Materiale nemetalice. Acrilatele.

Componenţa şi
proprietăţile. Utilizarea practică. Cerinţele
medico-biologice.

PUNGĂ MIROSLAVA
S1903
Restaurarile dentare insumeaza o serie de manevre si de tehnici de ortodontie ale
caror finalitate consta in reconstructia totala sau partiala a danturii. Indiferent
daca dintii sunt cariati, fisurati, rupti sau lipsesc, obiectivele restaurarii dentare
sunt:
 - restabilirea functiilor originare;
 - imbunatatirea formei;
 - ameliorarea aspectului estetic.
 Materiale polimerice de restaurare dentara se folosesc in cazurile: - Baza
protezelor totale sau parțiale mobilizabile - edentațiile extinse , ce cuprind mai
mulți dinți, se însoțește adesea de resorbția crestelor, mai ales în cazul în care nu
se intervine imediat după pierderea dinților. Astfel, structura ce se va aplica la
nivelul crestelor edentate și a palatului dur va fi confecționată din acrilat roz. -
Dinți artificiali pentru proteze mobilizabile - adesea dinții care se vor aplica peste
șeile protezelor sunt confecționați din acrilat, mai ales pentru prețul de cost redus,
pentru varietatea mare a formelor și a posibilităților de ajustare dar și a legăturii
chimice solide cu baza. - Lucrări protetice provizorii - au caracter temporar, până
la finalizarea lucrărilor definitive. Au rol de a restaura parțial funcțiile pierdute în
urma edentației.
 Materialele polimerice cu durabilitate imbunatatita au aplicații importante ca
materiale dentare. Bazele danturii si dintii artificiali sunt doua zone majore in
care materialele polimerice sunt folosite. In afara de acestea, ele sunt folosite
in diverse aplicatii precum fatetele puntii si coroanei, structuri de sprijin,
implanturi, amprente, bonturi, coroane temporare, plombe endodontice,
protectii de gura atletice si dispozitive ortodontice de mentinere a spatiului
interdentar.
 Materialele polimerice de restaurare dentara sunt, in principal, rasini de
polimetacrilat de metil si se utilizeaza pentru construirea dintilor anteriori,
preponderente fiind considerentele estetice .
 Proprietati fizice si chimice:
Principalele conditii impuse polimerilor pentru restaurare dentara:
 - rezistenta mare la compresie;
 - contractie redusa in cazul polimerizarii rapide, in cavitatea bucala;
 - absorbtie redusa a apei;
 - rezistenta mare la degradare biologica;

Totusi, rezistenta mecanica a materialelor plastice din aceasta categorie este redusa, ceea ce le
face contraindicate pentru reconstituirea molarilor. Din punct de vedere chimic,
polimetilmetacrilatul este foarte stabil, solubil in soventi organici si e solid la temperatura
camerei, devenind plastic la temperaturi de peste 1250 C.
Proprietatile optice sunt remarcabile: indicele de refractie este apropiat de cel al dentinei si
smaltului, iar transparenta este excelenta. Posibilitatile de colorare sunt practic nelimitate.
 Odată cu introducerea practicii stomatologice 1935-1940. polimeri acrilici stomatologie
ortopedică au primit cel mai acceptabil material polimeric pentru fabricarea protezelor detașabile.
Datorită densității relative scăzute, rezistenței chimice, rezistenței satisfăcătoare, proprietăților
estetice bune și simplității tehnologiei pentru fabricarea protezelor, materialele plastice acrilice au
fost utilizate pe scară largă în stomatologia ortopedică de peste 70 de ani.
Protezele realizate din materiale acrilice sunt realizate folosind tehnologia de modelare a
compoziției polimer-monomer sau a tehnologiei „test”, conform căreia componenta lichidă
(monomer, cel mai adesea acid metacrilic ester metilic sau metacrilat de metil) este amestecată cu
componenta pulbere (polimer). Monomerul udă și înmoaie polimerul până la o consistență
asemănătoare aluatului. Acest aluat este turnat sau ambalat într-o matriță din ipsos pentru
fabricarea unei proteze. Apoi trece într-o stare solidă sau se vindecă ca urmare a polimerizării
radicale, al cărui început este descompunerea inițiatorului, peroxidul de benzoil, care face parte
din pulbere, prin încălzirea compoziției pastoase (schema 13.1). Noile materiale de bază
polimerice și noile tehnologii pentru aplicarea lor au extins posibilitățile de a obține un radical
liber primar prin adăugarea, de exemplu, a unei metode de întărire a luminii.
 Majoritatea materialelor de bază acrilice fabricate în prezent sunt prelucrate
folosind această tehnologie și se prezintă sub forma unui kit „pulbere-lichid”.
Inițial, pulberea a fost obținută prin măcinarea blocurilor de polimetil metacrilat
(pmma). Cu toate acestea, s-a stabilit curând că o consistență mai uniformă a
aluatului poate fi obținută folosind un polimer obținut prin polimerizare în
suspensie ca pulbere. Această metodă vă permite să obțineți imediat materialul
sub formă de pulbere, ale cărui particule au o formă sferică corectă. Industria
produce, de obicei, un amestec de pulberi de polimeri acrilici sau copolimeri,
având o distribuție de greutate moleculară destul de largă, cu o greutate
moleculară medie de ordinul unui milion.
 Proprietățile materialului de bază depind de distribuția mărimii particulelor din
pulberea de suspensie, compoziția polimerului (co), distribuția greutății sale
moleculare și conținutul plastifiantului. Creșterea masei moleculare a pulberii de
polimer și reducerea acesteia la cantitatea minimă posibilă de plastifiant
îmbunătățește proprietățile fizice și mecanice ale materialului de bază, dar poate
afecta negativ proprietățile tehnologice ale testului polimer-monomer.
Materialele de bază acrilice sunt un exemplu de compoziție originală, care în
forma finală întărită este o combinație între „vechiul” polimer (pulbere de
suspensie) și „nou” polimer format în timpul polimerizării compoziției polimer-
monomer sau test în procesul de fabricație al produsului finit - baza protezei.
 În cele mai multe cazuri, monomerul folosit pentru formarea aluatului este
același cu monomerul folosit pentru fabricarea pulberii în sine, dar adesea agenți
modificatori suplimentari, de exemplu, monomeri bifuncționali sau oligomeri,
care sunt numiți agenți de legătură încrucișată, vă permit să creați o rețea
reticulată a „noului”. polimer. Agentul de legătură încrucișat prezent în lichidul
monomer îmbunătățește greutatea moleculară a materialului întărit și îi conferă
două proprietăți benefice. Reduce solubilitatea bazei în solvenți organici și își
mărește rezistența, și anume, rezistența la fisurare sub sarcină. Un agent de
reticulare excesiv poate crește fragilitatea bazei de protezare.
 Cea mai comună reticulare dimetacrilatii, de exemplu, etilenglicolul ester
dimetacrilic (DMEG), esterul dimetacrilic trietilenglicol (TGM-3), sunt agenți.
Pentru a preveni polimerizarea prematură a monomerilor în timpul depozitării și
transportului, în monomer sunt introduse cantități mici de inhibitori. Acțiunea
inhibitorilor se manifestă în mod eficient chiar și atunci când sunt conținute în
sutimi de procente pe baza monomerului. În prezența inhibitorilor (hidrochinonă,
difenilolpropan), viteza procesului de polimerizare scade, iar polimerul este
obținut cu o greutate moleculară mai mică.
Observațiile clinice pe termen lung ale materialelor bazice acrilice au relevat
deficiențele semnificative ale acestora, principala dintre acestea fiind prezența
monomerilor reziduali în baza vindecată, care agravează biocompatibilitatea
acestuia și scade rezistența materialului, ceea ce duce la deteriorarea protezelor în
unele cazuri .
 Materiale acrilice de întărire la rece. Clasificarea materialelor de bază
elastice. Evaluarea comparativă a materialelor polimerice pentru dinți
artificiali cu materiale de natură chimică diferită.
Plasticele acrilice vindecate la rece sunt compoziții spontan, adică fără energie suplimentară de
încălzire sau întărire a luminii la temperatura camerei. Polimerizat, în funcție de compoziția
materialului, poate fi dur sau elastic. Materialele plastice vindecate la rece sunt utilizate în
stomatologie pentru a corecta (reloca) protezele, repara protezele, confecționează proteze
temporare, anvelope de parodontoză, modele, etc. Avantajul acestor materiale față de materialele
acrilice vindecate la cald este o tehnologie mai simplă. În același timp, au dezavantaje: sunt
inferioare ca rezistență la materialele de întărire la cald și în ele există mai mulți monomeri ne-
polimerizați sau reziduali. În conformitate cu cerințele standardelor moderne care iau în
considerare posibilitățile reale ale materialelor de întărire la rece, rezistența la încovoiere ar trebui
să fie de cel puțin 60 MPa, modulul de încovoiere ar trebui să fie de cel puțin 1500 MPa, iar
cantitatea de monomer rezidual, recunoscută ca acceptabilă, ar trebui să nu fie mai mare de 4,5%
masă. (comparați cu standardele pentru materialele acrilice vindecate la cald, prelegerea 13) .
 Compoziția materialelor plastice întărite la rece diferă de materialele plastice
întărite la cald, prin faptul că o cantitate mai mare de inițiator este introdusă în
pulberea de polimer în timpul sintezei (aproximativ 1,5% în loc de 0,5%
pentru materialele întărite la cald) și se adaugă un activator la lichid.
 Necesitatea creșterii aderenței protezei la membrana mucoasă a cavității
bucale a dus la apariția materialelor moi de căptușeală elastică pentru bazele
protezelor amovibile. Elasticitatea crescută este, de asemenea, necesară,
deoarece unii pacienți nu pot utiliza proteze amovibile cu baze solide din
cauza durerii.
 Următoarele cerințe medicale și tehnice sunt prezentate pentru materialele pentru garnituri
elastice:
 1) biocompatibilitate;
 2) conexiune puternică cu material de bază dur;
 3) constanța elasticității;
 4) umezire bună a salivei;
 5) absorbție scăzută a apei și solubilitate redusă (dezintegrare) în fluidele orale;
 6) rezistență mare la uzură;
 7) igienă, adică capacitatea de a fi curățat cu ușurință cu mijloace accesibile;
 8) rapiditatea culorii;
 9) prelucrabilitate.
  Materialele dentare care se utilizează în stomatologie sunt variate, cu
compoziţii diferite, indicate în funcţie de terapia care se urmăreşte. Acestea
însă pot să producă şi reacţii adeverse atunci când intră în contact cu
mucoasele.
 În ultimele decenii, au aparut pe piaţă tot mai multe materiale, net îmbunătăţite
faţă de precursori, astfel că terapiile preventive şi restaurative se pot realiza pe
atât pe placul pacientului, care va fi mulţumit în special de estetica
materialului dar şi pe placul medicului, care va înlătura problema şi va
restabili echilibrul la nivelul arcadelor dentare.
Răşinile acrilice se utilizează de mult timp în tehnologia de realizare a protezelor.
Din ele se confecţionează baze de proteze, dinţi artificiali sau proteze provizorii.
Aceste materiale sunt însă generatoare de reacţii adverse la un număr mare de
pacienţi. In timp, s-au elaborat noi tipuri de răşini acrilice sau de polimeri care să
prezinte caracteristici favorabile şi să fie compatibile cu ţesuturile pe care se
agregă.

 Indicaţiile răşinilor autopolimerizabile şi termopolimerizabile sunt variate şi

cuprind:
Baza protezelor parțiale sau totale

 Edentaţiile întinse trebuie de multe ori să înlocuiască şi ţesuturile moi absente, nu numai
dinţii. Pe de altă parte, componenta acrilică trebuie să asigură menţinerea pe câmp
a protezelor, astfel că aceasta se agregă pe o suprafaţă extinsă de ţesuturi moi.
 Repararea protezelor– în timp, daotrită suprasolicitărilor, protezele pot suferi modificări sau se
pot rupe. Daca prejudiciul nu impune schimbarea protezei, acestea se pot rebaza sau căptuşi,
manoperă realizată de către tehnicianul dentar. Purtătorii vechi de proteze pot de asemenea să
experimenteze schimbarea morfologiei ţesuturilor de susţinere, astfel că protezele anterioare
nu se mai adaptează intim la ţesuturile pe care se agregă. Această din urmă situaţie impune de
asemenea optimizarea bazei protezei.
Dinții artificiali
De multe ori, din considerente în principal financiare, pacienţii optează pentru dinţi artificiali
confecţionaţi din răşini acrilice. Nu prezintă rezistenţa şi estetica celor din porţelan dar plusează
la aspectul financiar, fiind o variantă ieftină de protezare .

Gutierele
Fie că sunt destinate pacienţilor care au nevoie de modificări ale relaţiilor de ocluzie, celor care
au suferă de bruxism sau celor care trebuie să îşi protejeze faţetele, gutierele au indicaţii variate,
ocupând un loc tot mai important în sfera stomatologiei .
 Aparatele ortodontice mobilizabile
Adesea, copiilor li se recomandă un tratament bazat pe gutiere mobilzabile pentru corectarea
obiceiurilor vicioase, fiind şi un pas premegrător aplicării tratamentului prin aparat ortodontic fix.
Aceste dispozitive mobile sunt confecţionate din răşini acrilice care posedă forme şi culori
variate, fiind pe placul celor mici .

Protezarea parțială
 Răşinile acrilice se utilizează cu succes şi în protezarea parţială. De multe ori, dacă în urma
pierderii dinţilor nu se acţionează din timp, dinţii adiacenţi breşelor edentate vor suferi
modificări iar ţesuturile moi subaicente se vor resorbi, fenomene care nu fac decât să
îngreuneze etapele ulterioare de tratament. Prin protezarea parţială se menţin relaţiile
funcţionale interarcadice.
 Răşinile acrilice continuă să fie utilizate pe scară largă datorită unei serii de avantaje pe care le
posedă, de ordin economic dar şi datorită esteticii acceptabile .
Dispunem, in prezent, de mai multe clase de polimeri pentru confectionarea RPP m protezarea
fixa, si anume:
 - rasini autopolimerizabile pe baza de metacrilat de metil sau de etil, care se mentin
cavitatea bucala doar cateva saptamam;
 - rasini termopolimerizabile, pentru RPP de mai lunga durata, datorita unei bune reticulari a
materialului, care le confera o suprafata mult mai omogena;
 - rasini fotopolimerizabile, usor de manipulat, cu caracteristici asemanatoare rasinilor
termopolimerizabile;
 - rasini dual, la care faza de polimerizare chimica determina prelungirea starii de elasticitate a
materialului. De-a lungul acestei perioade, RPP si surplusul de material pot fi indepartate cu
usurmta de pe dintii preparati. Conform datelor producatorilor, in aceasta faza a polimerizarii
se dezvolta o cantitate foarte mica de caldura, prin urmare contactul rasinii cu tesuturile
campului protetic poate fi prelungit. Polimerizarea rasinii se completeaza apoi cu o sursa de
lumina, care poate fi lampa sau cuptorul de fotopolimerizare. Caracteristicile acestor materiale
de generatie mai noua si manipularea lor sunt superioare rasinilor cu un singur mecanism de
polimerizare.
RASINI ACRILICE
Rasinile acrilice destinate confectionarii RPP s-au diversificat mult in ultimele decenii. Ele se prezinta
m cele doua variante cunoscute (auto- si termopolimerizabile), fiind utilizate fie in tehnica directa, fie
m tehnica indirecta.
 Rasini acrilice autopolimerizabile (polimetil metacrilatul autopolimerizabil). Este materialul din
care se confectioneaza cele mai multe RPP. Se prezinta, de obicei in sistem bicomponent (pulbere
si lichid). Reactia de polimerizare, initiata chimic este insa exoterma (pana la 70°C), direct
proportionala cu masa materialului. Din cauza monomerului rezidual si a caldurii generate m
cursul reactiei de polimerizare, acest material poate fi nociv pentru pulpa dentara. Polimetil
metacrilatul este indicat mai ales pentru RPP de amploare, folosind tehnica indirecta.
Exista numeroase produse pe baza de RA autopolimerizabile. Unul dintre acestea este si Dentalon
Plus (Kulzer). Pulberea este un polimetacrilat, iar lichidul un monoester difunctional al acidului
metacrilic. Produsul se livreaza m trei nuante cromatice si poate fi folosit atat in tehnicile directe cat si
in cele indirecte. Proportia de amestecare este de doua parti pulbere la o parte lichid. Are o faza
plastica de 2-7 minute, intarindu-se la aproximativ 9,30 minute, la temperatura
camerei.                                                   
 Alte produse consacrate avizate de ADA sunt: Dura Lay (Dental Mfg.), care se livreaza in sistem
bicomponent (pulbere/lichid), in patm culori; Trim 11 (Bosworth); Texton ZI, TAB 2000 etc.
 RASINI POLICARBONATE
 Rasinile policarbonate sunt derivati de condensare ai acidului carbonic. Sunt polimeri
termoplastici si reversibili si se prelucreaza prin injectare. Se prezinta sub forma de granule
care se pastreaza m flacoane inchise etans, deoarece absorb pana la 0,2% umiditatea din aer. in
protetica fixa din rasini policarbonate se pot confectiona coroane provizorii pentru dintii
frontali.
 Proprietatile mecanice ale rasinilor policarbonate sunt superioare RA. RPP confectionate ^din
aceste rasini au o structura densa, fara pori. Ele pot fi sterilizate chiar si prin autoclavare,
deoarece rezista fara sa se deformeze pana la temperaturi de 140° C.
 Confectionarea coroanelor provizorii din policarbonat necesita insa instalatii speciale de
injectare. Din aceasta categorie fac parte coroanele policarbonate ION ale firmei 3M, armate
cu fibre de sticla, coroanele policarbonate Swedent si cele ale firmei Kent Dental. La noi m
tara, astfel de coroane au fost confectionate de catre Viorica Benghia, la Ramnicu Valcea.
 Coroanele de policarbonat au o forma anatomica, ceea ce permite o adaptare mai rapida. Ele
se livreaza m cofraje, de circa 180 de coroane, in diferite marimi. Daca exista diferente de
adaptare intre bont si coroana, se pot utiliza, pentru optimizare RA autopolimerizabile (care
adera la rasinile policarbonate).
 RASINI EPIMINICE
 Rasinile epiminice sunt rasini autopolimerizabile cu o reactie exoterma la
polimerizare mai mica decat cea a rasinilor acrilice. Au o stabilitate
dimensionala buna si se pot lustrui corespunzator. Insa, rezistenta la uzura,
stabilitatea cromatica si adaptarea marginala lasa de dorit.
 Produsele pe baza de rasini epiminice se prezinta in sistem bicomponent (baza
si catalizator). Intarirea se face m decurs de 3-5 minute.
 Baza consta dintr-o pasta ce contine un derivat etilenic (incarcata cu umplutura
de nylon), iar catalizatorul este un ester aromatic sulfonat. Prin amestecarea
celor doua componente se declanseaza reactia de polimerizare cationica si ia
nastere un polimer reticulat.
 RASINI DIACRILICE COMPOZITE
 Aparute in 1963, au evoluat continuu si au invadat si acest domeniu. Fata
de RA descrise anterior, RDC au o contractie mai mica la polimerizare si valori mai
mari ale rezistentei fizico-mecanice *si chimice. in plus, materialele
fotopolimerizabile prezinta avantajul prelungirii timpului de manevrare.
 Sunt indicate pentru RPP de durata mai lunga (4-5 luni). Cu ajutorul acestor
materiale se pot confectiona atat RPP m zona frontala cat si m zona de sprijin.
 Unul dintre materialele consacrate este produsul Protemp 11 al firmei Espe. Acesta
se livreaza in trei componente si doua culori. Are la baza esteri metacrilici
multifunctionali, initierea polimerizarii fiind chimica.
 Rasinile diacrilice compozite se pot utiliza pentm confectionarea RPP atat m
tehnica directa cat si in cea indirecta. Ele au insa un pret de cost ridicat si reclama
prezenta unei surse de lumina sau instalatii speciale care necesita investitii
suplimentare.
 RASINI ACETALICE
Rasinile acetalice sunt indicate pentru confectionarea RPP, datorita
caracteristicilor mecanice, fizico-chimice precum si a biocompatibilitatii
deosebite. Din aceasta categorie de materiale face parte produsul Dental D, un
polimer termoplastic care se prelucreaza prin termoinjectare. Dintre proprietatile
sale amintim: rezistenta crescuta la tractiune, raport optim tenacitate-rigiditate,
rezilienta si rezistenta la curgere optime, coeficienti de frictiune statica si
dinamica redusi, stabilitate dimensionala, rezistenta crescuta la uzura, memorie
elastica crescuta, biocompatibilitate, estetica, economie, prelucrare usoara. De
remarcat, ca aceste proprietati nu se modifica in diferite conditii de lucru, cum ar
fi: umiditate crescuta, expunere la agenti chimici, solicitari variabile ciclice.        
 RASINI DUAL (AUTOFOTOPOLIMERIZABILE)
Aceste rasini sunt materiale autofotopolimerizabile ce au fost utilizate prima data
ca cimenturi diacrilice, fiind lansate pe piata drept raspuns la dezavantajele
fiecarui sistem de initiere utilizat singular. Polimerizarea se produce prin doua
mecanisme independente. Polimerizarea initiala, incepe imediat dupa
amestecarea celor doua componente. in aceasta faza materialul ramane intr-o
stare elastica, care se mentine pana la fotopolimerizare. Pe parcursul acestei
perioade materialul se poate prelucra cu ajutorul unui bisturiu, foarfeci sau chiar
cu instrumentar rotativ. Polimerizarea fmala se realizeaza sub actiunea razelor
luminoase (lampa de fotopolimerizare). Rasinile din aceasta categorie, prezinta
cel mai mare modul de elasticitate si o rezistenta la rupere semnificativa .
 Din aceasta categorie de materiale face parte si produsul Provipont al firmei
Vivadent, Liechtenstein, care se prezinta sub forma de pasta/pasta (baza si
catalizator) ambele predozate în seringi. Timpul de lucru pe care il avem la
dispozitie cand folosim un astfel de material este de aproximativ 7 minute,
impartit astfel: 1 minut pentm dozarea si amestecarea celor doua componente, 2
minute pentru faza elastica a materialului, 1 minut pentru indepartarea excesului
si inlaturarea conformatomlui (a amprentei), 10 secunde pentm polimerizarea
intraorala a rasinii -r pentru coroane pe dintii stalpi si 30 de secunde pentru
intermediari, 1 minut dureaza polimerizarea extraorala ramanand 1 minut pentru
prelucrarea finala.
 Tehnica de lucru:
 Cand pentru protezarea provizorie a unor brese edentate reduse folosim aceasta rasina, avem
la dispozitie dintii din tmsa materialului.
 La nivelul fetelor proximale ale intermediarului se realizeaza retentii, care se vor solidariza la
coroanele ce acopera dintii stalpi cu ajutorul unui material compozit. Acelasi material poate fi
folosit pentru a obtine un relief ocluzal cat mai adecvat la nivelul intermediarului. (Daca nu
dispunem de intermediari prefabricati se poate alege o alta varianta si anume, decuparea
intermediarului in amprenta.)
 Amprentarea se poate realiza dupa tehnica uzuala folosind ca material un silicon chitos sau
alginatul. Pentru amprentare se indica folosirea lingurilor universale sau confectionarea
lingurilor individuale. Daca se foloseste pentru amprenta alginatul, pe suprafata restaurarii se
va forma un strat (k inhibitie. Acesta poate fi indepartat cu alcool. Dupa efectuarea amprentei
se indeparteaza intermediarul (intermediarii) din cavitatea bucala sau din amprenta. Amprenta
se pune de o parte.
  Prepararea bonturilor se face dupa tehnica cunoscuta.
 Dozarea bazei si a catalizatomlui depinde de amplitudinea restaurarii,
corespunzator gradatiilor de pe seringa, amestecarea componentelor facandu-
se timp de 15-20 secunde. Inserarea rasinii m amprenta se face incepand din
zona cea mai decliva a acesteia.
 Amprenta cu rasina se aplica m cavitatea bucala si se mentine 2-2,5 minute. In
aceasta perioada, materialul dobandeste memoria elastica, moment m care se
indeparteaza excesul, cat timp rasina se afla inca in interionil amprentei.
indepartarea amprentei din cavitatea bucala se face cu atentie, cu ajutorull unui
instrument auxiliar. Se indeparteaza RPP din amprenta si se indeparteaza
excesul cu un bisturiu, foarfeca sau instument rotativ. Se insera pe bonturile
preparate .
  Urmeaza fotopolimerizarea, care la nivelul mtermediamlui dureaza 30 de
secunde, iar la nivelul elementului de agregare cate 10 secunde pentru fiecare.
Prin aceasta manopera se evita deformarea RPP. Urmeaza fotopolimerizarea
restaurarii extrabucal, timp de 20 de secunde pentru fiecare element.
 Proteza provizorie confectionata din Provipont poate fi fotopolimerizata si cu
ajutorul unui aparat numit Spectramat Mini, timp de aproximativ 4 minute.
 Faza finala consta in netezirea, lustruirea si fmisarea restaurarii provizorii si
fixarea provizorie.
Vă mulțumesc pentru atenție!!!