GEORGE

TOPÎRCEANU
POET MELANCOLIC SAU PARODIST
INTELIGENT?

GOȚA ANA-MARIA
 INTRODUCERE
• George Topîrceanu a fost un poet
modernist, prozator, memorialist, publicist și
traducător român, membru corespondent al
Academiei Române din 1936.
• Topîrceanu publică pentru prima oară, încă
din liceu, în revista Belgia Orientului (1904)
,folosindu-se de pseudonimul „G. Top”.
• De asemenea, acesta a publicat în numeroase
reviste, precum:
Duminica, Spiruharetul, Revista noastră,
 Revista ilustrată, Sămănătorul etc.
 Balade vesele şi triste / George Topîrceanu
„Cu privire la G. Topîrceanu se constată două atitudini în sfera
unei considerații generale. Unii il pretuiesc ca pe un poet mare,
altii ca pe un poet minor. Cea dintâi opinie este greu de susținut.
Însă în starea poeziei de azi, când adesea lipsește scriitorului
îndreptățirea însăş̦i de a scrie, expresia „minor” poate să fie rău
interpretată. Să spunem dar că Topîrceanu e socotit ca un poet
al universului mic. Dar unde se află adevărata poezie? Oricâtă
încântare ne-ar produce Parodiile originale, spiritul nostru critic
întâmpină greutate să găsească alt merit decât acela de
observație și virtuozitate în niște compuneri al căror punct de
plecare este în poezia altora....” – G. Calinescu
CÂNTEC

Frumoasă eşti, pădurea mea,

Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară...

Când de sub frunze moarte ies

În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele...

Când strălucesc sub rouă grea

Cărări de soare pline,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Şi singură ca mine...
• Poezia Cântec a fost integrată în volumul Balade
vesele și triste.

• Se pot observa elementele eminesciene pe care le

abordează, de asemnea și Topîrceanu în poezia sa,
anume natura: pădurea, frunzele, soarele,roua.
Asemănarea operelor sale cu cele ale lui
Eminescu este susținută de G. Călinescu:
„Interesante și înrudite cu poeziile în ton
popular ale lui Eminescu”

• Incipitul poeziei este marcat de o adresare

directă: „ Frumoasă eşti, pădurea mea”.
Creionând, astfel o relație afectivă cu natura.
• În cadrul acestei poezii, se abordează două teme:
natura și iubirea. Natura reprezintă alinarea
singurătății descrise, prin frumusețea pădurii, însă și
aceasta are parte de solitudine.

• Atmosfera este totuși una tristă, chiar dacă este

menționată primăvara care semnifică schimbarea și
bucuria. Tristețea este simțită atât de către poet, cât
și de către pădure, în ciuda anotimpului încâtător în
care se află.

• Repetiția versului: „ Frumoasă eşti, pădurea mea”

reprezintă o amplificare a ideei că frumusețea nu
poate alunga singurătatea.
UN ÎNCEPĂTOR
Glob DErece,
rătăcitor de stâncă TALENT: APOSTROFE LA LUNĂ 
tristă ca mormântul,
Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul,
În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate
Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate!
Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur,
Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, —
Câți săraci din lumea asta, când lucești în noaptea tristă,
N-ar voi să fii monedă, să te lege-ntr-o batistă?
Sloi de-argint ce se topește în azurul dimineții!
Veșnic te-au iubit amanții, veșnic te-or cânta poeții
Lăudând în osanale mincinoasa ta splendoare,
Dar tu vei rămâne veșnic rece și nesimțitoare.
Apariție banală ca un fund de farfurie!
Talere cu două fețe! Cap de monstru fără trup!
Orologiu fără ace! Nastur de manta! Chelie!
Felinar! Conrupătoare de minore! Cantalup!
Cum poți tu privi de veacuri globul nostru de argilă
Și atâta suferință, — fără să te stingi de milă?
Pieri în noaptea neființei, rece simbol de minciună,
Piei și lasă-ne mai bine cerul nopții fără lună!
• Poezia este încadrată în volumul Parodii originale.

• Se poate observa cu ușurință abordarea diferită pe care o

are Topîrceanu în acest volum, față de cea din Balade
vesele și triste. Acest fapt este semnalat și de către Eugen
Lovinescu: „Botez şi aciditatea umoristică lui G.
Topârceanu. ”

• Așa cum este numit și volumul din care face parte această
operă, poezia are un aer parodistic și satiric: „Apariție
banală ca un fund de farfurie!”

• Sensibilitatea expusă în prima poezie este eliminată în

opera aceasta, poetul fiind destul de înverșunat și dur,
adresându-se direct: „Cum poți tu privi de veacuri globul
nostru de argilă ”
 CONCLUZIE

• Răspunsul întrebarii puse la începutul prezentării , anume: G. Topîrceanu: Poet

melancolic sau parodist inteligent?, îl poate oferi numai Nicolae Manolescu:
„ Formularea, memorabilă surprinde un adevăr. Insă, după încă o jumătate de veac, a
devenit greu de negat faptul că poezia lui Topârceanu reprezintă un triumf absolut al
meş̦teșugului asupra talentului. Topârceanu nu e mai niciodată liric, dar e mai mereu
de o inteligență artistică pe care n-o posedă niciunul dintre marii săi contemporani.
„Caricaturist verbal și scamator fară pereche”, nota unul dintre aceştia, Arghezi. E
probabil lucrul cel mai exact care s-a spus despre poetul parodiilor și baladelor. ”
BIBLIOGRAFIE
1. George Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Ed.
Minerva.
2. Nicolae Manolescu- Istoria literaturii romane pe intelesul celor care citesc, Ed.
Paralela 45, 2014
3. Eugen Lovinescu - Istoria literaturii romane contemporane, Ed. Minerva
4. GEORGE TOPÎRCEANU, Balade vesele și triste, Ed. Curtea veche,2010
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Topîrceanu accesat pe data 20.04.2021
6. http://www.istoria.md/articol/535/George_Topârceanu,_biografie accesat pe data
27.04.2021