RESTAURAREA DIRECTA

A DINTILOR FRONTALI
Restaurari directe

Indries Crystian Florian

Materiale de restaurare
Obtinerea rezultatelor estetice asteptate este legata de alegerea si utilizarea corecta, conform indicatiilor, a
materialelor si tehnicillor de lucru adecvate fiecarei situatii clinice. In acest sens, valoarea materialului este
legata de proprietatile fizico-chimice, in special cele optice (multiple nuante de culoroare,
opacitate/transluciditate, stabilitatea culorii), de manevrabilitate, de calitatea finala a prelucrarii, finisarii si
lustruirii suprafetei, iar tehnica trebuie sa permita obtinerea formei, a dimensiunii si
selectia/stabilirea/reproducerea aspectelor coloristice naturale ale dintelui restaurat.
Primele rasini compozite existente si disponibile prentru utilizarea curenta in practica au fost cele cu
macroumplutura; avand un grad ridicat de incarcare cu macroparticule neregulate ca forma, cu distributie
mai putin omogena si neuniforme ca dimensiuni, ele prezinta o rezistenta crescuta la solicitari mecanice
produse de fortele actionand asupra lor, dar au calitati estetice reduse.
In restaurarea directa a dintilor frontali, pentru
reproducerea proprietatiilor smaltului si a
calitatilor suprafetei sale, atat din punct de
vedere estetic cat si biologic, materialele
compozite cele mai performante care pot fi
utilizate sunt cele cu microumplutura.
Aceste materiale contin o incarcatura densa de microparticule sferice, distribuite omogen, uniforme ca
dimensiuni, cea ce permite realizarea unui lustru de lunga durata al suprafetei restaurarii. Din punct de
vedere al proprietatiilor optice, compozite cu microumplutura prezinta indicele de reflexie si cel de
refractie extrem de asemanatoare cu cele ale suprafetei smaltului dentar. De acea dupa prelucrare, finisare
si lustruire, ele reproduc cel mai bine aceasta suprafata in cea ce priveste textura si lipsa rugozitatii,
reflexia si refractia luminii, densitate culorii, precum si transluciditatea.
Problema principala legata de proprietatile rasinilor compozite cu microumplutura este rezistenta scazuta la
fractura sau la uzura accenturata, ceea ce limiteaza utilizarea lor in localizari unde sunt expuse la solicitari
crescute datorate unor forte ocluzale ridicate.
Rasinile compozite cu nanoparticule (bazate pe nanotehnologie) sunt cel mai recent intrate in utilizarea
curenta pentru restaurari estetice directe. Ele sunt considerate astazi materiale universale de restaurare
pentru situatii uzuale, unde exigentele estetice nu sunt exceptionale, putand oferi simultan manevrabilitate
foarte buna, contractie de polimerizare scazuta, rezistenta la fractura, proprietati optice favorabile pentru o
culoare si o transluciditate apropiate de natural, o buna lustruire finala care realizeaza o textura favorabila a
suprafetei ce reproduce smaltul.
 Componente auxiliare: opacifianti si
coloranti
Se folosesc pentru a ameliora calitatea rezultatului estetic final al restaurariilor directe cu materiale compozite
la dinti frontali.

Opacifianti sunti folositi pentru a ecrana si a masca vizibilitatea unei zone discromice, cel mai adesea
intunecata, din interioru preparatiei, sau pentru a elimina zone de refractie inestetica a luminii prin materialul
compozit.

Coloranti sunt utilizati pentru a accentua, dupa necesitati, fie transluciditatea incizala, fie nuanta de baza si/sau
intensitatea cervicala, a culorii initial selectate pentru materialul de restaurare. Pentru ca acest lucru sa fie
posibil, coloranti trebuie sa fie translucizi, pentru a permite luminii refractate sa traverseze si sa ’’transporte’’
culoarea augumentara spre stratul supraiacent de material compozit.
Indicatii clinice
Restaurarile estetice directe ale dintilor frontali prin tehnici adezive cu materiale compozite sunt foarte larg
raspandite si utilizate la ora actuala. Indicatiile lor curente sunt extinse de la restaurarile uzuale ale
leziunilor carioase, in cavitati de cls. III-a, cls. IV-a, cls a V-a. La defecte unice sau multiple incizale /
proximale / vestibulare datorate leziunilor de uzura, traumatice ori distrofice.
O situatie particulara, cu aspecte caracteristice, este rezolvarea unor discromii dentare prin fatetare directa.

In unele dintre aceste cazuri, se poate pune in discutie indicatia de restaurare directa cu materiale
compozite.

Dar in afara de asemenea situatii, la ora actuala, ideea ca acest tip de restaurari nu trebuie abordate si
practicate in mod curent, deoarece sunt prea dificile si nu au longevitate corespunzatoare, este eronata:
daca sunt realizate riguros corect, cu respectarea tuturor indicatiilor clinice si technice, restaurarile estetice
directe cu rasini compozite isi pastreaza calitatiile si dureaza minimum 8-10 ani, fiind tot mai numeroase
cazurile citate si documentate in care aceasta perioada se extinde la 15 sau chiar 20 de ani.
Exista unele opinii cu privire la acest tip de restaurari, legate de tehnica de lucru laborioasa si riguroasa,
manoperele multiple, care necesita prelungirea semnificativa a timpului alocat pentru restaurare si cresc
nivelul de solicitare si de stres al practicianului, precum si riscul de producere a greselilor.
Aceste opinii nu pot fi considerate relevante si decisive, in comparatie cu importantele avantaje conferite
de restaurarile directe cu compozite la dinti frontali si anume:

- De regula, sunt necesare preparatii minimale

- Adeziunea amelo-dentinara confera retentia restaurarii si calitatea inchiderii marginale.

- Nu mai apare necesitatea restaurarii / protezarii provizorii

- Pacientul poate beneficia de rezultatul estetic final obtinut intr-o singura sedinta de lucru.

- Medicul are controlul complet asupra rezultatului estetic final si poate colabora permanent cu pacientul
pe parcursul restaurarii.
 Aspecte specifice ale preparatiilor pentru restaurari directe cu rasini
compozite la dintii frontali

Caracteristicile preparatiei dentare pentru acest tip de restaurari la dinti frontali sunt decisiv influentate de
performanta legaturii adezive a materialului la smalt si dentina. Clinic acest lucru presupune o serie de
aspecte corelate cu localizarea si extinderea in suprafara si profunzime a defectului care necesita restaurare.
In cazul preparatiilor de clasa III-a si a IV-a de dimensiuni mici si medii, care sunt localizate doar in smalt,
cavitatea adeziva necesita doar o bizotare marginala circulara redusa, de max. 0.5 mm latime. Daca este
implicata refacerea de unghi incizal, forma, dimensiunea si modul de realizare a bizoului trebuie corelate
cu aspectul estetic si cu extinderea refacerii: preparatiile extinse justifica o latime bizoului de cel putin 1
mm. Suprafata de realizare a adeziunii la smalt trebuie sa fie cu atat mai larga, cu cat solicitarea la care va
fi supusa restaurarea va fi mai mare.
Pentru mascarea conturului restaurarii pe fata vestibulara, muchiile bizoului vor fi usor finisate si lustruite,
astfel incat sa se continue fara delimitari nete cu suprafata dentara nepreparata. La prima preparare a unei
cavitati proximale de clasa a III-a, adesea este posibil sa se evite desfiintarea crestei marginale vestibulare
si implicarea fetei respective in restaurare, obtinand astfel un rezultat estetic mai bun; daca este vorba
despre reluarea prepararii, va fi dificila sa se evite implicarea fetei vestibulare in preparatie. In acest caz,
solutia cea mai indicata este realizarea unui bizou vestibular fin, circular cu evazare mica.
La cavitatile vestibulare de clasa a V-a bizotarea necesita inclinarea redusa si latime mica, mai ales pentru a
face o trecere progresiva, mai putin vizibila, de la aspectul restaurarii la cel de tip eroziune/abraziune,
adesea nu este necesara preparatia propriu zisa, ci doar o eventuala regularizare si finisare a marginilor.

In principiu, la final, pe langa verificarea in totalitate a substantei dure dentare alterarate ireversibil, orice
portiune de smalt marginal fragil sau nesustinut trebuie indepartata, deoarece va avea un efect nefavorabil
asupra adeziunii la nivelul interfetei amelare. Pe de alta parte, mentinerea acestor margini de smalt subtiri,
neregulate, va produce asa numitul efect de prisma.
Stratificarea materialului – tehnica de
stratificare multipla morfologica
Reproducerea aspectului natural al culorii, transluciditatii si texturii suprafetei este determinata de
propagarea luminii prin restaurare, deci prin masa de compozit aplicata peste smaltulul si dentina restante.
Pentru a produce un efect natural tridimensional, masa de compozit ar trebui sa aiba proprietati optice
identice sau foarte asemanatoare smaltului si dentinei. Dar trebuie tinut cont de faptul ca rasinile compozite
cu microparticule au un indice de refractie a luminii diferit de smaltul natural prismatic, iar aplicarea
stratului de compozit de smalt in aceeasi grosime cu cea a smaltului natural va produce o nuanta accentuata
de gri a restaurarii finale.
◦ De aceea, stratul ’’artificial’’ de smalt va trebui sa aiba o grosime de aproximativ jumatate din grosimea
smaltului natural, deci in medie cca. 0.5mm. Asadar, in contrast cu dintele natural, stratificarea multipla
morfologica a materialelor compozite la restaurarile dintilor frontali poate fi descrisa ca ’’dominata de
dentina’’, deoarece nucleul central din masa de dentina va fi mai voluminos decat in cazul dintilor
naturali.

◦ Tinand cont de aspectul optic similar dintelui natural, toate restaurarile ar trebui sa prezinte pe suprafata
lor orientata vestibular, oral sau proximal un strat de compozit pentru smalt. Pentru a evita efectele de
transluciditate marginala excesiva nedorita, in zonele de trecere de la limita restaurarii la suprafeta de
smalt natural, stratul de compozit de dentina cu nuanta de baza (mai opac) va trebui sa se extinda partial
peste marginea de smalt bizotat a preparatiei, iar in zona respectiva compozitul de smalt acoperind masa
de dentina sa fie foarte subtire.
In general, secventa de lucru in aceasta tehnica de stratificare va fi urmatoare:
- Stabilirea culorii pentru restaurarea dintelui
- Realizarea nucleului de dentina
- Utilizarea de opacifianti/coloranti
- Selectarea nuantei de baza pentru masa de smalt
- ’’caracterizarea’’ specifica a stratului de smalt
Matrici pentru restaurarea estetica directa
a dintilor frontali
La ora actuala, tehnicile de realizare a acestor restaurari pot folosi pentru refacerea conturului coronar, si a
punctului de contact interdentar proximal, in functie de situatia clinica si de necesitati, mai multe tipuri de
conformatoare:

- Benzi de matrice transparente

- Cape anatoforme prefabricate

- Sabloane de silicon prin amprenta a fetei orale

- Matrici speciale: cervical / proximale

Bibliografie:
Florin Lazarescu – Incursiune in estetica dentara
Multumesc