UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: STUDII EUROPENE ȘI ECONOMIA INTEGRĂRII

MIGRAȚIA ȘI POLITICILE INTERNE ALE UNIUNII EUROPENE

DIMENSIUNEA EXTERNĂ

Prof. Adina Bărbulescu

Grigore Silași
Masterand: Dubei Gabriela
Hegyi Brigitta

Timișoara, 2021
 CUPRINS
INTRODUCERE
1. Conceptul de migrație a persoanelor și a forței de muncă în UE

2. Conceptul de mobilitate a persoanelor și a forței de muncă în UE

3. Reglementările UE în domeniul liberei circulații a cetățenilor UE

4. Factorii care influențează mobilitatea europeană

5. Migrația legală și migrația ilegală în UE

6. Strategii nationale și europene privind mobilitatea persoanelor

7. Efectele migrării asupra dezvoltării economice.
CONCLUZII
 INTRODUCERE

• Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie: ”proces de mişcare a

populaţiei în interiorul unui stat (migraţie internă: rural-urban, urban-rural,
rural-rural, urban-urban) sau peste graniţe (migraţie internaţională care
include mişcarea refugiaţilor, a căutătorilor de azil, a migranţilor economici)”.

• Naţiunile Unite: „relocare teritorială a persoanelor între mai multe state”,

aceasta presupune plecarea din ţara de origine şi stabilirea în cea de destinaţie
pentru cel puţin un an. Se face, astfel, distincţie între migrantul pe termen lung
(cel care pleacă pentru cel puţin un an) şi cel pe termen scurt (cel care pleacă
pentru cel puţin trei luni, dar mai puţin de un an).

• Comisia Europeană: include în migraţia pe termen lung atât şederile efective

de minim douăsprezece luni, cât şi intenţia de a locui într-un alt stat membru
minim douăsprezece luni, creând dificultăţi în comparabilitatea datelor furnizate
de statele membre.
1. Conceptul de migrație a persoanelor și a forței de muncă în Uniunea
Europeană

Migraţia reprezintă deplasarea de grupuri umane cu îndepărtarea de locuinţele lor

obişnuite.
Din punct de vedere al perioadei de timp în care se realizează migraţia, avem:
 Migraţie temporară – când deplasarea se face pentru o perioadă de timp după care
individul revine la locul de origine
 Migraţie definitivă – când individul nu se mai întoarce la locul de origine

Din perspectiva direcţiei de deplasare a acestor grupuri putem vorbi de:

 Emigraţie - actul de a pleca dintr-un stat pentru a se stabili într-o ţară de
destinaţie/ţară gazdă/ţară importatoare
 Imigraţie - actul de a intra într-un stat, altul decât cel de origine cu intenţia de a
locui permanent în acel stat
Distincția între migranţii voluntari şi cei forţaţi să emigreze:
 Migranţii voluntari sunt persoane aflate în căutarea unor oportunităţi, care
analizează costurile şi beneficiile emigraţiei înainte de a părăsi ţara de
origine, pentru aceştia migraţia fiind o chestiune de alegere şi nu o
necesitate.
 Migranţii pentru supravieţuire caută o slujbă obişnuită, iar obţinerea ei
echivalează cu o creştere de salariu. De multe ori, plecarea se face pe canale
ilegale, riscul de a intra în economia informală a ţării gazdă fiind ridicat.

O tipologie a migrantului internaţional ia în calcul trei elemente:

 decizia de migraţie (cui aparţine decizia de a pleca?);
 motivaţia pentru decizie;
 sistemul de reglementare a imigraţiei.
Tipologia migrantului

Sursa: Bauer et al (2004), p.5

2. Conceptul de mobilitate a persoanelor și a forței de muncă în
Uniunea Europeană
Mobilitatea semnifică schimbarea locului unde se desfăşoară o activitate cu/fără
schimbare temporară a domiciliului. Mobilitatea forţei de muncă nu este doar un
drept, ci a devenit o necesitate la nivel european, care să contracareze efectele
negative ale evoluţiei demografice nefavorabile din Europa şi ale globalizării
economiei mondiale.
Libera circulație a persoanelor implică existenţa unui spaţiu comun, cu
reglementări armonizate, motiv pentru care mişcarea persoanelor în spaţiul Uniunii
Europene este apreciată ca mobilitate intra-europeană şi nu ca o formă de migraţie.
Literatura de specialitate analizează două dimensiuni ale mobilităţii:
 dimensiunea geografică
 dimensiunea ocupaţională.
3. Reglementările Uniunii Europene în domeniul liberei circulații a
cetățenilor Uniunii Europene
 Încă din 1961, europenilor li s-a permis să muncească în alte state membre, în
măsura în care existau locuri de muncă vacante.

 Mai tarziu, în 1964 a fost desfiinţată reglementarea referitoare la prioritatea

acordată căutătorilor naţionali de slujbe, căutarea unei slujbe într-un alt stat fiind
încă restricţionată, în sensul în care guvernele erau cele care negociau accesul la
slujbe şi nu individul era cel care işi găsea o slujbă pe cont propriu.

 Anul 1968 marchează introducerea liberei circulaţii pentru lucrători, cu

menţinerea clauzei de salvgardare, mai puţin strictă decat cea din 1964.

 Actul Unic European a marcat un moment important în această istorie a

reglementărilor, membrii co(1986) munităţii europene introducând prevederi noi,
care să faciliteze luarea de măsuri pentru accelerarea mobilităţii, cu privire la
deciziile cu majoritate calificată, in chestiuni care privesc Piaţa Internă.
Fig.1. Interdependenţa noţiunilor libera circulaţie a persoanelor - mobilitate - migraţie
 4. Factorii care influenţează mobilitatea europeană

Cei mai importanţi factori care influenţează mobilitatea europeană sunt :

 diminuarea populaţiei tinere
 accentuarea polarităţii regionale
 dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor
Principalele opţiuni politice în domeniul liberei circulaţii a cetăţenilor din
Europa Centrală şi de Est pot fi plasate între două extreme, şi anume:
 aplicarea imediată şi completă a prevederilor acquis-ului referitor la libera
circulaţie a persoanelor
 non-aplicarea generală a acquis-ului pentru o perioadă limitată
Între aceste două extreme mai apar următoarele opţiuni:
 clauzele de salvgardare
 sistemul flexibil al dispoziţiilor tranzitorii
 stabilirea unor sisteme bazate pe cote fixe
 opţiuni care pot fi individualizate
5. Migrația legală şi migrația ilegală în Uniunea Europeană
 
Beneficii
 facilitarea integrării economice şi a dialogului inter-cultural la nivel global şi
regional;
 asigurarea necesarului de forţă de muncă în statele dezvoltate şi mai buna
utilizare a forţei de muncă din statele de provenienţă;
 generarea unor transferuri de fluxuri băneşti către statele mai puţin dezvoltate;
 facilitarea transferurilor de cunoştinţe şi tehnologie către ţările de provenienţă
ale migranţilor, după repatrierea acestora.
 
Costuri
 integrarea migranţilor;
 combaterea şi prevenirea imigraţiei ilegale;
 controlul frontierelor externe.
 
 6. Strategii naționale şi europene privind mobilitatea persoanelor și a
lucrătorilor
Politicile migraţioniste în ţarile membre ale UE sunt împărţite în patru grupe
(OECD, 2003, SOPEMI) :

 politici pentru reglementarea şi controlul fluxurilor migratorii: vizează intrarea,

rezidenţa şi angajarea străinilor. Cele mai multe urmăresc, în esenţă, întărirea
controlului la frontieră, simplificarea şi urgentarea procedurilor de examinare a
cererilor de azil şi amendarea condiţiilor de intrare, rezidenţă şi angajare.
 politici pentru întărirea legislaţiei de combatere a migraţiei ilegale şi a angajării
ilegale a lucrătorilor străini : Ţările confruntate cu fluxuri puternice de imigranţi
ilegali şi-au întărit măsurile de combatere a acestui fenomen.
 politici pentru integrarea imigranţilor: În plan practic aceste politici vizează măsuri
de combatere a discriminării şi învăţarea limbii ţării-gazdă ca şi procesul general de
naturalizare a imigranţilor.
 politici privind cooperarea internaţională în domeniul migraţiei : Ele urmăresc
punerea la punct a unor măsuri comune în domeniul reglementării si controlului
fluxurilor migratorii precum şi măsuri speciale în privinţa schimburilor de cercetători,
profesori, studenţi în cadrul creat la nivelul UE atât pentru ţarile membre cât şi pentru
ţările candidate
7. Efectele migrarii asupra devoltarii economice
 CONCLUZII
  
 Definiţia migrației cu care operează Comisia Europeană include în migraţia pe
termen lung atât şederile efective de minim douăsprezece luni, cât şi intenţia de a
locui într-un alt stat membru minim douăsprezece luni, creând dificultăţi în
comparabilitatea datelor furnizate de statele membre.

 Migraţia reprezintă deplasarea de grupuri umane cu îndepărtarea de locuinţele lor

obişnuite.

 Tipologia migrantului internaţional ia în calcul trei elemente: decizia de migraţie;

motivaţia pentru decizie; sistemul de reglementare a imigraţiei.
 Mobilitatea semnifică schimbarea locului unde se desfăşoară o activitate
cu/fără schimbare temporară a domiciliului.

 Atât mobilitatea geografică, cât şi cea ocupaţională sunt insuficient

dezvoltate pe piaţa muncii europene care, prin obiectivele stabilite prin
Strategia Lisabona, urmăreşte să ofere locuri de muncă mai multe şi mai
bune, în condiţiile asigurării coeziunii economico-sociale

 Tratatul de la Amsterdam (1999) a adus importante prevederi legate de libera

circulaţie a persoanelor, controlul la frontierele externe ale Uniunii
Europene, regimul căutătorilor de azil şi al refugiaţilor, cooperarea judiciară
in probleme de drept civil.
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ