PARCUL NATIONAL CEAHLAU
Parcul National Ceahlau este situat la 10 km vest de orasul Bicaz si este
delimitat de vaile Bistritei, Bistricioarei si Bicazului.
Muntele Ceahlau este cel mai inalt din Muntii Bistritei, reprezinta cea
mai mare atractie turistică din Carpaţii Orientali si este cel mai important
masiv din Moldova. Considerat de catre daci ca fiind salas al zeului
Zamolxis, numele stravechi al Masivului Ceahlau este Pion (Peon) care
inseamna “casa stalpului”. Totodata, Masivul Ceahlau este considerat al
doilea munte sfant al crestinatatii, dupa Muntele Athos. Probabil, din acest
motiv este foarte des intalnit printre operele marilor scriitori romani
Alexandru Vlahuta, Calistrat Hogas si Mihail Sadoveanu.
Muntele Ceahlau este cuprins intre Valea Schitului (locul unde se afla
statiunea si manastirea Durau), raul Izvorul Alb, izvoarele paraului Ursu si
lacul Izvorul Muntelui. Format in Cretacic, Masivul este alcatuit din roci
sedimentare care sub actiunea timpului au dat nastere la numeroase
stanci, fiecare cu legenda ei, devenite in timp puncte de atractie turistica:
Toaca, Panaghia, Detunatele, Claile lui Miron, Furculita, Piatra cu Apa, etc.
Climatul care domina in masiv este un climat aspru montan cu temperaturi
scazute in cea mai mare parte a anului. Cele doua varfuri care domina
masivul sunt varful Ocolasul Mare (1907 m) si varful Toaca (1900 m).
Parcul National Ceahlau a fost constituit in anul 1955 ca arie protejata
iar limitele actuale au fost marcate in anul 2003, desfasurandu-se pe o
suprafata de 7.742,5 ha. Rezervatia cuprinde trei arii protejate si
anume: Rezervatia Stiintifica “Ocolasul Mare”, Rezervatia natural botanica
“Polita
cu Crini” si Monumentele naturii “Cascada Duruitoarea” si “Avenul
Mare”.
In cadrul lor se regasesc peste 1100 specii de flori si 90 de specii de
pasari si animale care sunt protejate.
Printre exemplarele de flora protejate intalnim cinci specii floristice
declarate monumente ale naturii, si anume: Floarea de colt, Papucul
doamnei, Ghintura galbena, Sangele voinicului si Bulbucii de munte. Alte
specii rare protejate sunt zada (laricele – singurul conifer cu frunzele
cazatoare), gentiana, crucea voinicului, ruscuta de primavara, deditelul si
angelica.
Dintre speciile rare de fauna protejate in aceasta rezervatie putem
enumera: broasca raioasa cenusie sau verde, broasca rosie de padure,
vulturul negru, acvila de munte, capra neagra, ursul, lupul, cerbul, rasul,
pisica salbatica, lacarul, minunita, sorecarul, uliul porumbar, cocosul de
munte si sticletele.
Un alt punct important de atractie al Parcului Ceahlau il reprezinta
cascada Duruitoarea cu o inaltime de peste 30 m al carui zgomot
caracteristic i-a dat si numele. Pe masiv sunt construite 4 cabane din care
doar trei sunt deschise publicului, si anume: Cabana Izvorul Muntelui ( 797
m alt), Cabana Fantanele ( 1200 m alt), Cabana Dochia (1790 m alt) si
Cabana Stanilelor (1400 m alt). In anul 1993 s-a ridicat pe Masivul Ceahlau
cel mai inalt asezamant monahal din Romania, schitul “Schimbarea la
Fata”.
In scop turistic, pe Masivul Ceahlau sunt amenajate 7 trasee
turistice omologate
Cele 7 trasee de pe Ceahlău
Traseul 1 (bandă roşie)străbate versantul vestic al masivului Ceahlău
prin Poiana Maicilor şi are punctul de plecare în Izvorul Muntelui.
Traseul 2 (bandă albastră)străbate versantul estic al muntelui Ceahlău
prin Curmătura Lutu Roşu şi are punctul de plecare în Izvorul Muntelui.
Traseul 3 (triunghi albastru)străbate versantul estic al Ceahlăului
prin Jghebul cu şi are punctul de plecare în Izvorul Muntelui .
Traseul 4 (bandă roşie)străbate versantul nordic al muntelui pe la
Cabana Fântânele şi are punctul de plecare din Staţiunea Durău.
Traseul 5 (cruce roşie)străbate versantul nord-vestic al muntelui
Ceahlău prin Poiana Vesuri şi Cascada Duruitoarea şi are ca punct de
plecare Staţiunea Durău.
Traseul 6 (bandă albastră)străbate zona de sud-vest a masivului
Ceahlău
prin Telec şi Curmătura Stănile şi are ca punct de plecare Bicazul
Ardelean. Traseul 7 (cruce albastră)străbate zona de sud a muntelui prin
Curmătura Văratec şi Poiana Maicilor şi are punctul de plecare din Sat
Neagra.
 LEGENDA PANGHIEI DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat cu banda rosie care
pleaca de la Cabana Fantanele – Piatra Lata – Panaghia – sub varful Toaca
pana la Cabana Dochia vei intalni, dupa ce treci de Pietrele lui Baciu, o
stanca impunatoare, Stanca Panaghia.
Despre stanca Panaghia se cunosc multe povesti si legende dar cea
mai frumoasa si interesanta este cea pe care ne-a facut-o cunoscuta
pasionatul cronicar al Muntilor Neamtului, Calistrat Hogas. El spune ca
Panaghia era o fata nespus de frumoasa pe care ursitoarele au dus-o de
mica pe inaltimile cele mai de sus ale Ceahlaului, in pestera pustnicului
Ghedeon, pentru a o feri de invidia muritorilor. Degeaba au ascuns-o pe
Panaghia ursitoarele pentru ca Soarele o privea in fiecare zi cu dor din
inaltimile cerului. La fel si fata se uita la Soare si se indragosti.
Dragostea lor era atat de mare incat noaptea s-a micsorat iar
amurgul ajunse aproape sa-si dea mana cu rasaritul. Suparata, noaptea s-a
plans lui Dumnezeu care s-a maniat si l-a pedepsit pe Soare sa nu mai
rasara decat invesmantat in neguri, pentru a nu mai putea ispiti sufletele
muritorilor. Pentru ca Panaghia nu l-a mai vazut pe Soare a plans neincetat
pana cand lui Dumnezeu i-a fost mila de ea si a trimis cele mai usoare si
mai dulci vanturi care sa-i usuce copilei lacrimile.
Dar Panaghia nu mai putea trai fara Soare si l-a rugat pe Dumnezeu
sa o transforme in stana de piatra si sa dea din nou drumul Soarelui sa
straluceasca pe cer. Astfel, Panaghia s-a prefacut in stanca de piatra, dar
inima si sufletul ei nu s-au impietrit si se bucura si acum de razele soarelui,
de stralucirea florilor si de vanturile dulci si mangaietoare ale rasaritului si
apusului.
O alta legenda vorbeste despre iubire, gelozie si razbunare. Pe
vremea lui Vasile Lupu, Panaghia era frumoasa fata a parcalabului de
Suceava de care tanarul Radu Valcu s-a indragostit. In timp ce tanarul Radu
a trebuit sa plece la lupta pentru mai multa vreme, Panaghia s-a casatorit
cu hatmanul Bahrin, veste care a cazut ca un fulger peste acesta.
Zdrobit de durere si cuprins de o ura nemarginita Radu s-a intors
de la lupta si l-a omorat pe sotul Panaghiei. Dar aceasta a incercat sa-si
razbune sotul si a fost si ea omorata de un ostean. Tanarul, zdrobit de
durere, a dus trupul Panaghiei la manastirea Putna si l-a asezat in lacasul
de veci, dupa care a plecat in pribegie. Ratacind singuratic pe culmile
Ceahlaului el obisnuia sa se opreasca langa o stanca mandra si zvelta pe
care a numit-o Panaghia, in amintirea iubirii lui.
LEGENDA VARFULUI TOACA DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat cu banda rosie care
pleaca de la Statiunea Durau – Cabana Fantanele – Piatra Lata – Panaghia –
sub Varful Toaca pana la Cabana Dochia vei intalni, dupa ce treci de stanca
Panaghia, versantul estic al varfului Toaca. Urcand poteca ce traverseaza
versantul vei ajunge pe varful Toaca, unde este instalat un observator
meteorologic. Tot de aici se poate admira in zilele senine maretia Masivului
Ceahlau si a muntilor mai mici din jur.
Asemeni celorlalte stanci ale Masivului Ceahlau, Toaca are si ea
legenda ei. Legenda vorbeste despre un neam de uriasi care alaturi de
turmele lor au trait candva pe muntele Ceahlau. Acestia pasunau animalele
toata vara pe plaiurile muntelui pana cand dadea omatul si atunci coborau
spre Valea Jitanului. Intr-o iarna s-au prapadit din cauza unei molime
aproape toti, reusind sa mai scape o fata si un baiat alaturi de cativa bouri.
Cei doi s-au urcat din nou in plaiul muntelui si s-au gandit sa ridice fiecare
cate un turn pentru a fi vazuti de oamenii dinspre soare rasare.
Baiatul a reusit sa ridice un turn mai mare decat fata, dar ambele
erau asemenea unor piscuri marete pe care oamenii din vai le admirau in
fiecare zi. In ziua in care codrul isi schimba fata verde, ziua de Probajini,
asupra masivului s-a prabusit nori de zloata si de gheta care au curmat
orice viata de pe munte. Dupa ce s-au scurs puhoaiele, pentru ca nu i-au
mai vazut, oamenii au urcat pe culme si i-au cautat pe cei doi uriasi pe care
i-au gasit turtiti sub greutatea ghetii. Dupa ce le-au zidit mormant de piatra
in locul unde ii gasira, oamenii de prin vai si lunci au venit in fiecare an, de
Probajini, si au facut o slujba in sobor cinstind mormantul lor. De atunci,
turnului mare facut de baiat ii zice Toaca, iar celuilalt mai mic facut de fata
ii zice Panaghia.
LEGENDA TURNUL LUI BUTU SI ANA DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat prin cruce albastra
care pleaca de la satul Neagra – Varful Neagra – Poiana Varatec – Varful
Varatec – Poiana Maicilor – Turnul lui Butu – Ocolasul Mic pana la Cabana
Dochia vei intalni, dupa ce treci de Poiana Maicilor, o formatiune stancoasa
impresionanta, asemeni unor pietre ingemanate, denumita Turnul lui Butu
si Ana care, la fel ca si alte stanci din Ceahlau are si ea legenda ei.
De existenta acestei stanci se leaga o legenda culeasa de catre C.
Matase, care ne vorbeste despre Butu, un ostean viteaz din vremea
lui Alexandru cel Bun, care s-a indragostit de domnita Ana, fiica
domnitorului. Dragostea lor era mare si doreau sa se casatoreasa cand in
timpul unei batalii viteazul Butu a fost omorat. Domnita era foarte
indurerata si in ciuda vointei ei, tatal sau a hotarat sa o marite cu un alt
barbat.
Ca sa scape de acest necaz, domnita Ana a cerut ajutorul unei
vrajitoare care a adus chipul lui Budu si impreuna cu domnita, au zburat
calare pe o naluca spre crestele Ceahlaului. La venirea zorilor a avut loc o
detunatura puternica care i-a transformat pe cei doi fugari in doua stanci
ingemanate. Butu, falnic, cu o coroana crenelata pe crestet, iar Ana ii sta
alaturi, subtire, mladioasa si aplecata putin spre iubitul ei, pe vesnicie
alaturi de sufletul pereche. De atunci, aceste stanci poarta numele de
Turnul lui Butu si Ana.
LEGENDA STANILELOR DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat cu banda albastra care
pleaca de la Comuna Bicazu Ardelean – Curmatura Stanilelor – Jgheabul lui
Voda pana la Cabana Dochia vei intalni, dupa ce treci de Curmatura Stanile,
o poteca care urca usor prin padure si ajunge in poiana Stanilelor Mici. De
aici se deschide o priveliste impresionanta si unica spre abrupturile din sud.
Ca si celelalte stanci ale Ceahlaului, stancile lui Stanila duc si ele mai
departe legenda lor. Localnicii povestesc despre un cioban sarac care, in
timpuri stravechi, a poposit pe aceste meleaguri impreuna cu oile lui.
Chipes si trufas la port, acesta auzise ca aici se gasesc cele mai bogate
pasuni in verdeata din intreaga Moldova, dar si cel mai bland soare lasat de
Dumnezeu pe pamant. Intr-o zi, cand Stanila era cu oile la pascut in creierul
muntilor se intalni cu Maria, fata celui mai bogat baci de prin acele parti.
Aceasta era o pastorita tare frumoasa de care Stanila s-a
indragostit pe loc. Pentru ca Stanila era un cioban sarac si nu avea multe oi,
Maria nu a vrut sa mai auda de el, cu toate ca el avea o inima de aur. De
suparare, bietul Stanila a cautat cele mai inalte stanci din acele locuri si s-a
aruncat de pe ele. De atunci, stancile acelea au fost botezate cu numele
lui.
LEGENDA POLITELOR CU CRINI DIN CEAHLAU
Daca urci pe muntele Ceahlau urmand traseul marcat cu banda
albastra care pleaca de la Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutu Rosu
pana la Cabana Dochia vei intalni la un moment dat un panou care te
avertizeaza ca ai ajuns in perimetrul denumit “Polita cu Crini”, locatie care a
fost declarata rezervatie stiintifica inca din anul 1941. De istoria acestui loc
se leaga doua legende.
Prima legenda vorbeste despre un sihastru care s-a retras in munti
si s-a oprit pe o polita unde a construit cu mana lui un adapost. Acesta a
inceput apoi sa sadeasca pe polita crini pana cand intr-o zi cativa oieri au
dat peste dansul. Sihastrul i-a invatat pe oieri sa sadeasca si ei crini in fata
casei lor pentru iertarea pacatelor si a rautatilor, iar atunci cand crinii vor
creste mari ei se vor putea bucura de strasnicia lor. De atunci se presupune
ca au aparut crini pe la toate casele din satele din jur.
Cea de a doua legenda ne vorbeste despre un vanator iscusit la
minte, Vasile, care s-a insurat cu o fata de oameni instariti. Acesta ii povesti
nevestei sale cum cutreiera el potecile muntelui cand mergea la vanatoare,
despre minunatele flori pe care le intalnea si despre o capra neagra care
impreuna cu puiul ei isi avea culcusul pe o polita. Fascinata de frumusetile
muntelui nevasta isi dori cu ardoare puiul de capra si il ruga pe Vasile sa i-l
aduca. La insistentele ei, vanatorul a coborat cu greu pe polita pentru a lua
puiul de capra, dar cand a vrut sa plece cu acesta capra a sarit la el si au
cazut toti trei in prapastie. Asa se spune ca a pierit si ultima capra alaturi
de puiul ei si de vanatorul care indraznise sa urce pe “Polita cu Crini”.
LEGENDA PIETREI TEIULUI DIN CEAHLAU
Stanca Piatra Teiului este situata la o distanta de aproximativ 44 km
NV de orasul Bicaz, langa viaductul din comuna Poiana Largului, in cuveta
actuala a lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Aceasta stanca este
declarata monument al naturii de mai bine de cinci decenii si este asezata
la “Coada Lacului” in locul unde se intalnesc cele patru drumuri care vin
dinspre Moldova si Transilvania, la o altitudine de 508 m. Stanca are o
inaltime de 23 m si este alcatuita din calcare recifale cretacice pe care se
poate observa o bogata fauna fosila sarmantica.
Solitara in apele lacului de acumulare “Izvorul Muntelui”, stanca
este martorul procesului de eroziune din aceasta zona si poate fi cel mai
bine admirata in toata splendoarea ei de pe viaductul ce traverseaza lacul.
Totodata, datorita formei sale si a locului in care se gaseste ea este cea mai
cunoscuta stanca din judetul Neamt.
Denumita de localnici Piatra Dracului de acest monument al naturii
se leaga numeroase legende. Se spune ca Stanca Piatra Teiului isi schimba
locul in fiecare noapte iar atunci cand dracul vine la ea, toate focurile din
localitatile vecine se sting si toate animalele, de la pasari la patrupede, tac.
LEGENDA PIETREI LACRIMATE DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat prin crucea rosie care
pleaca de la Statiunea Durau – Poiana Viezuri – Cascada Duruitoarea –
Poiana Saiusului pana la Cabana Dochia vei intalni, dupa ce treci de
Curmatura Stanile spre Curmatura Picioru Schiop, platoul de unde poti
admira Piatra Lacrimata. Pentru a ajunge in final la Cabana Dochia traseul
trece pe langa Piatra Lacrimata, care sta neclintita in bataia vantului,
semanand cu chipul unui om care plange.
Asemenea celorlalte pietre ale Masivului Ceahlau, Piatra Lacrimata are
si ea legenda ei, dar odata cu trecerea timpului aceasta s-a pierdut. Ceea
ce a ramas astazi este doar forma acestui chip care plange invaluit de
mister. Aceasta stanca, cu forma ei provocatoare, trezeste imaginatia
trecatorilor care parca incearca sa-i descopere secretul. Unii localnicii spun
ca ar fi vorba de o ursitoare si se tem de ea, in schimb altii o aseamana cu
chipul unui indragostit si o privesc cu respect. Adevarata poveste a Pietrei
Lacrimate a murit odata cu oamenii care au cunoscut-o, cert este ca nu
vom sti niciodata legenda acestei pietre.
 LEGENDA PIETREI CIOBANULUI DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat prin crucea rosie care
pleaca de la Statiunea Durau – Cascada Duruitoarea pana la Cabana Dochia
vei intalni, dupa ce treci de Cascada Duruitoare, un platou alpin de pe care
poti admira Varful Toaca si Piatra Ciobanului.
Drumul de la Cascada Duruitoare spre Piatra Ciobanului incepe
prin stanga cascadei cu o panta abrupta care este amenajata cu scari si
balustrade de lemn, apoi poteca isi schimba usor directia spre est unde
padurea se rareste si se ajunge in Poiana Scaius. Poteca se continua pe la
baza unui perete stancos si se continua pe piciorul de munte de sub Piatra
Ciobanului unde urcusul devine din ce in ce mai dur. Ajunsi la Polita
Arinisului accesul spre platou se face pe sub Piciorul Schiop si apoi se
ajunge la marginea golului alpin de unde se pot admira in toata
splendoarea lor Varful Toaca si Piatra Ciobanului.
Putini sunt turistii care cunosc frumoasa legenda a Pietrei
Ciobanului care insufleteste aceste minunate locuri. Legenda vorbeste de
frumusetea acestor locuri care au fermecat, la inceputul timpurilor, un
neam de oameni cunoscuti pentru curajul lor si pentru turmele lor de
bouri. Acestia s-au hotarat sa ramana aici pe munte si sa-si creasca
turmele. Dintre acesti oameni, cel mai viteaz era un tanar caruia i se
spunea Ciobanul si care incanta lumea larga cu ispravile sale nemaiuzite.
Cand acesta a murit toate vietatile de pemunte s-au strans si l-au jelit zile in
sir. Pentru ca amintirea lui sa ramana vesnica, locului unde acesta obisnuia
sa se retraga doar cu turmele sale i s-a dat numele de Piatra Ciobanului.
LEGENDA MUNTELUI CEAHLAU
Muntele Ceahlau, batranul rege al Carpatilor Moldovei, considerat
de daci ca salas al zeului Zamolxis se spune ca s-a facut din porunca
imparateasca. Legenda vorbeste despre imparatul Traian, cuceritorul
Daciei, care a dat porunca sa se inalte acest munte pentru a apara oamenii
din aceste locuri de hoardele barbare venite de la Rasarit.
Ca sa se indeplineasca aceasta grea porunca a imparatului au fost
adusi toti robii luati de la Decebal. Acestia au muncit neincetat si au asezat
piatra peste piatra pana cand au ridicat o stanca suficient de mare pentru
a-l multumi pe imparat. In final, porunca a fost indeplinita dar cei mai multi
robi au murit de epuizare, efortul lor de a ridica un asemenea munte a fost
cumplit.
Multumit de munca lor, imparatul Traian a cerut sa fie asezata in
varful muntelui o toaca si un soldat care sa stea de straja. Acesta trebuia sa
bata toaca ori de cate ori vedea navalind dusmanii si sa vesteasca locuitorii
din vale de venirea acestora. Intr-o zi, soldatul a fost rapus de o sageata
vrajmasa si nu a mai putut sa bata toaca ca sa-i anunte. De atunci, se
spune ca s-au repezit dusmanii pe tara noastra ca roiu si nimeni nu a mai
putut sa-i opreasca.
Alta versiune a legendei despre existenta muntelui Ceahlau o
intalnim in textul urmator:
Pe tot intinsul tarii nu este alt munte mai cunoscut, mai cautat, mai des
pomenit. A dat nastere la povesti si legende in popor, la descrieri minunate din
partea multor scriitori. Faima lui nu consta numai in amanuntita arhitectura a
formelor de piatra, care au rascolit imaginatia poporului, nu i-au stabilit-o numai
impunatoarea-i infatisare, inaltandu-se deasupra celorlalţi munţi invecinati, cat faptul
ca prin aceasta e in adevar un far zarit de la mari departari…
 LEGENDA DOCHIEI DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat cu triunghi albastru Marele scriitor roman Mihail Sadoveanu ne vorbeste despre o alta
care pleaca de la Cabana Izvorul Muntelui – Stanca Dochiei – Jgheabul cu legenda in care Baba Dochia era o batrana vrajitoare care traia singuratica
hotar pana la Cabana Dochia vei intalni, dupa ce treci de o streasina de intr-o casa de stanca sus pe Ceahlau. Aceasta a gasit odata intr-o coliba
calcar intr-un luminis, o stanca mare, impresionanta, Stanca Dochiei. De distrusa de puhoaie o copilita pe care a crescut-o si a iubit-o pana s-a facut
existenta acestei stanci se leaga mai multe legende motiv pentru care o fata frumoasa. Fata a fost atrasa de glasul buciumelor si a coborat spre
Stanca Dochia este cea mai invaluita de mister dintre toate stancile de pe vai, la asezarile oamenilor. Batrana vrajitoare a hoinarit pe munte dupa
Masivul Ceahlau. fata pana cand a inteles ca aceasta nu se va mai intoarce la ea. Ramasa
Se pare ca numele stancii provine de la celebra Sfanta Martira singura in sihastria sa Baba Dochia s-a stins, iar noptile reci de martisor au
Evdokia iar zilele Babelor considerate a fi 12, echivaleaza cu prefacut-o in sloi si stanca.
numarul de luni dintr-un an calendaristic. Astfel, puterea magica a acestor In Bucovina, circula o alta legenda despre stanca Dochia de pe
zile, sase calduroase si sase friguroase, ar trebui sa marcheze sfarsitul iernii Ceahlau. Se spune ca Dochia era o fata de imparat pe care a vrut sa o ia de
si inceputul primaverii. Aceasta legenda ne vorbeste despre o ciobanita nevasta imparatul cotropitor. Ca sa scape aceasta s-a transformat in
batrana care imbracata cu mai multe cojoace a urcat pe munte impreuna pastorita si impreuna cu o turma de oi s-a retras in munti. Pe drum, cum
cu oile sale. Pe drum aceasta s-a incalzit si a lepadat pe rand toate timpul era frumos a determinat-o pe fata sa lepede cojoacele cu care era
cojoacele. Deodata, s-a pornit un ger mare care a inghetat si transformat in imbracata. Ajunsa in varf unde era ger de ziceai ca e iarna, fata incepu a
stanca ciobanita impreuna cu turma sa. carti impotriva lui Dumnezeu care a transformat-o in stana de piatra si oile
Baba Dochia, asa cum ne vorbeste o alta legenda, avea un fiu in bolovani.
numit Dragobete care s-a casatorit impotriva vointei ei. Pentru a scapa de
nora nedorita, baba a trimis-o intr-o zi de iarna la rau sa spele un ghem de
lana neagra si sa nu se intoarca acasa pana cand lana nu devine alba. Fata a
spalat lana pana cand degetele i-au sangerat si vazand ca nu reuseste sa o
albeasca a cerut ajutorul lui Dumnezeu, care i-a daruit o floare rosie cu
care aceasta a spalat lana pana s-a albit. Cand s-a intors acasa si a vazut
floarea, baba Dochia a fost convinsa ca a venit primavara si a pornit
imbracata cu toate cojoacele si cu turma sa spre munte. Pentru ca vremea
era frumoasa si calda baba a lepadat cojoacele pe rand pana a ajuns sus pe
munte. Acolo a inceput sa ninga si s-a pornit un ger naprasnic care a
inghetat baba impreuna cu oile sale si le-au transformat in stanci. Acestea
pot fi admirate si astazi pe masivul Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui
mit romanesc.
LEGENDA CLAILOR LUI MIRON DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat cu banda rosie care
pleaca de la Cabana Izvorul Muntelui – Poiana Maicilor – Claile lui Miron –
Ocolasul Mic pana la Cabana Dochia vei intalni doua stanci impunatoare
cunoscute sub denumirea de “Claile lui Miron”. Desi reprezinta un element
natural de atractie pentru turisti putini sunt cei care stiu legenda acestor
stanci.
Legenda ne vorbeste despre un cioban batran care cu multi ani in
urma a venit aici de pe la Secu sau Izvorul Alb pentru a-si paste oile. Aceste
locuri pline de verdeata l-au atras pe ciobanul Miron care a poposit deseori
langa aceasta stanca, mai ales in noptile cu luna plina. Ciobanul avea harul
cantatului si doinea atat de frumos din fluierul sau ca nimeni nu-l putea
intrece.
Doinele lui erau atat de minunate incat intreaga suflare a padurii,
vietatile, vantul, stancile, dealurile, raurile si poienile ramaneau vrajite
atunci cand il ascultau. Toate acestea i-au fost atat de dragi ciobanului
Miron si tot atat de drag era si ciobanul pentru tot ce era in jur, astfel incat
se povesteste ca acesta a ramas sa moara langa stanca cea mai ascutita. De
aceea aceste stanci au ramas cunoscute de catre localnici ca fiind Claile lui
Miron, locul unde ciobanului ii placea sa doineasca din fluier.
LEGENDA DETUNATELOR DIN CEAHLAU
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat cu banda albastra
care pleaca de la Cabana Izvorul Muntelui – Curmatura Lutu Rosu pana la
Cabana Dochia vei intalni, dupa ce treci de rezervatia “Polita cu Crini”, o
frumoasa panorama spre Detunatele, cabana Dochia si Ocolasul Mare. De
aici, traseul continua prin padurea de molid, iar dupa cateva serpentine,
intr-un urcus tot mai dur se ajunge la baza stancilor numite “Detunate”.
Existenta acestor stanci este legata de legendele pe care le povestesc
localnicii.
O legenda spune ca pietrele ”Detunatele” au fost la inceput o
singura stanca ingemanata. Intr-o zi de vara datorita arsitei a pornit din
senin un potop. Atunci, s-au napustit asupra stancii numeroase fulgere si
tunete care au despicat-o, formand astfel mai multe stanci cu felurite
infatisari. Din acel moment ele au reprezentat un punct de atractie pentru
turistii care vin sa vada stancile detunate de trasnet. Tot aici, se spune ca se
adapostesc pustnicii care vor sa fie mai aproape de Dumnezeu in inima
muntelui.
O alta legenda despre pietrele ”Detunatele” vorbeste despre un
rege foarte bogat si zgarcit care nu a vrut sa lase mostenire averea sa
urmasilor si a hotarat sa o ingroape sub aceste stanci. La cateva suta de ani
dupa aceasta intamplare, Satana a vrut sa gaseasca comoara ascunsa de
rege si a inceput sa sape sub stanci. Pentru ca nu a gasit nimic s-a infuriat
ca a muncit in zadar si a napustit asupra stancilor mii de trasnete. Caldura
fulgerelor a zdrobit stanca si astfel a topit comoara regelui zgarcit. De
atunci, aceste stanci au fost numite Pietrele Detunate.