Specialist în managementul deşeurilor

Cod COR 325713

Conf. univ. dr TRASCA ELISABETA

CADRUL DE DESFASURARE
• Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
• Axa prioritară 3: Locuri de muncă pentru toți
• Obiectivul specific 3.8. Îmbunătățirea nivelului de
cunoștințe/competențe/aptitudini aferente sectoarelor economice/domeniilor
identificate conform SNC şi SNCDI ale angajaților
• Titlu proiect: “Angajați performanți!”,
• Cod Proiect: POCU/464/3/12/128105
• Beneficiar: Camera de Comert, Industrie si Agricultura a judetului Tulcea,
• Partener 1: Universitatea "Ovidius" din Constanța,
• Contract de finanțare nr. 1774/03.02.2020
 Descrierea ocupaţiei de
“Specialist în managementul deşeurilor”
• Conform Standardului Ocupational-
• „Specialistului în managementul deşeurilor este angajat al unei
organizaţii sau persoană fizică autorizată.
• Responsabilităţile unui „Specialist în managementul deşeurilor”
presupun planificarea, organizarea, şi monitorizarea activităţilor
specifice managementului şi gestionării deşeurilor, în baza legislaţiei
în vigoare aplicabile la nivel european, naţional, regional sau local.
Sunt necesare următoarele studii:
• parcurgerea unui program de formare profesională în domeniul protecţiei
mediului,
• minimum 2 ani experienţă în managementul mediului,
• cunoaşterea principiilor privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă,
• cunoaşterea cerinţelor legale şi de reglementare în domeniul protecţiei
mediului – subdomeniul deşeuri,
• cunoaşterea funcţiilor managementului organizaţional: previziune,
organizare, implementare, control şi îmbunătăţire,
• cunoştinţe operare PC,
• utilizarea internetului,
• capacitate de comunicare
• lucrul în echipă
 Activităţi derulate în domeniul
managementului deşeurilor
• Cunoaşterea legislaţiei aferentă domeniului ;
• Completarea la zi a evidenţei gestiunii deşeurilor pentru organizaţia în care
lucrează sau pentru fiecare client pe care-l deserveşte ;
• Elaborarea unor proceduri privind identificarea, codarea, colectarea şi depozitarea
selectivă a deşeurilor pe categorii, proceduri pentru colectarea selectivă a
deşeurilor, instruirea angajaţilor – acestea conform politicii de management a
organizaţiei;
• Monitorizarea lunară a gestiunii interne a deşeurilor la punctul de lucru, în
vederea conformării cu legislaţia în vigoare, cu întocmirea unui raport – dacă este
cazul;
• Monitorizarea modificărilor legislative, în domeniu şi asigurarea conformării cu
legislaţia adiacentă în vigoare;
• Urmărirea trasabilitătii deşeurilor generate;
• Instruirea personalului pentru a înţelege importanţa colectării selective a
deşeurilor generate;
• Consultanţă pentru identificarea prestatorilor de servicii autorizaţi pentru
ridicarea deşeurilor pe categorii şi verificarea valabilităţii autorizaţiilor de
mediu ale acestora;
• Notificarea valabilităţii contractuale cu prestatorii de servicii pentru
ridicarea deşeurilor;
• Consultanţă pentru stocarea şi predarea separată a uleiurilor uzate
prestatorilor de servicii autorizat în vederea reciclării, uleiurilor uzate;
• Consultanţă pentru îndeplinirea obligaţiei de colectare separată cel puţin
a deşeurilor de hârtie, metal, plastic şi sticlă şi asigurarea contractelor de
predare separată a acestora colectorilor autorizaţi conform legii 211/2011;
• Raportul anual al managementului deşeuri cu depunerea acestuia la
Agenţia pentru Protecţia Mediului;
• Verificarea amplasamentului în vederea stabilirii neconformităţilor în
ceea ce priveşte managementul deşeurilor;
• Dosar propriu de management al deşeurilor ce cuprinde identificarea,
clasificarea şi raportarea diferenţiată a tipurilor de deşeuri generate
conform HG 856/2002 şi Legii 211/2011;
• Raportarea către instituţiile abilitate a informaţiilor privind gestiunea
deşeurilor, conform legislaţiei în vigoare;
• Realizarea obiectivelor de valorificare şi reciclare a deşeurilor de
ambalaje valorificarea sau eliminarea deşeurilor prin contactarea
societăţilor de profil abilitate;
• Verificarea contractelor privind eliminarea deşeurilor;
 Cuprins
• Modulul 1 – ELEMENTE GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL
DEŞEURILOR
• Modulul 2 – PLANIFICAREA, ORGANIZAREA ŞI EVALUAREA
SISTEMELOR DE MANAGEMENT AL DEŞEURILOR
 Modulul 1 - ELEMENTE GENERALE PRIVIND
MANAGEMENTUL DEŞEURILOR
• Prezentarea conceptelor Managementui deşeurilor
- Conceptul de dezvoltare durabilă, de gestionarea deşeurilor, de management al deşeurilor
• Constituirea echipei de management al deşeurilor
- Prezentarea activităţilor derulate în domeniul managementului deşeurilor
- Stabilirea echipei
• Lucrul în echipă privind managementul deşeurilor
- Comunicarea în echipă
- Tipologia comunicării. Capacitatea de a asculta
- Decizii manageriale. Stiluri de conducere
- Instruirea personalului implicat în activitatea de Management al deşeurilor
- Prezentarea elementelor legislative
• Asigurarea calităţii privind Managementul deşeurilor
 Modulul 2 – PLANIFICAREA, ORGANIZAREA ŞI EVALUAREA
SISTEMELOR DE
MANAGEMENT AL DEŞEURILOR
• Planificarea activităţii de management al deşeurilor
- Prezentarea schemei logice pentru planificarea activităţii de management al deşeurilor
- Prezentarea conţinutului Planului de management al deşeurilor
• Organizarea activităţilor specifice Managementului deşeurilor
- Prezentarea schemei logice pentru organizarea activităţilor specifice Managementului
deşeurilor
• Evaluarea activităţii de Management al deşeurilor
- Prezentarea schemei logice pentru evaluarea activităţii de Management al deşeurilor

- Efectuarea auditului de management al deşeurilor

• Raportarea rezultatelor privind Managementul deşeurilor
 Conceptul de Dezvoltare durabilă
• Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cea data de Comisia
Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED)
"Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor
prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface
propriile nevoi".
• D.D. urmareşte şi încearcă să gasească un cadru teoretic stabil pentru luarea
deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte raport om/mediu, fie ca este
vorba de mediul înconjurător sau cel economic sau social.
• Iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de
intensa exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului.
• In prezent, conceptul de dezvoltare durabilă s-a extins asupra întregii calităţi a
vieţii, privind întreaga sa complexitate, inclusiv sub aspect economic şi social.
ISTORIC
• Lester Brown fondeaza un institut cu specific in cercetare, studii si rapoarte
si lanseaza cartea Eco economia,în care pledează pentru crearea unei noi
ştiinţe economice, realizată prin cooperarea economiştilor şi a ecologiştilor 
şi pentru promovarea unei economii în armonie cu mediul,
• In lucrarea atrăgea atenţia inca din 1974“Planul B 2.0” asupra conflictului
dintre civilizaţia industrială şi mediul ambiant şi menţiona două aspecte:
1.tendinta de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime şi
de hrană, sau consumarea celor regenerabile într-un ritm superior capacităţii
lor de regenerare şi
2.deteriorarea fizică şi poluarea factorilor de mediu: apa, aer, sol.
• În acest context, el practic, a punctat importanţa reciclării deşeurilor.
CONCLUZIE
Dezvoltarea durabilă se sprijină pe trei piloni complementari :
• solidaritatea socială,
• eficacitatea economică,
• responsabilitatea ecologică.

• Cei trei piloni au aceiaşi valoare şi nici unul dintre ei nu se poate

dezvolta în detrimentul celorlalti doi.
Conceptul de gestionare a deşeurilor
Conceptul “Gestionarea deșeurilor”, cunoscut și sub titulatura de
Managementul deșeurilor, se referă la educația şi activităţile privind :
• colectarea,
• transportul,
• tratarea,
• reciclarea
• depozitarea deșeurilor
• operaţiuni de valorificare a lor
• eliminarea deşeurilor
Managementul deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse
naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi :
• solide
• lichide
• gazoase
• cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive)
Prin managementul deșeurilor, se înţelege un cumul de măsuri care să
includă acțiunile pentru:
• Colectarea și sortarea selectivă a deşeurilor
• Promovarea ierarhiei gestionării deșeurilor
• Actualizarea infrastructurii existente și extinderea colectării separate
• Reciclarea şi reutilizarea deşeurilor
• Conceptele prezentate apar şi în Legea 211/2011, republicată şi modificată în 2019,
astfel: “ART. 4
• (1) Următoarea ierarhie se aplică ca ordine de prioritate în cadrul legislaţiei şi politicii
de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor:
• #B
• a) prevenirea;
• b) pregătirea pentru reutilizare;
• c) reciclarea;
• d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;
• e) eliminarea.
• (2) Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionată la alin. (1) are ca scop încurajarea
acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a
deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
• (3) În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei
deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă
privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.”
Constituirea echipei de management al
deşeurilor
• Echipa de management a deşeurilor se constituie în funcţie de atribuţiunile pe
care trebuie să le îndeplinească, în mod global, în organizaţie.
• Responsabilităţile fiecărui membru al echipei sunt identificate în conformitate
cu cerinţele prevăzute în documentaţia pentru gestionarea activităţii de
management al deşeurilor.

• Echipa poate fi formată – în funcţie de cazuistica pe care o are de gestionat -

din Specialişti în domeniul protecţiei mediului, Grupa de baza COR 2133 (sunt
nouă ocupaţii de bază) şi Inspectori în domeniul protecţiei mediului şi sănăţii
ocupaţionale, asimilaţi, Grupa de baza COR - 3257 care include şi Specialist în
managementul deşeurilor (Cod COR 325713), jurişti, economişti şi ingineri.
Lucrul în echipă privind Managementul
Deşeurilor
• Comunicarea în echipă
• Comunicarea interpersonală poate fi considerată ca fiind un proces
de transfer de informaţii în care există comportamente specifice în
emisia mesajelor.
• Comunicarea interpersonală presupune existenţa unor relaţii/legături
între oameni şi capacitatea lor de a stabili asemenea legături.
• Comunicarea organizaţională constă în transferul de informaţii între
membrii unei organizaţii, precum şi înţelegerea corecta a mesajului
conţinut de informaţii.
 Probleme de comunicare
• Necesitatea unei comunicări adecvate şi eficiente este determinată de
faptul că organizaţiile se confruntă în prezent cu numeroase probleme:
1.Organizaţiile devin tot mai complexe atât în ce priveşte structura de
organizare şi producţie, cît şi în ce priveşte tehnologiile de fabricaţie;
2.Condiţiile pieţei şi ale economiei în general, impun o creştere a
eficienţei şi calităţii produselor şi serviciilor;
3.Angajaţii – în special cei tineri aşteaptă, printre altele satisfacţia
personală în muncă;
4.Organizaţiile depind într-o măsură mai mare de comunicare pe canalele
informaţiilor orizontale.
Comunicarea este necesară deoarece:
• activitatea de conducere se poate desfăşura cu o
eficacitate superioară;
• contribuie la o mai bună definire a oamenilor ;
• creşte încrederea angajaţilor în organizaţie;
• se îmbunătăţeşte relaţia şi capacitatea de înţelegere
între conducător şi subordonat, între angajaţii situaţi
pe acelaşi nivel ierarhic, sau între aceştia şi persoane
din afara organizaţiei;
• ajută oamenii să înţeleagă nevoia de schimbare.
Tipuri de comunicare
Comunicarea intervine la patru nivele şi anume:
1.Comunicarea intraindividuală,
2.Comunicarea interpersonală,
3.Comunicarea intraorganizaţională, când informaţia este transmisă
intre diferite grupuri compartimente sau subunităţi ale aceleaşi
organizaţii.
4. Comunicarea extraorganizaţională, când informaţia este
transmisă din cadrul organizaţiei către alte organizaţii sau instituţii din
mediul său extern sau când primeşte informaţii /mesaje din acest mediu.
• 1.În funcţie de direcţie:
a)Comunicările descendente – de la nivelul managementului de vârf, către nivelurile de execuţie. Conţinutul lor este dat
de decizii, ordine, controluri, transmiterea de sarcini, solicitarea de informaţii.
b)Comunicările ascendente – informează managementul de nivel superior asupra stării morale a personalului,
obstacolelor din calea comunicărilor, de nivelul şi forma abstacolelor care se înregistrează cel mai frecvent.
c)Comunicările orizontale sau laterale,se stabilesc între compartimente sau persoane situate la acelaşi nivel ierarhic
pentru coordonarea activităţilor legate de realizarea unor obiective comune,
2.După modul de transmitere:
a)Comunicarea verbală este cel mai frecvent utilizată în cadrul organizaţiilor. Se apreciază că intr-o astfel de comunicare
numai circa 25% din eficienţa finală este dată de conţinutul propriu-zis al mesajului şi că 75% se bazează pe comunicarea
non-verbală, respectiv expresia feţei, privirea, gesturile, tonul vocii etc.
55% - expresia fetei,
38% - tonul vocii,
7% - sensul cuvintelor.
Dezavantajele comunicării verbale :
- necesită prezenţa simultană a interlocutorilor, multiplicând timpul consumat, transmiterea lor prin diferite trepte
ierarhice se face dificil şi cu mari pierderi de informaţii.
- se considera că la vicepreşedinte ajung în proporţie de 63%, la şeful de compartiment 55%, la şeful de secţie 40%, la
maiştrii 30%, iar la muncitori 20%. În cazul comunicărilor ascendente, pierderile sînt şi mai mari. S-a constat că ajung la
vârful piramidei ierarhice numai 10% din comunicările verbale lansate de muncitor.
3.După gradul de specializare:
• a)formală, include toate comunicările adresate de management
personalului din organizaţie şi cele ascendente,
• b)informală, care include zvonurile.

• Studiile întreprinse în legătură cu timpul destinat diferitelor tipuri de

comunicări arată că un manager cheltuieşte:
• 10-25% din timp scriind;
• 15% citind;
• 15-30% vorbind;
• 45% ascultând
 Capacitatea de ascultare
Este atitudinea de disponibilitate a unei persoane de a dori să înţeleagă semnificaţia unui mesaj. Fiecare
persoană este dispusă să-şi amelioreze capacitatea de ascultare. În acest sens unele principii pot contribui la
îmbunătăţirea ascultării:
• capacitatea de a selecta ceea ce se vorbeşte: în unele cazuri nu este posibil de a asculta tot ce se vorbeşte.
• puterea de concentrare asupra a ceea ce se vorbeşte: atenţie activă la cuvintele, ideile şi sentimentele
exprimate.
• a privi atent la interlocutor: faţa, ochii şi gesturile vor uşura înţelegerea mesajului, fiind totodată un semn de
interes.
• a se elimina judecata imediată / pripită: o judecată prea rapidă diminuează disponibilitatea la ceea ce se
spune.
• a nu întrerupe interlocutorul: a avea timp şi răbdare până se atinge scopul discuţiei.
• a elimina emoţiile personale: grijile, preocupările individuale pot substitui ceea ce se transmite prin mesaj.
• a reacţiona la ideile exprimate şi nu la persoana ca atare: ideile pot fi interesante şi importante, chiar dacă
ele provin de la o persoana nesimpatizată.
• a utiliza capacitatea cerebrală: debitul verbal mediu este circa 120 cuvinte pe minut, în timp ce
• viteza de gândire este circa 400 cuvinte pe minut, diferenţa reprezentând timpul de înţelegere.
BARIERE DE COMUNICARE
În procesul comunicării între oameni sau între organizaţii se
apreciază că există 3 categorii de bariere comunicaţionale şi
anume:
• 1)Bariere de receptare – stimul din mediu; atitudinile şi
valorile destinatarului; nevoile şi aşteptările destinatarului;
• 2)Bariere de înţelegere – limba folosită, abilitatea
receptantului de a asculta şi de a percepe cu atenţie; distanţa
de comunicare;
• 3)Bariere de acceptare – prejudecăţi; conflicte între emitent
şi destinatar ş.a.
 Decizii manageriale.
• Decizia managerială, conform DEX, este definită astfel : “hotărâre luată în urma
examinării unei probleme, a unei situaţii, soluţie adoptată (din mai multe
posibile)”.
• Decizia managerială se regăseşte în toate funcţiile managementului;
• Calitatea deciziilor adoptate influenţează sensibil eficacitatea procesului
managerial, astfel:
• previziunea se încheie cu decizia privind obiectivele şi direcţiile de acţiune,
• organizarea se încheie cu decizia privind formele şi metodele de organizare,
• coordonarea se încheie cu decizii de armonizare a personalului şi activităţilor,
• antrenarea se încheie cu decizii privind stimulentele care motivează personalul,
• controlul se încheie cu decizii de corecţie în vederea realizării obiectivelor.
 Stiluri de conducere
Stilul de conducere se defineşte ca fiind mecanismul de luare a deciziilor în cadrul unei
organizaţii, se poate spune că stilul de conducere are următoarele dimensiuni:
1. Modul in care se ia decizia: Liderul poate să ia deciziile de unul singur, sau poate avea un
grup de consultanţi;
2. Competenţa - care poate fi abordată in mai multe sensuri:
• Competenţa profesională – se referă strict la competenţa managerului (liderului) în
domeniul de specialitate;
• Competenţa organizatorică – se referă la calităţile managerului (liderului) în privinţa
formării de echipe adecvate (selectarea şi motivarea angajaţilor, formarea unei structuri in
care să fie plasat „omul potrivit la locul potrivit”);
• Competenţa social-umană – capacitatea liderului de a intreţine o atmosferă colegială, de
a preveni şi rezolva conflictele de muncă;
3. Felul in care liderul priveşte obiectivele grupului
4. Strategiile de motivare
5. Atitudinea faţă de angajat
”Roluri” = atribuţiile managerului,
• Rolurile interpersonal
Rolul de reprezentare
Rolul de lider
Rolul de legătură
• Rolurile informaţionale
Rolul de monitorizare
Rolul de diseminator
Rolul de purtător de cuvant
Rolurile decizionale
Rolul antreprenorial
Rolul de indepărtare a tensiunilor
Rolul de alocare a resurselor
Rolul de negociator
 Stilurile de conducere din punctul de
vedere al comunicării manageriale
•  Stilul de conducere autoritar - dă rezultate numai pe termen scurt şi datorită
unui control sever.
• Stilul de conducere democratic - dă rezultate mai bune pe termen lung.
• Stilul de conducere permisiv - uncţionează doar de la caz la caz, atunci cand
predomină rutina şi nu este nevoie de hotărari importante.
Stilul de conducere trebuie să fie adaptat la „varsta” şi caracteristicile
grupului de lucru= orientat spre sarcină şi orientat spre relaţii.
Pe toată durata vieţii unui grup de muncă, este indicat ca liderul să
adopte patru stiluri de conducere succesive, caracterizate de termenii
comunicare, persuasiune, participare şi delegare.”
 Instruirea personalului implicat în activitatea de
Management al deşeurilor
• Elementele legislative generale
Structura, normei juridice, este :
• dacă [condiţiile şi împrejurările în care aceasta se aplică, precum şi categoriile de subiecţi
de drept cărora norma li se adresează],
• atunci [conduita ce trebuie respectată, în condiţiile şi împrejurările prevăzute de ipoteză],
• altfel [consecinţe].
• Normele juridice europene

Actele de la nivel european pot fi găsite pe pagina Jurnalului oficial al Uniunii Europene -
https://eur-lex.europa.eu/homepage.html
Pentru a vedea modul de transpunere a directivelor în legislația națională dintr-o anumită
țară, după identificarea directivei căutate în Eurlex, se accesează butonul Transpunere în
drept intern și se verifică informațiile disponibile pentru țara respectivă.
 Normele juridice româneşti
Legislație Act normativ emis Cine emite
Primara Legi Parlament
Ordonanțe ale Guvern - în baza unei legi speciale de abilitare a
Guvernului Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii
Ordonanțe de urgență ale care nu fac obiectul legilor organice.
Guvernului

Secundara Hotarari de guvern Guvern

Tertiara Ordine Ministru
Conducător de instituție de la nivel central cu
atribuții de reglementare în domeniul de
activitate respectiv

Actele normative se gasesc online:

¨ Pe site-ul instituției / autorității responsabile de acel domeniu sau
¨ legislatie.just.ro – legislație disponibilă gratuit
¨ http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame – Camera Deputaţilor
(se verifică actele normative în varianta consolidată, adică varianta care include şi ultimele modificări
 Elemente caracteristice ale legislaţiei
Managementului deşeurilor
• În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe
baza Legii 211/2011, care implementează o serie de directive ale
Consiliului Europei.
• Coordonarea acestei activități cade în sarcina Ministerului Mediului și a
Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).
• Legislaţia deşeurilor este elaborată la nivel strategic prin directivele
europene şi transpusă în România prin legi, hotarari de guvern si ordine
de ministru.
• In esenţă, principul este simplu:
RECUPERAREA UNEI VALORI CÂT MAI MARI DIN DEŞEURI
 Directivele Europene cele mai relevante – si
echivalentul lor national
• DE 2008/98 – transpusa prin L.211/2011 – privind regimul deseurilor
• DE 2005/20 – transpusa prin L.249/2015 – privind deseurile din ambalaje
• DE 2002/96 – transpusa prin OUG 5/2015 – privind deseurile din echipamente
electrice si electronice
• DE 2006/66 – transpusa prin HG 1132/2008 – privind deseurile din baterii si
acumulatori
• DE 1975/439 – transpusa prin HG 235/2007 – privind deseurile din uleiuri uzate
• DE 1999/31 – transpusa prin HG 349/2005 – privind depozitarea deseurilor
REGULAMENTUL (UE) 2017/1505 AL COMISIEI din 28 .08. 2017 de modificare a
anexelor I, II şi III la Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European şi al
Consiliului privind participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de
management de mediu şi audit (EMAS)
Alte acte normative
• Legea Nr. 132/2010 privind colectarea selectivă a deşeurilor în instituţiile publice
• OUG 38/2016 – privind modalitatea de gestionare a ambalajelor si a deseurilor
de ambalaje
• OUG 39/2016 – privind Fondul pentru Mediu
• OUG 68/2016 – privind regimul deseurilor (modifica L.211/2011)
• OUG 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii 211/2011 privind regimul
deşeurilor, a Legii 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje şi a OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobata
prin Legea 31/2019.
• OUG 196/2005 – Fondul pentru Mediu: Taxe si contributii
• HG 1061/2008 – privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe
teritoriul Romaniei
 Prezentarea legislaţiei specifice,
• LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 (*republicată*) privind regimul deşeurilor*)
• ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, a Legii nr.
249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu
• HOTĂRÂRE nr. 856 din 16 august 2002 (*actualizată*) privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei
cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase
• ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 68*) din 12 octombrie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011
privind regimul deşeurilor
• Hotărârea nr. 942/2017 privind aprobarea Planului național de gestionare a deșeurilor
• LEGE nr. 249 din 28 octombrie 2015 (*actualizată*) privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor
de ambalaje
• ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 38 din 28 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 249/2015 privind
modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaj
• Ordonanța de urgență nr. 50/2019 pentru modiϐicarea și completarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu și pentru modiϐicarea și
completarea Legii nr. 249/2015 privind modalitatea degestionare a ambalajelor și a
deșeurilor de ambalaje
• Ordinul nr. 1798/2007 pentru aprobarea Proceduri de emitere
a autorizației de mediu
• Ordinul nr. 794/2012 privind procedura de raportare a datelor
referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje În vigoare de la 23
februarie 2012
• Ordonanța de urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului
consolidata in 2019
• ORDIN nr. 1503 din 18 decembrie 2017 privind modificarea şi
completarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr.
578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi
taxelor datorate la Fondul pentru mediu
• LEGE Nr. 132 din 30 iunie 2010 privind colectarea selectivă a deşeurilor
în instituţiile publice
• Legea prevenirii nr. 270/2017
Serviciul de salubrizare a localitaţilor
• Legea 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităţilor, actualizată prin
Legea 99/2014;
• OM 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare
a localităţilor;
Deşeuri din ambalaje
• Legea Nr. 249/2015 privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
actualizată prin OUG 38/2016 si prin OUG 50/2019;
• OM 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi
deşeuri de ambalaje;
• OUG 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii 211/2011 privind regimul
deşeurilor, a Legii 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje şi a OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobata
prin Legea 31/2019.
Contribuții la Fondul pentru mediu
• Contribuțiile la Fondul pentru mediu sunt reglementate prin OUG
196/2005, privind functionarea Administratiei Fondului pentru Mediu,
amendata si completata succesiv prin mai multe acte normative:
• OG 31/2013 aprobata prin Legea 384/2013;
• OUG 39/2016;
• OUG 74/2018 aprobata prin Legea 31/2019;
• OUG 50/2019, actualizată în 2020 (vezi Anexa 2)
Acte normative specifice activității Direcției Generale de Administrare
Fiscală
.......
Activitatea de instruire a personalului
• Instruirea vizează două direcţii :
• instruirea / educarea populaţiei privind comportamentul faţă de
mediu şi în special comportamentul faţă de managementul deşeurilor;
• instruirea, însemnând perfecţionarea continuă a specialiştilor de
mediu, implicit a specialistului în gestionarea deşeurilor

Cele două direcţii vizează atât conceptul de dezvoltare prersonală cât şi

principiul conform căruia educăm prin oferirea exemplului personal şi
prin oferirea unor modele de comportament.
 Legea 211/2011 precizează, în acest sens
• “ART. 16
• (1) Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei
mediului adoptă sau, după caz, propun măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării
produselor şi activităţilor de pregătire a acestora pentru reutilizare în special prin:
a) stimularea realizării unor reţele pentru repararea şi reutilizarea produselor;
b) utilizarea instrumentelor economice;
c) introducerea unor criterii referitoare la achiziţiile publice;
d) stabilirea de obiective cantitative sau alte măsuri.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează reciclarea de
înaltă calitate prin aplicarea colectării separate a deşeurilor, în măsura în care este
fezabilă din punct de vedere tehnic, economic şi de mediu şi se conformează cu
standardele de calitate în sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative care se
supun aprobării Guvernului.”
• ART.22
• (3) Persoanele juridice care deţin autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu au
obligaţia să desemneze o persoană, din rândul angajaţilor proprii, care să
urmărească şi să asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau
să delege această obligaţie unei terţe persoane.
• (4) Persoanele desemnate, prevăzute la alin. (3), trebuie să fie instruite în
domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase, ca urmare a
absolvirii unor cursuri de specialitate.”
“ART. 51
• h) organizează împreună cu celelalte autorităţi publice centrale şi locale şi cu
organizaţiile neguvernamentale programe de instruire şi educare a populaţiei în
domeniul gestionării deşeurilor;”
CATEGORII DE DEŞEURI ŞI
GESTIONAREA DEŞEURILOR
• DEŞEU - noţiunea este similară cu aceea de reziduu provenit din procesul de
producţie / transformare / utilizare / ambalare
• Noţiunea de deşeu include orice substanţă, material, produs sau bun
abandonat.
a)deşeuri urbane Metodologie pentru:
-determinarea cantităţii de deşeuri menajere (0,5 – 0,9 kg/zi/loc)
-determinarea compoziţiei fizice
Caracterizarea deşeurilor şi determinarea carbonului organic total (COT) în
deşeuri, nămoluri, sedimente (S.R. EN 13137 / 2002)
b)deşeuri rurale – diferă de cele urbane prin – compoziţie / cantitate
-deşeuri menajere – cca 0,3 kg/loc/zi, cca 1 milion tone (oraş 10 mil. loc.)
-deşeuri agricole (din culturi, zootehnie)
Clasificare
DEŞEURI:
-deşeuri municipale;
-deşeuri de producţie;
-deşeuri generate de activităţile medicale;
-nămoluri;
-deşeuri de echipamente electrice şi electronice;
-vehicule scoase din uz;
-uleiuri uzate;
- substanţe şi preparate chimice periculoase.
• au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor - PRGDşi asigură:
-cadrul pentru finanţare din fonduri europene;
-optimizarea investiţiilor şi costurilor în domeniul gestionării deşeurilor la nivel
judeţean şi regional;
-implementarea măsurilor pe termen scurt, mediu şi lung;
-reducerea cantităţii de deşeuri printr-o producţie curată, cu mai puţină recuperare şi
reciclare;
-cadrul de informare a populaţiei pentru participare la dezvolarea şi implementarea
planului;
-dezvoltarea unui system integrat de gestionare a deşeurilor cu efecte positive asupra
mediului şi sănătăţii populaţiei;
-conformitatea legislaţiei româneşti cu cea europeană;
-obiectivele şi ţintele propuse să fie conforme cu cele cuprinse în Strategia Naţională
şi PRGD.
 Obiectivele PRGD
-extinderea colectării deşeurilor rurale în zonele nearondate la servicii
de salubritate;
-dezvoltarea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor în vederea
atingerii ţintelor de reciclare pentru deşeurile de ambalaje, de
echipamente electrice şi electronice, vehicule scoase din uz, etc;
-construirea de instalaţii de tratare a deşeurilor în scopul atingerii
ţintelor de reducere a cantităţii de deşeuri biodegradabile ajunse la
depozite;
-închiderea depozitelor de deşeuri şi reabilitarea ecologică a
amplasamentelor.
 Deşeuri biodegradabile:
-deşeurile rezultate din gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;
-deşeuri vegetale din parcuri şi grădini;
-deşeuri biodegradabile din pieţele agroalimentare;
-componenta biodegradabilă a deşeurilor stradale;
-nămol de la epurarea apelor uzate orăşeneşti;
-hârtia, cartonul (din punctul de vedere al PNGD, hârtia şi cartonul sunt materiale reciclabile) care nu
sunt reciclate;
Procentul de colectare selectivă este redus – 2 %, prin programe pilot ale firmelor de salubrizare şi
primării;
-Procentul scăzut de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie rezultă din nerecuperarea
componentelor reciclabile (hârtie, carton, sticlă, materiale plastice, metale) care se elimină prin
depozitare finală la rampele de deşeuri.
Cea mai mare cantitate de deşeuri biodegradabile se generează în mediul rural (mai ales dacă sunt
prezente gospodării cu grădini) – recomandare: să se composteze individual şi să se utilizeze
compostul în gospodăria proprie.
Deşeuri de ambalaje:
• Se considera că întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piaţă
devine deşeu;
• Din întreaga cantitate de ambalaje produsă în 2020, 37,9 % sunt
valorificate din care 26,3 % prin reciclare
• Legislaţia UE impune norme de cantităţi de materiale ce trebuie
reciclate pe cap de locuitor;
• -La sfârşitul anului 2020 funcţionau un numar insuficient de operatori
economici autorizaţi pentru colectarea / reciclarea deşeurilor de
ambalaje la nivel de tara, raportat la cantitatea de deseuri colectata
per locuitor.
• au fost identificate 5682 spaţii de depozitare a deşeurilor în zona rurală cu
cel mult 1 ha suprafaţă.
Se recomanda:
-Închiderea şi ecologizarea depozitelor rurale in paralel cu extinderea
serviciilor de colectare a deşeurilor rurale, realizarea sistemului de
transport şi deschiderea depozitelor zonale

• Incinerarea deşeurilor municipale

• In România nu sunt în funcţiune incineratoare pentru tratarea termică a

deşeurilor solide municipale (umiditatea de 50% şi puterea calorică mică
8400 KJ/Kg – le fac nerentabile) – această soluţie se preconizează a
deveni rentabilă in timp.
Deşeuri de producţie
• deşeuri generate de industria extractivă/energetică/prelucrătoare, 323 mil. tone
din care:
• 195 mil. t din activităţile de extracţie (minerit)
• 127 mil. t – generate de ind. energetică şi prelucrătoare
• Industriile producătoare de deşeuri (altele decât energetică): metalurgie şi
construcţii metalice, petrochimică, chimică, cauciuc, mase plastice, industrie
alimentară
În 2020
• -Industria prelucrătoare 16,13 % - din total deşeuri industriale generate;
• -Construcţii 0,23 %;
• -Producţia, transportul şi distribuţia de energie electrică şi termică, gaze şi apă
83,23 %;
• -Captarea, tratarea şi distribuţia apei – 0,15 %.
Deşeuri periculoase
• -lista deşeurilor periculoase (aprobată prin HG 856/2002 modificata si
completata ulterior) → proprietăţi specifice:
• -imflamabilitate,
• corozivitate,
• toxicitate

• 2020 – 1,7 mil. t deşeuri periculoase = 0,54 % din total cantitate de

deşeuri generate
Depozite de deşeuri din industria extractivă:
Ind.
extract
ivă

Fabric
area

• Haldele de steril – depozite deşeuri inerte nepericuloase.

lemnul
ui şi
produs
elor
din
lemn şi
politici

• Iazuri de decantare din ind. extractivă

Ind. de
preluc
rare a
tiţeiulu
i,
cocsifi
carea
cărbun
ului

• Bataluri – din industria extractivă a petrolului (depozitare şlamuri =

ţiţei + impurităţi lichide + apă de zăcământ + impurităţi solide)
Fabric
area
substa
nţelor
şi
produs
elor
chimic
e

Ind.
metalu
rgică

Ind.
constr
ucţiilor
metalu
rgice
şi a
produs
elor
din
metal

Ind. de
maşini
şi
echipa
mente

Ind.
mijloa
celor
de
transp
ort

Alte
activit
ăţi
Deşeuri generate de activităţi medicale
• -Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 219/2002 actualizat in 2004 aprobă Normele de gestionare a
deşeurilor rezultate din activităţi medicale,
• -75-90 % sunt deşeuri nepericuloase, asimilabile cu cele menajare
• -10-25 % sunt deşeuri periculoase,
Cantitatea totală variază funcţie de:
oMărimea unităţii sanitare,
oSpecificul activităţilor şi serviciilor postate,
oNumărul de pacienţi asistaţi sai internaţi/an
• Deşeurile nepericuloase rezultate din activităţi medicale ce sunt asimilabile celor menajere provin din:
servicii medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, oficii de distribuire a hranei.
• Se prezintă sub forma ambalajelor sterile, flacoane de perfuzie necontaminate, ghipsul necontaminat,
hârtie, resturi alimentare, saci şi alte ambalaje de plastic, recipiente de sticlă necontaminate etc.
(necontaminat = nu provin din secţii de boli contagioase, nu au avut contact cu sângele sau alte lichide
biologice)
Nămoluri
• -provin din epurarea apelor uzate, orăşeneşti, industriale sau de
tratare a apei
• -categorii de nămoluri generate de staţiile de epurare municipale:
nămol primar, nămol secundar, nămol chimic, nămol mixt – toate
evaluate în nămol umed şi nămol uscat tone/an
• -aceleaşi categorii le întâlnim şi la nămolurile provenite de la epurarea
apelor uzate industriale (cca. 1.616.162 t/an)
• -nămolurile provenite de la fermele de creştere intensivă a animalelor
– cca. 108.511 t/an
Alte tipuri de desuri
• Vehicule scoase din uz (VSU)
• Uleuri uzate
• Deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE)
Impactul activităţilor de gestionare a
deşeurilor asupra mediului
• -colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor urbane sunt
necorespunzătoare → înmulţirea agenţilor patogeni şi a vectorilor
acestora
• -deşeurile industriale surse de risc pentru sănătatea populaţiei şi
mediu: conţin substanţe toxice, metale grele (Pb, Cd, etc.), pesticide,
solvenţi, produse petroliere
• -depozite neconforme afectează calitatea solului
• -depozitarea necontrolată – idem
 Probleme generate de gestionarea deşeurilor
în România
• -depozitare pe teren descoperit - cea mai importantă cale de eliminare finală
• -depozitele existente sunt amplasate în locuri sensibile ecologic :
• oaproprierea locuinţelor
• omalul apelor
• oproximitatea zonelor de agrement şi a surselor de alimentare cu apă (mai ales în mediul
rural)
• -depozitele de deşeuri nu sunt amenajate corespunzător în raport cu cerinţele protecţiei
mediului → poluarea apelor şi solului
• -depozitele actuale de deşeuri, în special cele orăşeneşti nu sunt operate corespunzător (nu
se compactează, nu se acoperă periodic cu materiale inerte în vederea prevenirii
incdendiilor, reducerii răspândirii riscurilor potenţiale;
• -nu există un control sever al calităţii şi cantităţii de deşeuri care intră în depozit;
• nu se controlează biogazul produs;
• drumurile de acces nu sunt întreţinute;
• mijloacele de transport nu sunt spălate la ieşirea din depozit;
• multe depozite nu sunt prevăzute cu împrejmuire şi centură de arbori,
cu panouri de avertizare şi intrare corespunzătoare;
• terenurile ocupate de depozite sunt considerate terenuri degradate
care nu mai pot fi redate agriculturii;
• colectarea deşeurilor menajere de la populaţie se efectuează
neselectiv, ajungând în depozite amestecate şi cu o mare parte a
potenţialului util pierdut (hârtie, sticlă, metale, materiale plastice)
Tendinţe privind gestionarea deşeurilor
• -creşterea cantităţilor,
• -diversificarea tipurilor de deşeuri care prin degradare şi infestare a
mediului natural prezintă pericol pentru mediul înconjurător şi
sănătatea populaţiei,
• -materialele refolosibile care pot fi recuperate şi introduse în circuitul
economic
• -necesitatea participării tuturor segmentelor societăţii la gestionarea
deşeurilor.
Prognoza privind generarea deşeurilor
municipale
• -considerarea factorilor de influenţă (evoluţia populaţiei, evoluţia
economiei, racordarea sistemelor centrale de canalizare/epurare,
prognoza activităţilor de construcţii, schimbării în comportamentul
consumatorilor, educaţia privind mediul înconjurător, nivelul de trai)
• -cantitatea de deşeuri municipale va creşte datorită creşterii
consumului de bunuri de către populaţie cu 0,8 % /an/locuitor
• -cantitatea de nămoluri generate de staţiile de epurare orăşeneşti va
creşte datorită creşterii cu 25% /an a populaţiei racordate la
alimentarea cu apă şi canalizare
• -cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări va creşte cu 0,8% /an