu
pasiune, în totalitate, picturii. El a rămas în istorie drept părintele fondator al mișcării impresioniste și cel care a inspirat o nouă
poetică a momentului și a unei sensibilități formale și lirice a materiei.
Anul 1926 este anul final al marelui impresionist Claude Monet. Acesta moare în casa sa din Giverny, inconjurat de preietenii
dragi, după ani lungi în care s-a luptat cu depresia. Din 1980, casa lui găzduiește fundația Claude Monet.
BIBLIOGRAFIE:

I. Claude Monet, Anii lui Monet la Giverny: Dincolo de impresionism, Daniel Wildenstein, Metropolitan
Museum of Art, 1978;
II. E. H Gombrich, Istoria Artei, Editura Art, București, 2012;
III. Rewald, John, Istoria Impresionismului, Editura Meridiane, Colecția Biblioteca de artă, București, 1974;
IV. William C. Seitz, Maeștrii artei: Monet, Harry N. Abrams, 2003.